Skip to content

Mihail Moruzov – Spionul și Omul (partea a X-a)

24 Noiembrie 2014

Bustul Mihail Moruzov, Zebil - Parcul Moruzovilor


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data 25 noiembrie 2014

Astăzi, se încheie cel mai cunoscut serial tulcean,  dedicat în totalitate marelui spion tulcean  Mihail Moruzov, realizat de istoricul Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul. Au fost zece săptămâni, în care au fost publicate articole despre incredibila activitate de spionaj a concitadinului nostru, Mișa Moruzov, toate într-un studiu excepțional, sub titlul Mihail Moruzov – Spionul și Omul.

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com


În preajma declanșării celui de Al Doilea Război Mondial, Serviciul Secret creat de Moruzov se dezvoltase enorm. Fuseseră create rezidențe în Germania, Italia, Austria, Ungaria, Marea Britanie, Franța, Spania, Portugalia, Statele Unite etc., și stabilite relații de colaborare cu serviciile din Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Turcia, Polonia, Finlanda, Marea Britanie (Intelligence Service), Franța (Deuxiéme Bureau), Germania (Abwehr) și SSI italian.

Un clasament realizat de Organizația Europeană a Polițiștilor, în anul 1936, situa Serviciul S. din România pe locul șapte în ierarhia celor mai valoroase servicii de informații[1].

Moruzov era cu totul alt om, foarte important, foarte ocupat, irascibil, stătea foarte puțin la serviciu și primea acasă numai mari personalități, nota Gh. Petrescu[2]. Palatul, armata și cercurile guvernamentale din România îi dădeau o mare apreciere, fiind consultat în majoritatea problemelor legate de politica internă și externă a statului român.

Dar cea mai însemnată recunoaștere vine din partea lui Wilhelm Frantz Canaris. La 10 decembrie 1939, neamțul se deplasează la București pentru a-l întâlni personal pe „Singurul om și cel mai bun izvor de informații despre sovietici al armatei germane”[3] (se spune că N.D. Stănescu văzuse la Mihail Moruzov părți din arhiva Ohrana, serviciul secret al Rusiei țariste, aceasta fiind predată lui Moruzov de fostul ambasador rus la București, Poklevski-Koziel)[4].

În acel moment, Mihail Moruzov devenea primul șef al unui serviciu secret din Europa care avea o întâlnire cu Canaris. În cei cinci ai de activitate ai germanului la cârma temutului Abwehr[5], nici un omolog occidental nu se bucurase de o asemenea onoare. Conform legislației germane, foarte draconice în această privință, numirea și identitatea șefului Abwehr-ului erau considerate secret de stat. Nici un oficial englez nu-l întâlnise vreodată pe Canaris, britanicii crezând că șeful Abwehr-ului era generalul Tippelskirch, care era de fapt șeful Intendenței din Armata germană[6].

„Dialogul cu Canaris demara greu, șefii se studiau reciproc. Ceea ce-l enerva pe Canaris era faptul că nu reușise să-l complexeze pe omologul său român cu vizita sa neașteptată[7]. Nici precizarea făcută de german că era cel dintâi dintre șefii serviciilor similare cu al său pe care îl vizita nu a avut efectul paralizant scontat: „Contactul cu ceilalți, spre exemplu cu cel italian, l-am avut numai prin ajutorul meu”[8].

Concluzii

La 6 septembrie 1940, Moruzov a fost arestat. Debutase în munca informativă la vârsta de numai 17 ani, reușind o infiltrare spectaculoasă în elita anarhist-socialistă. Este trimis apoi în „obiectivul bulgaro-rus”, ca secretar al atașatului român la Sofia. S-a achitat excepțional de sarcini, fiind nominalizat la conducerea viitorului serviciu de informații al statului român, încă din anul 1913.

În timpul Primului Război Mondial, Moruzov excelează prin îndrăzneală și organizare. Înființează un serviciu de informații sigur, flexibil și performant, care va contribui decisiv la realizarea Marii Uniri din anul 1918. De altfel, Echipa de Siguranță din Delta Dunării a fost între puținele organisme instituționale care au funcționat în acele momente tragice pentru existența statului român.

Mihail Moruzov este decorat și apreciat. După o scurtă dizgrație, Moruzov revine și construiește unul dintre cele mai puternice servicii de informații din lume, având ca model British Intelligence. Nu dorim să polemizăm pe această temă, însă Serviciul S. era catalogat în mediile occidentale drept „cea mai bună sursă de informații despre sovietici”, reușind și performanța de a penetra cam toate serviciile europene care contau în acele vremuri. Peste ani, experiența românească va fi folosită de americani în combaterea comunismului mondial.

Din păcate, Moruzov a fost nevoit să lupte pe mai multe fronturi. Atât împotriva dușmanilor statului, cât și a celor personali. Nu întotdeauna dușmanii săi erau și dușmanii statului. Din acest motiv, el a avut mult de suferit.

Fără îndoială, Mihail Moruzov este unul din eroii intelligence-ului românesc. A contribuit la clădirea statului național unitar român, în anul 1918, iar creația sa fundamentală, Serviciul de Informații al României, a rămas în istorie, lucru ce nu poate fi contestat vreodată de nimeni.

Sorin Aparaschivei

sorinaparaschivei@yahoo.com


Bibliografie

  • Arhiva Centrală a Serviciului Român de Informații (ASRI): Fond penal nr. 20954; Fondurile documentare nr.: 20953; 7702; 8097; 10988.
  • Arhivele Naționale ale României (ANR), Fondul: Direcția Generală a Poliției, 1893-1916.
  • Bassett Richard, Spionul-șef al lui Hitler. Misterul Wilhelm Canaris, Editura RAO, București, 2009.
  • Bobocescu Vasile, Momente din Istoria Ministerului de Interne, Volumul I, 1821–1944, Editura Ministerului de Interne, fără an de apariție.
  • Bryand Louise, Mirrors of Moscow. Lenin and his subordinates: Christian Rakovsky, http://www.marxists.org/archive/bryand/works/1923-mom/rakovsky.htm, first published 1923.
  • Din memoriile lui Eugen Cristescu, (secret) Consiliul Securității Statului, Direcția Învățământ, 1968.
  • Johnson Loch H., Wirtz James J., Intelligence. The Secret World of Spies, An Anthology, Third Edition, Oxford University Press, 2011.
  • Meianu Nicolae, Istoria Serviciului Special de Informații, în „Studii și documente”, Vol. I, București, 1969, Consiliul Securității Statului (uz intern).
  • Neagu. C., Marinescu. D., Georgescu. R., Fapte din Umbră, Editura Politică, București, 1977.
  • Niculescu Lenuța, Olteanu Marius, Mihail Moruzov. 1911–1912. Contribuții biografice; http://www.mapn.ro/smg/SIA/carte-26iulie2008-continutfinal.pdf.
  • Pavelescu Ion, Enigma Moruzov, Cel mai mare spion din istoria României, Editura Gaudeamus, Iași, 1995.
  • Pintilie Florin, Serviciul Special de Informații din România (1939-1947), Volumul II, Documente, Editura Academiei Naționale de Informații, București, 2003.
  • Pintilie Florin, Tunăreanu Nevian, Marițiu Ștefan, Beldiman Corneliu, Istoria Serviciului Secret de Informații, România 1917-1940, Editura INI, București, 2000.
  • Spânu Alin, Serviciul de Informații al României în Războiul de întregire națională (1916–1920), Editura Militară, București, 2012.
  • Stănescu N. D., Întâmplări şi oameni din Serviciul Secret, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002.
  • Troncotă Cristian, Cazul Precup, în „Magazin istoric”, decembrie 1992.
  • Troncotă Cristian, Mihail Moruzov și Serviciul Secret de Informații al Armatei Române, Ed. Evenimentul Românesc, București, 1997.
  • Troncotă Cristian, Mihail Moruzov și frontul secret, Editura Elion, 2007.

[1] Cristian Troncotă, Paul Carpen, Destine tragice. Mihail Moruzov, părintele serviciilor secrete române, http:/www.presamil.10/VM/2005/1/08-10.htm. [2] Ibidem, Volumul 21, Declarația colonelului Gh. Petrescu, fost atașat militar la Roma, București, 14 ianuarie – 15 februarie 1941, fila 23. [3] Vasile Bobocescu, Momente din Istoria Ministerului de Interne, Volumul I, 1821 – 1944, Editura Ministerului de Interne, p. 30. [4] A se vedea: http://www.george.damian.ro/; accesat la 12 ianuarie 2013. [5] Canaris a fost numit șef al Abwehr (informațiile militare) la 1 ianuarie 1935. [6] Richard Bassett, Spionul-șef al lui Hitler. Misterul Wilhelm Canaris, Editura RAO, București, 2009, pp. 108-109. [7] Ion Pavelescu, Enigma Moruzov, Cel mai mare spion din istoria României, Editura Gaudeamus, Iași, 1995, p. 188. [8] Florin Pintilie, Serviciul Special de Informații din România (1939-1947), Volumul II, Documente, nota redactată de Moruzov privind convorbirile cu Canaris, 8 decembrie 1939, Editura Academiei Naționale de Informații, București, 2003, pp. 25-30.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: