Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea I)

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 23.09.2014

În urmă cu puţin timp, am avut bucuria de a primi de la Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul, un studiu extrem de interesant, intitulat Mihail Moruzov – Spionul şi Omul, realizat de domnia sa. Trecem peste sentimentul de mândrie şi fericire personală, generat de primirea acestui material, semn că articolele publicate pe www.misterledunarii.ro sunt citite şi cunoscute în întreaga ţară şi dorim să subliniem doar faptul că articolul domnului Sorin Aparschivei se potriveşte perfect cu intenţia noastră de a scrie o carte despre Mihail Moruzov – tulcean şi spion, pe care am şi început-o. Eseul, a cărui publicare pe mistereledunarii va fi împărţit în mai multe episoade, este de-a dreptul minunat, excelent documentat şi scris în maniera unui adevărat thriller de spionaj. Cu ocazia lecturii veţi descoperi informaţii inedite despre cel care a fost tulceanul Mihail Moruzov, considerat cel mai mare spion român.

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com

---

Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea I)

Sorin Aparaschivei

sorinaparaschivei@yahoo.com

Introducere

Acest eseu este dedicat vieții, carierei și personalității lui Mihail Moruzov, considerat cel mai mare profesionist al informațiilor din istoria României. În prima parte, decada 1907 – 1917, ne propunem să cercetăm contextul în care a avut loc debutul lui Moruzov, cunoscut fiind că structurile de securitate și apărare ale statului român treceau printr-o amplă reformă în acei ani. În cea de-a doua parte, ne ocupăm de cariera propriu-zisă a lui Moruzov, ca șef și organizator de serviciu de informații, la problemele cu care acesta s-a confruntat în activitate. În final, realizăm o caracterizare a omului și profesionistului Mihail Moruzov, cu un scurt accent și pe sistemul ideologic la care acesta a aderat. Deși personalitatea lui Mihail Moruzov a făcut obiectul unor numeroase studii și cercetări, eseul de față își propune o abordare nouă și originală a faptelor și evenimentelor, prin apelul la sursele primare de arhivă și la declarațiile contemporanilor săi.

Geneza unei cariere

Era într-o după-amiază de toamnă, anul 1907. Privirea unui tânăr fixa cu interes ușa bisericii Sf. Gheorghe, arondată comunității bulgare din satul Teliţa, lângă Tulcea. De ceva vreme, prin fața bisericii, la anumite ore de seară, unii etnici bulgari, de altfel foarte respectabili, dădeau târcoale bisericii, apoi se furișau în ea. Cum nu era o perioadă în care se țineau slujbele noaptea, și cum nimeni nu-și ia măsuri de precauție dacă nu are nimic de ascuns, tânărul a bănuit că acei oameni fac ceva ilegal. Ce taină se ascundea aici? Un altul, în locul său, ar fi anunțat, probabil, poliția. Dar, în tânărul nostru mijea spionul. A sesizat că afluxul umbrelor, în biserica luată de el în vizor, se producea duminica. Pornind de la această constatare, tânărul și-a elaborat un plan foarte simplu.

---

---

În duminica următoare, s-a îmbrăcat frumos și s-a dus la slujbă ca toți enoriașii. Nu era nimic neobișnuit ca un copil de mahala să asiste la liturghia din biserica bulgară. Prin urmare, nimeni nu i-a acordat vreo atenție. Când slujba se apropia de sfârșit, s-a strecurat neobservat și s-a ascuns în altar. Preotul a încuiat biserica și a plecat. După miezul nopții, s-a auzit zgomot și ușa bisericii s-a deschis. A intrat preotul, apoi, pe rând, ceilalți notabili. Mihail Moruzov, căci despre el este vorba, și-a dat seama, după discuțiile purtate, că se adunase capul iredentei bulgare. A urmat o consfătuire plină de însuflețire, în cursul căreia au fost avansate tot felul de idei, conform cărora populația bulgară din Dobrogea românească să fie determinată să treacă la acțiuni potrivnice statului român. Se puneau bazele unei acțiuni secesioniste (profitându-se de mișcările țărănești din țară). A doua zi, când au venit oamenii de serviciu să facă ordine, Moruzov s-a strecurat, neobservat, afară. A redactat, apoi, un raport în toată legea, cu care s-a prezentat la Biroul de Informații al Marelui Stat Major al Armatei române. Toți cei care l-au citit au rămas cruciți. A fost o intrare în scenă de mare eficiență. Acest debut spectaculos i-a hotărât destinul. Adio școală, adio tinerețe[1]. Mihail Moruzov intra în structurile informative ale statului român.

Cine este de fapt Mihail Moruzov? Nașterea sa rămâne controversată. În anul 1941, o anchetă efectuată de autorităţile militare a stabilit că data de naştere 8 noiembrie 1889, rezultată din cazierul cu nr. 723 aparţinând funcţionarului M. Moruzov, este falsă[2]. Mihail Moruzov, zis „Mişu”, zis „Inginerul Ştefănescu”, de origine etnică ucrainean, s-ar fi născut la 16 septembrie 1887, în satul Teliţa, lângă Tulcea, ca fiu al preotului Nicolae Moruzov.

Cu toate acestea, anumite evenimente din viața lui Mihail Moruzov lasă să se înțeleagă că anul 1889 este mai apropiat de adevăr, ca dată de naștere. Ne referim aici la episodul adolescentin relatat mai sus, dar și la anumite aspecte legate de pregătirea școlară a personajului nostru. De pildă, un coleg de şcoală de-al lui Moruzov, un anume Brătescu, declara: „L-am cunoscut pe Mihail Moruzov la Tulcea, camarad de liceu în anul 1903. El a urmat cursul inferior până în anul 1907. După această dată nu a mai urmat clasa a V-a, retrăgându-se”[3].

Prin urmare, vârsta școlară de 17-18 ani, corelată cu prevederile Legii învățământului din 1898-1904, pare a fi mai apropiată de realitate și concordă cu abandonul școlar al lui Moruzov din anul 1907, cauzat de problemele avute în studierea limbii latine. Confirmarea anului 1889, ca dată de naștere, vine, indirect, și de la ofițerul Gheorghe Petrescu[4], care, cunoscându-l pe Moruzov, prin anii 1927-1928, declara: „primele conversații mai ample, pe care le-am avut cu el, s-au rotit în general asupra originii lui, asupra provenienței lui, asupra activității lui de la vârsta de 17 ani în serviciul de informații și poliție (…)”[5].

O altă problemă la care trebuie aflat răspuns este: Cu ce s-a ocupat Moruzov în perioada imediat următoare anului 1907? Într-o declarație, semnată la Ismail, 13 mai 1918, Mihail Moruzov afirma: „De la 1 noiembrie 1908, am organizat şi condus diferite servicii de siguranţă, în ţară şi străinătate, însărcinate de Direcţiunea Siguranţei Generale şi Marele Stat Major al Armatei”[6].

Gheorghe Cristescu, fratele mai celebrului Eugen, notează că Mihail Moruzov, în tinerețe, a făcut parte dintr-un nucleu socialist condus de un doctor, refugiat rus, stabilit la Tulcea.

---

[1] Acest episod – Pânda din altar – este reprodus după: Ion Pavelescu, Enigma Moruzov, Cel mai mare spion din istoria României, Editura Gaudeamus, Iași, 1995, pp. 160-164.

[2] ASRI, Fond penal 20954 Volumul 2, Referat 15 decembrie 1941 – privitor la ancheta declanşată de Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat faţă de activitatea lui Mihail Moruzov, fost şef al Serviciului Secret, fila 108.

[3] ASRI, Fond penal 20954 Volumul 21, Declaraţie (olografă) a lui Brătescu, camarad de liceu, filele 164-167.

[4] Gh. Petrescu era nașul de cununie al lui Moruzov, la rându-i Moruzov i-a botezat un copil; conf.: ASRI Fond penal 20954, Volumul 4, Memoriu, semnat de Al. Idieru, filele 460-464.

[5] ASRI Fond penal 20954 Volumul 21, Declarația colonelului Gh. Petrescu, fost atașat militar la Roma, București, 14 ianuarie – 15 februarie 1941, filele 2 – 52.

[6] ASRI, FD 20953 Volumul 2, Declaraţie (olografă) dată şi semnată de Mihail Moruzov, Ismail 13 mai 1918, filele 4-16.

---

Pentru a vă întregi lectura despre fascinanta lume a spionilor, vă recomand Spionajul  american în România 1944-1948, Editura Militară, avându-l ca autor pe Dr. Sorin Aparschivei. Volumul nu conţine referiri la Mihail Moruzov, care fusese împuşcat de legionari, în toamna anului 1940, dar surprinde în mod magistral începutul Războiului rece.