Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 27.05.2014
Introducere – Cerem scuze familiei tulcene Veniamin Moruzov pentru utilizarea unor date şi informaţii legate de existenţa personală şi îi asigurăm de toată stima şi respectul pentru cel care a fost nepotul cel mai iubit de marele tulcean, general şi spion, Mihail Moruzov.
Cuprins – Atunci când ai un unchi, cel mai mare spion român, iar tată, un spion aproape la fel de important, imposibil să nu devii, la rândul tău, spion. Mai ales dacă această conjunctură genetică se întâmpla în ultima zi de decembrie a anului 1919, data naşterii lui Veniamin Moruzov.
Cam aşa putem începe povestea de-a dreptul incredibilă şi adevărat de tristă a celui care a fost distinsul tulcean Veniamin (Malincu) Moruzov, stins din viaţă în anul 1987. Dar să purcedem în ordine. Marea familie a moruzovilor tulceni, din care s-a ridicat cel mai cunoscut fiu, Mihail Moruzov, a fost alcătuită din 6 băieţi şi 2 fete. Important este că aproape toţi, inclusiv descendenţii lor, au trăit şi s-au stins din viaţă în umbra vlăstarului cel mai mic, Mihail (Mişa) Moruzov, care prin fulminanta sa carieră de spion, le-a influenţat în mod radical şi viaţa celorlalţi. Acest lucru a fost fast pentru o perioadă de timp,aproximativ 1930-1940, dar urmată de o perioadă nefastă de aproape jumătate de secol, între 1940 (data împuşcării lui de către legionari) şi 1989. Veniamin se naşte la Tulcea, părinţii săi fiind Afanase şi Eugenia Moruzov, iar naş de botez, unchiul său Mihail. Tatăl, era unul din fraţii mijlocii a lui Mihail, pictor, iar mama sa, Eugenia, era o elveţiancă, dintr-un canton din nordul Elveţiei, venită în Constanţa ca bonă. Primul război mondial, o obligă să se refugieze la Tulcea, unde se îndrăgosteşte subit şi iremediabil de tânărul Afanase. Spaţiul nu ne permite să povestim mai multe, dar trebuie să recunoaşteţi că povestea noastră este deja super interesantă, chiar înainte de naşterea lui Veniamin.
Acesta are o copilărie atent urmărită de tatăl său, care se ocupa la Tulcea cu coordonarea uneia din cele mai importante reţele de spionaj a lui Mihail Moruzov, cea care acţiona în Rusia, Basarabia dar şi în alte ţări de-a lungul Dunării, cum ar fi Serbia.
Unii specialişti afirmă că Afanase era de fapt eminenţa cenuşie în toată construcţia Serviciului Secret de Informaţii al Armatei, un adevărat teoretician al spionajului dar şi un om de acţiune, care a ajuns de nenumărate ori până la Moscova, sub identitatea falsă de mujic rus, pentru a strânge informaţii. Indiferent dacă această afirmaţie este adevărată, acestuia i-a plăcut să rămână în umbra fratelui mai mic, Mihail, înzestrat cu toate calităţile pentru a fi un adevărat lider printre spioni. Într-o lume în care nu putea să aibă încredere în nimeni, Mihail Moruzov şi-a ales ca sprijin profesional şi sentimental, familia lui Afanase şi pentru că acesta era mai în vârstă ca el, l-au ales pe Veniamin ca pe un continuator al activităţii lor de spion , pentru că erau vremuri în care şi meseria de spion se lăsa moştenire.
Nepotul, după ce are o copilărie fericită la Tulcea este trimis la liceul militar St.O. Iosif din Odorheiu Secuiesc pe care îl absolvă, s-ar părea, în 1938. Imediat după ce termină şcoala militară este luat de unchiul său la Bucureşti, devenind cel mai apropiat colaborator, un adevărat spion bun la toate. Era şoferul personal în cele mai delicate misiuni, conducând una din puternicele limuzine din dotare, una din ele, un Mercedes Benz, cu două compresoare, care dezvoltau 200 km/h (o viteză halucinantă pentru perioada interbelică) având un dispozitiv de înregistrare a convorbirilor purtate în maşină, cu diferite personalităţi, ceea ce pentru vremurile acelea era o adevărată nebunie tehnologică. O a doua maşină, care se afla în stăpânirea tânărului spion Veniamin era un Buick de ultima generaţie, impresionantă prin forma elegantă şi aerodinamică, unică în Bucureşti şi utilizată doar pentru misiuni speciale în care erau transportaţi personalităţi sau colaboratori cărora li se dădea de înţeles că odată aflaţi la bordul acestei maşini, erau deosebiţi de importanţi. Călătoreşte la Paris, Berlin, Roma, mai des decât la Tulcea, însoţindu-l pe unchiul său Mişa la întâlniri memorabile cu Amiralul Canaris, şeful Serviciilor Secrete Germane sau alţi conducători ai serviciilor de spionaj europeni. Îl filează discret pe şeful legionarilor Horia Sima, cu ocazia întâlnirilor acestuia cu Mihail Moruzov, cu misiunea de a-i reţine fizionomia, vocea şi ticurile, pentru că marele spion bănuia că acesta va deveni un personaj cheie. Înainte de a încheia, mai amintim doar misiunea de la Paris, de mai mult de o lună, la care Veniamin a fost trimis să-l supravegheze pe Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, cel care îi va prelua funcţia de şef SSI, după lichidarea sa din 1940. La Paris, cei doi au fost trimişi să se specializeze în probleme de expertiză, în mod special în decodificări grafice, în cadrul Serviciilor Secrete Franceze, iar Veniamin a mai primit un bonus de cursuri de aprofundare a Limbii franceze la Institutul Pointeau Saint-Mande.
Şi exemplele de genul acesta pot continua, dar musai trebuie să ne oprim, deocamdată, aici.
Încheiere (de fapt, va urma) – Toamna anului 1940, înseamnă arestarea şi moartea lui Mihail Moruzov, începutul necazurilor familiei Moruzov şi a sfârşitului de spion a lui Veniamin. Dar despre toate acestea în articolul de săptămâna viitoare.
Notă: Pe această cale vrem să anunţăm că am dori să intrăm în contact cu membri familiei Veniamin Moruzov, în mod deosebit cu soţia acestuia, distinsa doamnă Eftihia Moruzov, deoarece suntem pe cale de a scrie o carte despre Mihail Moruzov şi avem în proiect un volum despre Veniamin Moruzov. Contact nicolaeariton@yahoo.com sau telefon la redacţia ziarului Obiectiv. Mulţumiri anticipate!
Nicolae C. Ariton
mistereledunarii.ro
imaginea 1, de sus – un portret cu Venimain Moruzov, un crop dintr-o fotografie de familie, din anul 1970;
imaginea 2 – o fotografie cu Veniamin Moruzov, copil, alături de tatăl său,Afanase Moruzov şi unchiul său, Mihail Moruzov, cel din dreapta, aşezat;
imaginea 3 – fotografie cu Veniamin Moruzov, realizată în 1936, în timp ce era elev la liceul din Odorheiu Secuiesc.
Fotografiile 1 şi 3 sunt preluate din volumul Bisericile oraşului Tulcea şi slujitorii lor, de Lelia Postolache. Fotografia nr. 2 a apărut iniţial într-un articol realizat de Lidia Vişan despre familia Moruzov, publicat în ziarul Obiectiv.
Informaţiile despre Venimain Moruzov au fost preluate din cartea Enigma Moruzov, autor Ion Pavelescu.
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 