Skip to content

La cinema Aivazian

26 Ianuarie 2015

salonul regal


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 27 ianuarie 2015

Ar fi exagerat să spunem că Tulcea avea la un moment dat, în perioada interbelică, o stradă care era un fel de Broadway, plină cu cinematografe, săli de teatru și cafea-șantanuri (cafenele cu program de spectacol de varietăți muzicale și dans). Poate nu era chiar precum celebra uliță americană, dar aveau și tulcenii strada Carol I, unde se aflau cinema teatrul Select (care mai există și astăzi sub formă de club), la doar câțiva pași de o altă sală de teatru și cinematograf, Studioul Regal, transformat între timp în hală de pește, apoi Casa Raională de Cultură și demolată prin 1963.


casa raionala de cultura fost cinema regal si hala de peste


Și mai înainte, în perioada 1912-1916, pe locul respectiv funcționase cinematograful Coef, cu restaurant și terasă, toate distruse însă în Primul Război Mondial. Și tot în zonă se mai afla un cafea-șantan (varieteu), devenite mai târziu, hotelul cu restaurant și terasă Dunărea (cunoscute cu numele de Orcula), demolate în anii 1970. La toate acestea se mai adăugau câteva cafenele, restaurante și tutungerii. Din fosta stradă Carol I, rebotezată între timp Gării, mai există un segment trist de câțiva zeci de metri, în spatele blocurilor cu 10 etaje de pe faleză. Dar subiectul articolului de astăzi este prezentarea primului cinematograf tulcean, pentru că înainte ca acestea să se concentreze pe strada Carol I, primul stabiliment de genul acesta s-a deschis pe strada Babadag. Nici la capitolul începuturi în domeniul proiecției cinematografice, Tulcea nu stă rău deloc, astfel dacă prima sală de cinematograf se construise în București în  anul 1909, Volta, pe strada Doamnei, până atunci, în capitală existând tot felul de săli de proiecție, pasagere, în orașul nostru, primul cinematograf a început să funcționeze din anul 1910. Acesta se numea Aivazian și era situat pe strada Babadag, puțin mai sus de clădirea Poștei și erau proiectate  filme mute, pentru simplul motiv că sonorul încă nu se inventase. Așa cum se întâmplă de fiecare dată, în spatele acestei adevărate minuni tehnice pentru un oraș relativ mic precum Tulcea, se afla pasionatul incorigibil, care își dedică viața unei arte la început de drum. Numele lui era Ricardo Biava, un italian stabilit inițial la Sulina, un om cult și extrem de rafinat. În anul 1910, sulineanul italian sosește la Tulcea, unde se înțelege cu un armeanul Aivazian, pentru a închiria o fostă magazie de făină, a acestuia, ca sală de cinematograf. Nu se știe precis de unde a achiziționat domnul Biava aparatul de proiecție, dar un drum până la Viena se putea face în doua zile, la bordul uneia din vapoarele societății de navigație DDSG. Cei doi asociați amenajează, în sala improvizată, 150 de locuri și încep proiecția de filme alb-negru, mute și acompaniate de muzică interpretată la pian. Nu știm cum se derula un film în alte cinematografe, la Tulcea însă spectacolul cinematografic era însuși un spectacol. Fără să fie o oră precisă de începere, când sala era plină sau aproape plină cu spectatori nerăbdători, se stingeau luminile (orașul încă nu era electrificat, curentul electric fiind produs de un generator electric) și pe ecran se proiecta timp de 1 minut portretul color al tulceanului turc Ali, zâmbitor, cu fes și purtând un coș sub braț. Acesta era desenat pe hârtie de calc transparentă și proiectat cu fascicolul de lumină a lămpii aparatului (mai târziu avea să fie pictat direct pe celuloid de un miniaturist). Portretul era însoțit de urarea scrisă în limba turcă Hayirolsun Geldi, care nu conta ce înseamnă, pentru că și așa destul de puțini din cei prezenți știau să citească. Luminile erau reaprinse și însuși Ali intra în sală, strigând cu voce răgușită Hayirolsun Geldi și începea să le vândă spectatorilor alune, fistic și halva. Preambulul filmului, mini sceneta regizată de domnii Aivazian și Biava se bucura de un succes fulminant, ropote de aplauze însoțind apariția personajului în sală.


2


În funcție de lungimea filmului, acesta avea două sau chiar trei pauze, necesare schimbării rolelor cu peliculă de către Ricardo Biava. În aceste răstimpuri, în sală pătrundeau vânzătorii de bragă și semințe de floarea soarelui și dovleac. Spectacolele de acest gen au existat până în anul 1912, când concurența l-a obligat pe armeanul Aivazian să închidă ușile. Astfel, Ricardo Biava își împachetează aparatul de proiecție, generatorul de curent și ecranul (dovadă că acestea erau proprietate personală) și se mută pe Carol I, unde cam pe locul Restaurantului Danubiu existau două magazii aparținând unui negustorului tulcean Vârnav. Nu știm precis dacă ideea transformării acestora în restaurant cu terasă a avut-o respectivul comerciant sau Coef, care avea să cumpere de la primul acareturile în cauză, cinematograful numindu-se EDEN CINEMA, Grădina Coef.


cinema eden gradina coef reclama


Proiecțiile cu filme alb-negru și fără sonor au avut continuat în acest spațiu până în 1916, când Tulcea este ocupată de armatele bulgare și clădirile sunt distruse. Povestea cinematografiei tulcene avea să continue însă cu sălile Select, Regal și altele.

Vizionare 3D plăcută la multiplex, nu-l așteptați însă degeaba pe turcul Ali, nu va mai coborî niciodată de pe pânza ecranului să vă servească halva, alune și fistic.

Important: Am citit şi am aflat de cinema Aivazian din cartea pictorului Constantin Găvenea, Amintiri și imagini din Tulcea de odinioară. Portretul turcului nu este, din păcate, extras din clipul publicitar Biava&Aivazian, ci o realizare contemporană a artistei tulcene Elena Orbocea, motiv pentru care îi mulțumim. Imaginile 2 și 4 sunt preluate din volumul Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postelnicu, ed. Ex Ponto 2006.

Nicolae C. Ariton

nicolaeariton@yahoo.com

imaginea 1, de sus – Cinematograful Regal, în perioada anilor 1920… Din nefericire nu am reușit să descoperim o fotografie cu cinema Aivazian, motiv de a spera ușor optimist-pesimist la o descoperire de acest gen, în viitorul apropiat;

imaginea 2 – Clădirea Casei Raionale de Cultură, de fapt, fostul Cinematograf Regal (din imaginea 1), trecut de-a lungul anilor prin proprietatea Comitetului Școlar al Liceului Spiru Haret, frații Scultety și Regimul Comunist (se pot observa modificările aduse clădirii inițiale), fotografia datează din perioada anilor 1960;

imaginea 3 – portret realizat de artista tulceană Elena Orbocea;

imaginea 4 – anunț publicitar din presa tulceană, din anul 1912, cu programul cinematografului Eden, Grădina Coef, distrus în timpul Primului Război Mondial.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: