Skip to content

Tulcenii, între vin și bere

16 Martie 2015

costica acsente


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 martie 2015

Am considerat în permanență că tulcenii au avut o existență marcată de dilema „băutoricească” a consumului de bere sau de vin. Aceasta trecând peste obiceiul consumului de votcă, adusă în timpul otomanilor, care au stăpânit Tulcea până la Războiul de Independență, de la 1877-1878, tocmai de la Ismail, pentru că osmanlâii interziceau fabricarea spirtului pe tot cuprinsul Imperiului. De asemenea, ne-luând în calcul nici băutorii de spirturi levantine, constând în lichioruri parfumate, raki de migdale sau vutcă cu miere, ajungem la titlul acestui articol, adică tulcenii, singuri și nehotărâți, între vin și bere.

De curând, însă, am descoperit un percept filozofic-medical, urmat în viața cotidiană tulceană. Acesta susținea fără nici o tăgadă că băutul vinului făcea capul greu și experiența bahică se încheia cu o căzătură în față, pe când consumul de bere tâmpea și-i făcea pe consumatori să se prăbușească pe spate. Între aceste două poziții de happy-end bahic, tulcenii preferau, în proporție de 99,9 procente, o căzătură bărbătească, în față, care avea în ea ceva din vitejia celui căzut eroic pe câmpul de luptă, după o luptă crâncenă cu dușmanul. Consumul de bere era rău văzut la Tulcea, ca un adevărat generator de prostie umană, iar căzătura pe spate era considerată o adevărată rușine. În acest fel cădeau doar fetele de măritat, iarna, pe gheața Dunării, de Bobotează, conform obiceiului că o căzătură zdravănă, de acest gen, musai le aducea la poartă niscai pețitori, până în toamna anului respectiv. Iar căzut pe spate, beat, printre tufișuri sau smârcuri de stuf și papură, nu avea nimic din fălnicia celui cu fața în jos în colbul ulițelor tulcene sau cu nasul turtit de caldarâmul de piatră cubică, de granit, a străzilor centrale. Cei mai patrioți preferau trotuarele pavate cu dale din calcar marmorat, de culoare roșcată (aceste trotuare se mai găsesc și astăzi prin Tulcea, în jurul Bisericii Sf. Nicolae, de-a lungul străzii Progresului etc.), care erau netede și plăcute obrazului, pe timp de vară.


trotuar calcar marmorat de tulcea1


În plus, aproape toți tulcenii știau povestea bătrânului marinar care scăpase cu viață dintr-o duzină de naufragii în Marea Neagră și Marmara, și se înecase în spatele cârciumii lui Papadopolus, după o băută zdravănă cu bere blondă, vopsită neagră cu caramel de zahăr ars, care îl făcuse să cadă pe spate și să se înece sub ploaia torențială care se abătuse asupra orașului, pentru doar o jumătate de ceas. Dacă ar fi băut o Somoveancă de Niculițel, sau un Negru de Sarichioi, cu siguranță că șuvoiul de apă l-ar fi spălat nițel și după ce s-ar fi trezit ar fi ajuns acasă și viu și curat. De atunci, vremurile s-au mai schimbat, tulcenii consumând cu voioșie și vine și bere și rachiu și votcă, în funcție de anotimp și portofel.


coloane


Acum, dacă este să fim preciși, până pe la 1900, lichidul cel mai consumat la Tulcea, după apa limpede și gustoasă de Dunăre, era vinul. Dar filoxera, de la începutul secolului al XX-lea, a făcut ca soiurile de vin tulcene să dispară, iar prețul vinului să crească și tulcenii să se orienteze către rachiu, votcă și pe timp de vară, bere. Apoi, în locul soiurilor autohtone de vii, au fost cultivați tot felul de hibrizi, cu producții mari și calitate proastă. Încercând să se apere în fața acestui adevărat val de mediocritate vinicolă, tulcenii au inventat diferite formule magice, care-i să-i protejeze, precum: „Vinul trebuie să fie alb, sec, mult și… gratis”, dar și adevărate maxime filozofice: „Sticla este partea inutilă din jurul vinului” sau ”Dopul este granița dintre lumea liberă a vinului și cea închisă a omului”, de unde provine și întrebarea de-a dreptul existențială: „Atunci când cineva bea un pahar de vin, acesta pătrunde în organism sau în sufletul lui?”

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

imaginea 1, de sus – o fotografie din perioada anul 1939, realizată de celebrul fotograf Costică Acsinte, din colecția on-line colectiaIcosticaacsinte.eu; 

imaginea 2 – fotografie cu o porțiune din trotuarul din jurul Bisericii Sf. Nicolae, realizat din plăci de calcar marmorat, de culoare roșcată, din cariera Tulcei, în perioada 1910-1920;

imaginea 3 – o fotografie din perioada interbelică, cu celebrul bazar tulcean, demolat în anul 1963, sub coloanele sale se pot zări câteva mese și niscai consumatori, fotografie realizată de germanul Willy Pragher.

8 comentarii leave one →
  1. 5 Mai 2015 12:58

    Pentru dnul Cristian… Suntem pe deplin de acord cu afirmațiile dvs… motiv pentru care vă așteptăm și cu alte păreri asemănătoare🙂 … Numai de bine!

  2. Cristian permalink
    24 Aprilie 2015 12:37

    Nimic nu se compara cu vinul! berea te face cat un porc si te omoara de diabet, infarct, hipetensiune Votca te omoara si ea rapid, dar vinul iti prelungeste viata. Nimic nu se compara cu o carafa de vin alb Aligote bine racit de Macin in compania unei scrumbii de dunare la gratar. Macin si Sarica Niculitel au cel mai bun Aligote din tara. Asta v-o spune un bucurestean iubitor de vin.

  3. 28 Martie 2015 9:39

    Reblogged this on Printre extreme.

  4. George Naumof permalink
    19 Martie 2015 9:22

    Multumesc.
    Am recitit cu placere postarea anterioara. Din acest motiv am facut interventia initiala. Stiam ca ati postat candva „ceva” despre pelinul de Niculitel. Sper ca un niculitean neaos sa ne sara in ajutor cu o interventie „competenta”. Eu am baut pelin, dar nu stiu a descrie cum se prepara, care sunt „secretele fabricatiei” si cum se pastreaza.
    Cu stima,
    Geo Naum

  5. 18 Martie 2015 21:56

    Pentru domnul George Naumof… Sincer nu am nici o informație despre pelinul de Niculițel, doar un articol scris de prietenul Cristi Tuzlaru pe acest subiect, care nu știu dacă se potrivește… https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/07/14/vinul-pelin-amar-ca-viata/, în concluzie, vă invit să scrieți un articol pe această temă, pentru mistereledunarii.ro … Mulțumesc pentru intervenție și numai de bine!

  6. 18 Martie 2015 21:47

    Pentru domnul Roland Simionescu… Rețeta berii tulcene și eu aș vrea s-o aflu, dar cred că este de-a dreptul imposibil având în vedere că fabrica a fost tăiată, directorul s-a stins din viață iar berea Tulceana/Nufărul a devenit doar o amintire. Facem însă un articol în curând despre aceasta, pentru că avem etichetele😦 … Mulțumim pentru comentariu🙂

  7. Roland Simionescu permalink
    18 Martie 2015 15:19

    Mai sint si unii care ar dori sa afle care era reteta berii Nufarul/Tulceana. Comparativ cu alte posirci de bere din epoca aurului, Nufarul/Tulceana era o marca respectabila si consumabila. Cazaturi pe spate sau dureri de cap nu cauza, in schimb la unii, dupa o naveta…perfectiona mersul drept si cu viteza🙂

  8. George Naumof permalink
    17 Martie 2015 12:36

    Ca tulcean, cu simpatii pentru Niculitel, mi-ar fi placut sa gasesc in acest articol si cateva cuvinte despre „pelinul” de Niculitel si originala/unica sa reteta de preparare. Poate intr-o editie revizuita si adaugita, nu de alta, dar reteta este ancestrala, iar gustul unic, pastrator de aroma de strugure copt, ramane in memorie pentru totdeauna, dar numai daca bei cel putin o cana.
    Cu stima,
    Geo Naum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: