Skip to content

Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea a VII-a)

3 Noiembrie 2014

mihail moruzov general


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 03.11.2014

Azi, al șaptelea episod din eseul dedicat marelui spion român, tulceanul Mihail Moruzov, realizat de istoricul Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul. Cititorii blogului http://www.mistereledunarii.ro și cotidianului Obiectiv de Tulcea (ediția tipărită) au ocazia să lectureze despre principalele surse de informații secrete ale celui care a fost supranumit și Marele Anonim.

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com


În anul 1930, Mihail Moruzov repetă lovitura și face publică „afacerea Vărzaru – Solomon”. Aflase că spionajul sovietic a reușit recrutarea mai multor militari și civili din România (un lot de 65 de persoane), care furnizau sovieticilor diverse documente cu caracter militar, încă din anul 1928[1].

Dar, deși cunoștea în detaliu modul de operare al rețelei de aproape un an și jumătate, Moruzov a preferat să o lase să funcționeze sub supravegherea organelor române și abia în toamna anului 1930 a făcut publice acuzațiile și a provocat arestările. Oficial, Moruzov a declarat că o organizație de spionaj străină cunoscută nu mai este periculoasă atâta timp cât ea este urmărită, mai ales în faza ei de organizare, și este mai periculos să o distrugi, deoarece va lua naștere alta pe care nu o vei mai cunoaște (principiu englez). Neoficial, motivul arestării rețelei a fost acela că postul său nu mai era sigur în fața venirii în țară a fostului rege Carol al II-lea: „Știa că nu este agreat și că i se pregătește debarcarea. Și atunci, cu o lovitură de maestru, declanșează această descoperire de răsunet mondial, dovedind prin aceasta nu numai cât de util poate să fie, dar și sentimentele sale antisovietice. Și planul a reușit. Din acest moment, Moruzov a dobândit încrederea regelui Carol al II-lea, încredere care se va consolida din ce în ce mai mult ulterior”[2].

Despre modul de lucru al lui Moruzov a scris și Eugen Cristescu, succesorul acestuia la cârma Serviciului S.: „Sub regele Carol al II-lea, face eforturi repetate și reușește să intre în grațiile acestuia și ale camarilei de la palat, mai ales în timpul cercetării așa-zisului complot al colonelului [Victor] Precup (acuzat că urmărea răsturnarea ordinii legale în stat, inclusiv a Regelui)[3]. Cultivă aceste relații cu perseverență și le alimentează cu tot felul de informații politice, sau referitoare la persoanele care manifestau atitudini ostile palatului, în special la prințul Barbu Știrbey[4], remarcabil adversar al regelui Carol al II-lea. (…) Un alt sistem cultivat permanent de Moruzov, în interesul menținerii situației sale, era acela de a calcula și prevedea guvernele ce vor urma la cârma statului, precum și generalii care vor putea veni la conducerea Ministerului de Război sau a Marelui Stat Major. Pe toți aceștia îi informa preventiv, păstra legătura cu ei și uza chiar de diferite servicii personale sau atenții pentru asigurarea relațiilor viitoare”[5].

În ce privește sursele lui Mihail Moruzov, un bun cunoscător al acestora pare a fi colonelul Gheorghe Petrescu. Absolvent al Școlii Superioare de Război, Petrescu a lucrat șapte ani ca profesor titular al cursului de informații la Școala Superioară de Război, fiind și șef de birou la Marele Stat Major, Secția a II-a. În declarațiile sale, Petrescu nota: „Numele acesta, cu rezonanță rusească, nu-mi era necunoscut. Mi-am adus aminte imediat că mai auzisem de el, în anii 1918 – 1919, când, fiind locotenent în Regimentul 20 Artilerie, cu garnizoana în orașul Ismail, se vorbea în acel timp acolo de el ca de un fel de eminență cenușie, ca de un fel de factotum în sudul Basarabiei (…), dar nimeni din lumea intelectuală din Ismail nu ar fi putut afirma că l-a văzut sau cunoscut. (…) Apoi, când l-am cunoscut, am observat că era foarte respectuos, era extrem de rezervat și foarte tăcut. De abia mai târziu, atunci când această atitudine a persistat să se manifeste totdeauna la fel, mi-am dat seama că principalele calități și puterea acestui om erau tocmai mutismul și stăpânirea de sine. Primele conversații mai ample, pe care le-am avut cu el, s-au rotit în general asupra originii lui, asupra provenienței lui, asupra activității lui de la vârsta de 17 ani în serviciul de informații și poliție (…). Mai târziu, Moruzov m-a pus la curent cu sursele sale informative, și anume:

O primă sursă era Serviciul de Informații englez [British Intelligence Service], care avea în România o centrală pentru procurarea de informații din Rusia Sovietică (…). Aranjamentul pe care l-a făcut cu Moruzov era că i se dăduse reprezentantului serviciului de informații englez concesiunea unui sector pe Nistru, în scop de a-și trece și primi agenții, sector în care agenții noștri nu funcționau pentru a nu se produce indiscrețiuni și a nu se periclita siguranța lor, iar materialul informativ adus de peste Nistru era sigilat și adus la București de un om al lui Moruzov, care dubla pe șeful serviciului de agentură englez de pe frontieră. Aici, materialul se desigila, iar Moruzov fotografia sau copia materialul, după ce era tradus și trimis apoi Marelui Stat Major, Secția a II-a. Cu acest sistem, Moruzov procura material informativ destul de important ca valoare militară, pentru care englezii cheltuiau enorm, fără ca Moruzov să fie nevoit să cheltuiască un ban (…).

A doua sursă era serviciul de informații francez, căruia, de asemenea, îi acordase un sector de trecere peste Nistru, în schimbul materialului informativ. Lucrul serviciului de informații francez era însă șubred, iar după venirea căpitanului Cury (rus după mamă) degenerase într-o așa măsură, încât, în afară de faptul că nu producea nimic, expunea și agenții noștri sau ai serviciului englez, astfel că Moruzov îi produce, prin organele noastre de peste Nistru, astfel de neajunsuri încât acesta renunță a mai activa în România. De fapt, acest amestec, intempestiv și brutal, îl îndepărtează pentru mulți ani pe Moruzov de la colaborarea în alte direcții cu serviciul francez de informații [Deuxiéme Bureau].

A treia sursă informativă, a lui Moruzov, au fost organizațiile ucrainene aflate în diferite capitale din Europa, care au avut totdeauna, permanent, un om al lor pe lângă Moruzov (…). Moruzov ura de moarte regimul sovietic și știa, sigur, că și el este urât de acel regim și că i se promisese pieirea. Moruzov nu a fost niciodată un om de stânga. Moruzov nu era nici un adept al restaurației vechiului regim, pentru că nu a crezut niciodată într-o mare Rusie, știindu-se acest lucru de către organizațiile țariste. Generalul rus Heroys [rus alb] nu-l putea suporta pe Moruzov pentru că-l considera un trădător al rasei slave, mergând până acolo în a-l acuza de om al sovietelor tocmai pentru a-l compromite. Dacă Moruzov a avut vreodată pe fundul sufletului său, din cauza originii sale etnice, vreo simpatie pentru vreun popor slav, aceasta nu ar fi putut fi decât pentru ramura ucraineană a poporului rus. Conform concepției sale, Moruzov a contat până în ultimul moment că Germania va ataca Rusia Sovietică, că va crea un stat tampon – Ucraina – sub protectorat german, deoarece el credea în ideea de națiune ucraineană, despărțită de cea rusă, nu numai prin crearea unui stat liber, ci chiar prin subordonarea națiunii ucrainene, pe un timp limitat, unei Germanii puternice. El considera că această formulă avantajează România în gradul cel mai mare, fiindcă numai astfel ni s-ar garanta posesia asupra Basarabiei și îndepărtarea panslavismului rusesc (…).

A patra sursă informativă au fost organizațiile țariste existente pe vremuri, fie în Iugoslavia, Viena sau Franța. Mulți dintre capii și factorii importanți ai acestor mișcări, care mai târziu au fost victimele asasinatelor și răpirilor sovietice, au trecut și prin țara noastră, au luat contact cu Moruzov și au fost în slujba lui. De la ei primea un bogat material informativ, mai ales politic, și cred că, mai târziu, atunci când Moruzov a dispus de fonduri numeroase, a plătit și întreținut mult timp pe acești refugiați politici (…).

Cu aceste mijloace și surse informative, continuă Petrescu, a pornit Mihail Moruzov activitatea sa, în anul 1927, ca subaltern într-un birou din Marele Stat Major, pentru ca să urce treaptă cu treaptă și să ajungă în ultimii săi ani la cvasi-omnipotență. (…) Moruzov era în relații foarte strânse cu Gh. Brătianu, căruia se pare că îi servea informații politice. (…) Moruzov lucra atât de conspirativ, atât de puțin vorbea și atât de prudent era, încât, niciodată, mai ales în chestiuni de natură internă, nu dezvăluia nimănui nimic. Din această cauză, au fost fricțiuni mari în acel timp cu ceilalți șefi de structuri informative”[6].

 

Sorin Aparaschivei

sorinaparaschivei@yahoo.com


[1] Florin Pintilie et comp. Istoria Serviciului Secret de Informații, România 1917 – 1940, p. 87.

[2] ASRI Fond penal 20954 Volumul 21, Declarația colonelului Gh. Petrescu, fost atașat militar la Roma, București, 14 ianuarie – 15 februarie 1941, fila 11.

[3]Cristian Troncotă, Cazul Precup, în „Magazin istoric”, decembrie 1992, pp. 41-48, și: Cristian Troncotă, Mihail Moruzov și Serviciul Secret de Informații al Armatei Române, Ed. Evenimentul Românesc, București, 1997, pp. 61-74.

[4] Mihail Moruzov cunoștea faptul că Barbu Știrbey era socrul colonelului Eddie Boxschall, reprezentantul British Intelligence Service (MI 6) în România. Boxschall acționa în România și Rusia încă din 1917-1918, pe atunci locotenent (n.n.).

[5] Din memoriile lui Eugen Cristescu, (secret) Consiliul Securității Statului, Direcția Învățământ, 1968, pp. 26-30.

[6] ASRI Fond penal 20954 Volumul 21, Declarația colonelului Gh. Petrescu, fost atașat militar la Roma, București, 14 ianuarie – 15 februarie 1941, filele 2 – 52.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: