Skip to content

Ciudata dispariție a unei clădiri tulcene

9 Martie 2015

sala de conferinte


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 martie 2015

Am mai spus-o și alte dăți că Tulcea este un oraș special. Începând de la cartierele sale etnice: mahalalele românești, bulgară, lipovenești sau grecească, ca niște adevărate enclave și ajungând până la locuitorii săi, mai mult sau mai puțin vremelnici, precum scorțosul englez Charles Hartley, patriotul entuziast Nifon Bălășescu sau levantinul Gessi Pașa (intrați pe www.mistereledunarii.ro și veția afla cine au fost).

În general, tulcenii erau posesorii unui spirit apatic oriental care îi făcea sceptici și lipsiți de încredere în viitorul urbei lor, care fusese distrusă de mai multe ori de tot felul de războaie și cuceritori vremelnici. Din când în când, aveau și momente de entuziasm, pricopsindu-și orașul cu monumente unice, construite prin colectă publică, cu ar fi Monumentul de Independență de pe Colnicul Hora, care veghează și azi orașul. Cam aceiași atmosferă de unitate civică a fost și în perioada anilor 1907-1908 când s-a hotărât construirea clădirii din imaginea de mai sus, numită generic Sala de conferințe.


SCOALA-DE-FETE sau sala de conferinte


Lucrările au fost finalizate în anul 1910 și era o preafrumoasă clădire cu etaj, în stil arhitectonic Art Nouveau, ce cuprindea o sală de spectacole cu scenă și balcoane, flancată de câte 6 săli de clasă, pentru fiecare din cele două școli separate, de băieți și fete. Urbea avea imperios nevoie de cele două școli și de o sală de conferințe, spectacole și reuniuni politice. Clădirea a rezistat distrugerilor Primului război mondial, când Tulcea a fost ocupată timp de aproape 2 ani de armatele bulgare (în majoritate) și germane și turcești (în minoritate). În condiții normale, după ce a reușit să fie salvată de această mare încercare, clădirea ar fi trebuit să existe și în zilele noastre, pentru că iureșul Celui de-al doilea război mondial a trecut mult mai ușor peste orașul nostru iar planurile de sistematizare au ocolit clădirile impozante de genul Muzeului de Artă (fostul Konak otoman) sau Casa Avramide. Așa cum spuneam, însă, Tulcea este un oraș special și a fost suficientă apariția unui singur om care să hotărască distrugerea frumoasei clădiri. Ce este și mai ciudat este că gestul a fost făcut în spiritul unei idei extrem de nobile. Astfel, în anul 1934, Mihail Moruzov, comandantul Serviciului Secret de Informații al Armatei, hotărăște să se implice în schimbarea arhitectonică a Tulcei, orașul în care se născuse și avusese o copilărie fericită. În semn de recunoștință față de oraș și familia sa, Mihail Moruzov, împreună cu arhitectul tulcean Gheorghe Brătescu, hotărăște să demoleze Sala de conferințe, care masca ca un adevărat zid Biserica Rusească, unde slujise tatăl său, Nicolae Moruzov, aproape 40 de ani. Intenția sa era să-i ofere acesteia un loc central în mijlocul orașului, urmând ca în fața bisericii să se întindă un parc uriaș care să ajungă până la Dunăre.


15413_1449475335330438_2379097074936991940_n


Nu știm exact care a fost starea de spirit a tulcenilor în fața acestei demolări, dar ordinul primit de la Mihail Moruzov s-a executat fără prea multe negocieri. În schimb aceasta s-a angajat să finanțeze, prin intermediul ministerelor de la București, construirea actualului Liceu de Artă și au fost demarate lucrările unui Centru de sănătate (clădirea fostului Centru de calcul), a actualei clădiri a Curții de conturi, precum și o Școală de băieți, și acesta era doar începutul. Din nefericire, Mihail Moruzov a fost asasinat de către legionari în toamna/iarna anului 1940 și o dată cu el a dispărut și frumosul proiect de sistematizare a centrului orașului. Tulcea a câștigat clădirile pe care le-am menționat mai înainte, dar a pierdut una din bijuteriile arhitectonice, adică Sala de conferințe. Dacă Palatul Pescăriilor din Tulcea a ajuns clubul MGM, cu siguranță că Sala de conferințe ar fi devenit cel puțin cazinou.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

Imaginile Sălii de conferințe sunt  fotografii care au circulat în perioada 1910-1934, ca ilustrate sau în diferite publicații.

9 comentarii leave one →
  1. 6 Aprilie 2015 11:38

    Interesant nu mai gasesti asa articole despre lucruri „vechi” si noi;

  2. Dan permalink
    6 Aprilie 2015 11:23

    Cladirea nu reprezinta stilul Art Nouveau, desi construita in acea epoca. Stilul arhitectural cel mai apropiat pare a fi cel Neoclasic.

  3. 18 Martie 2015 22:04

    Pentru Aquileana… http://www.aquileana.wordpress.com … Mulțumesc frumos! Și blogul dvs. este extrem de interesant… Numai de bine!

  4. 13 Martie 2015 13:15

    Very interesting post!~ Best wishes!⭐ Aquileana😀

  5. 11 Martie 2015 7:08

    ” O preafrumoasa cladire cu etaj”…am citit in articol.

  6. George Naumof permalink
    10 Martie 2015 13:31

    Buna ziua,
    Ma bucur ca ati revenit asupra subiectului. Cladirea era impunatoare si ar fi fost reprezentativa si in zilele noastre. Personal, nu sunt convins ca are caracteristicile arhitecturale ale curentului Art Nouveau. Nu stiu cine a incadrat-o in acest stil; poate ca un arhitect adevarat sau un istoric de arta va fi stimulat sa se pronunte in acest cadru.
    Din nefericire pentru Biserica Ruseasca, tot ascunsa a ajuns sa fie si astazi. Efortul lui Moruzov a ramas fara efect.
    Ati atins, in trecere, un subiect asupra caruia mi-ar placea sa reveniti detaliat si metodic, in masura in care puteti accede la informatiile primare. Este vorba despre cele ce s-au intamplat in Tulcea in timpul Primului Razboi Mondial. Se implinesc in curand o suta de ani si, poate ca, tulcenii de azi au nevoie sa stie prin ce orori au trecut bunicii sau strabunicii lor in acele zile lungi de ocupatie, pentru ca una a fost ocupatia germana in Bucuresti (de exemplu) si alta afost ocupatia bulgaro-turca in Tulcea.
    Cu stima,
    Geo Naum

  7. 9 Martie 2015 9:56

    Nu citesc in diagonala.
    In plus, imi place ce gasesc aici.
    Despre Tulcea nu stiam nimic pina acum .
    Mult bine!

  8. 9 Martie 2015 8:34

    Pentru Fosile… Bine remarcată greșeala (atât de dimineață și atât de vigilent!🙂 )… Am făcut corectura de rigoare și mulțumesc frumos… Numai de bine și o săptămână excelentă!

  9. 9 Martie 2015 8:29

    „Lucrările au fost finalizate în anul 1910 și era o preafrumoasă clădire cu două etaje,”
    Am copiat textul din articol.
    Cladirea din fotografie nu pare sa aiba doua etaje.Sau nu este vorba de aceiasi cladire?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: