Skip to content

Tulcenii și tatuajele lor…

16 Februarie 2015

realitatea ilustrata 9 septembrie 1936 aromani cu crucea in frunte


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 februarie 2015

În primul rând trebuie să specificăm că scopul acestui articol nu este de a discuta despre moda actuală a tatuajelor, răspândită în întreaga lume, deci și la Tulcea. Și nu intenționăm să vorbim nici despre tatuajele pe care și le făceau tulcenii, alături de ceilalți românii în perioada comunistă, reflectând încă o dată cenușiul acelei perioade și în imagistica acestora, care se reducea la o inimă străpunsă de o săgeată sub care scria invariabil Geta sau Lola, o ancoră sau data nașterii. Vom discuta despre tatuajele tulcenilor de demult, mai precis de pe la 1870, unde prima impresie este aceea că nu ar fi prea multe de spus.

Aceasta dacă am lua în considerare faptul că în Vechiul Testament și în Coran erau specificații clare privindienicer tatuat, specific cu un peste interzicerea tatuării pielii, fiind considerată o ofensă adusă Divinității. Și cum locuitorii Tulcei acelor vremuri erau musulmani și creștini, legea era aplicată. Rușii considerau tatuajul o adevărată vindere a sufletului diavolului iar schismaticii lipoveni considerau chiar că era un păcat deosebit de grav să-ți inscripționezi pielea, în condițiile în care corpul era considerat casa sufletului, așa cum biserica era casa Domnului. La evrei de asemenea, tatuajul era complet interzis. Dar din trecut veneau câteva practici mai mult sau mai mult împotriva textelor religioase. Unele comunități creștine își tatuau copiii cu speranța de a-i regăsi atunci când erau răpiți de bașbuzuci turci și tătari sau luați ca ieniceri. În unele comunități creștine, familiile disperate ajunseseră să-și mutileze copiii, prin însemnare cu fierul roșu (tot un fel de tatuaj), pentru a nu fi luați ca ieniceri, știindu-se că otomanii alegeau pentru marea oaste a Sultanului, copiii fără nici un fel de semn din naștere sau accident. Dacă aceste exemple pot fi considerate un fel de proto tatuaj, mult mai aproape de adevăratul tatuaj sunt crucile simple tatuate de pelerinii creștini la Ierusalim, ca o dovadă că au ajuns în acele locuri sfinte. De obicei se făceau pe brațul stâng, discret și ascuns privirilor. Unii dintre musulmanii plecați în pelerinaj la Mecca, în hagialâc, își făceau și ei tatuaje specifice religiei.  Tot ascunse se purtau tatuajele unor frății, precum masonii sau secte religioase, fiind considerate semne de apartenență la aceste grupuri și recunoaștere între membri. Scoaterea la vedere a tatuajelor s-a datorat în mare măsură spectacolelor de circ și circarilor ambulanți, care etalau ca pe niște curiozități din tagma ciudățeniilor, gen femeia cu barbă, oamenii plini de tatuaje. În prima etapă, aceștia proveneau din rândul marinarilor, care în lungile călătorii și contactul cu tot felul de etnii, având tatuajul în practica religioasă locală. Tatuajele marinărești erau un amestec de însemne menite să-i protejeze împotriva înecului, precum un pui și un porc, însemne tatuate pe ambele gambe. Mai târziu, câte o elice pictată pe fiecare fesă, care ar fi trebuit să aibă puterea magică de a-i purta la mal în cazul unui naufragiu. Cum marinarii tulceni erau majoritatea navigatori de mări interioare, precum Marea Neagră, inscripțiile lor se reduceau la ancore, sirene și corăbii cu pânzele în vânt. Marea lor calitate a fost aceea că spre deosebire de majoritatea celorlalți tatuați, marinarii le purtau la vedere, motiv de inspirație și pentru alți amatori. Dintre aceștia, pușcăriașii au trecut cu mare aplomb la tatuarea numărului de ani de închisoare pe care îi aveau de ispășit în faimosul penitenciar din Tulcea, dar și alte însemne cu conotații erotice sau belicoase. Dacă materialele de bază folosite de marinari și ceilalți tatuați erau pulberea (iarba) de pușcă în amestec cu alcool sau cerneala, la periferia societății se foloseau tot felul de pigmenți în amestec cu urină, motiv de infecții dureroase, care ajungeau până la septicemii care produceau decesul proaspătului tatuat. Cu toate aceste exemple, care de care mai spectaculos și exotic, o parte dintre tulcenii contemporani își aduc aminte că cel mai răspândit tatuaj în Tulcea era crucea inscripționată pe frunte, între sprâncene, de către bătrânele aromânce.


1


Obiceiul purtării acestui însemn s-a păstrat până târziu, până spre 1980, când încă puteai să întâlnești pe străzile mărginașe ale Tulcei, bătrâne aromânce  îmbrăcate în negru și cu o mică cruce în frunte,. S-ar părea că rolul micului tatuaj era de protecție al femeilor creștine în fața soldaților musulmani. Nu cred că în faimosul nostru an 2015 mai există asemenea persoane care să poarte acest simbol. În schimb tot mai mulți tineri și adulți își împodobesc pielea cu tatuaje din ce în ce mai sofisticate, adevărate fresce. Puțin știu însă că în majoritatea familiilor creștine, până în urmă cu aproximativ două sute de ani, singurele ființe care erau tatuate fără nici un fel de reținere erau caii și vitele, pentru sănătate.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.ro

imaginea 1, de sus – crop din revista românească Realitatea ilustrată 9 septembrie 1936, imagini și text din articolul intitulat  Crucea în frunte, din colecția on-line a bibliotecii naționale dacoromanica.ro;

imaginea 2 – gravură reprezentând un soldat otoman, probabil marinar, având pe brațul stâng tatuat un pește și câteva însemne în scrierea arabă;

imaginea 3 – fotografia unei bătrâne aromânce, având însemnul crucii tatuat pe frunte, între sprâncene, fotografia face parte din colectia domnului  Siokis Nikolaos, motiv penru care îi mulțumim

http://www.vlahoi.net/gallery/displayimage.php?album=15&pid=28#top_display_media 

4 comentarii leave one →
  1. 18 Februarie 2015 19:39

    I nominated you for The Very Inspiring Blogger Award. Whether you like it or not🙂

    https://alphagora.wordpress.com/2015/02/18/the-very-inspiring-blogger-award/

  2. Siokis Nikolaos permalink
    18 Februarie 2015 13:31

    Fotografia a 3a provine din colecția mea privata și este publicata aici:
    http://www.vlahoi.net/gallery/displayimage.php?album=15&pid=28#top_display_media

  3. 16 Februarie 2015 17:49

    Reblogged this on Printre extreme.

  4. 16 Februarie 2015 13:11

    Foarte interesant articol!
    Cu vreo 30 si ceva de ani in urma , o bunica aromanca din Cogealac ,mi-a povestit ca femeile in varsta , machedoancele , cum zicea ea , isi tatuau crucea ca un fel de fronda , deoarece musulmanii le obligasera sa calce crucea in picioare. Probabil ca este o legenda…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: