
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 08.07.2014
În principiu, în toate orașele și satele de-a lungul Dunării, de la Galați în jos, acum 150 de ani, obiceiurile matrimoniale erau la fel ca peste tot în lume. Adică, căsătorii din dragoste, mai multe din interes, nunți, divorțuri, bucurii și tragedii. Luând în considerare numărul mare de seminții (români, greci, bulgari, turci, ruși etc.), obiceiurile, mai ales cele religioase, erau pe ici, pe colo, diferite, dar în principiu, toate se derulau după un scenariu aproape identic, adică pețitul, cununia religioasă, petrecerea (mai mare sau mică, după posibilități) și, apoi, primii pași în viață a tinerei familii. Dacă în sate, evenimentul marital se desfășura uneori după tradiții medievale, prin orașele mari, precum Galați, Brăila și Tulcea, pricopsite cu porturi pline de marinari și hamali, evenimentele deveneau câteodată de-a dreptul ciudate. Nici unul nu se putea însă compara cu ce se întâmpla la Sulina, în mod special în perioada 1850-1860, când putem afirma cu tărie că lucrurile o luaseră chiar razna.
Continuă lectura →
Apreciază:
Apreciază Încarc...