Skip to content

Adevărul despre brașoave…

23 Martie 2015

moneda de 5 parale


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 24 martie 2015

În urmă cu ceva timp, atenția mi-a fost atrasă de un articol din ediția on-line a prestigioasei reviste „Historia”. Titlul acestuia era „De unde vine expresia..” și dintr-o întreagă listă de expresii, care de care mai interesantă, am remarcat în mod deosebit „A spune brașoave = A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustorii brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfa”. Articolul mi-a adus aminte de o discuție mai veche purtată cu distinșii tulceni Dan Arhire și Aurel Stănică, despre brașoave.

În primul rând există o mică neconcordanță între explicația oferită în articol și cea din DEX-ul limbii române, care spune că este vorba despre: invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, deci lipsește cu desăvârșire înțelesul de lăudăroșenie. Am reținut din cele două definiții faptul că expresia „brașoave” se folosește cu înțelesul de minciună, exagerare și studiind și alte surse am descoperit explicații referitoare la vânzători de gogoși și până la minciunile îndrugate de unii soldați care își exagerau faptele de vitejie. În toate articolele și lecturile pe acest subiect, nu am găsit însă nici o referire la o posibilă explicație a expresiei provenind din mediul meșteșugăresc, care mi se pare extrem de plauzibilă, sens însă care s-a pierdut în timp. Încă din Evul mediu, Brașovul a devenit un important centru meșteșugăresc, cu produse apreciate în toate colțurile Europei, ajungând chiar și la Tulcea, ca punct de îmbarcare pentru Constantinopol. Produsele meșteșugărești fabricate la Brașov, cunoscute generic sub numele de „brașoave”, soseau la Tulcea pe același drum pe care veneau și ciobanii transilvăneni în transhumanță până în Dobrogea otomană, atrași de pășunile întinse și taxele mici. Specificul unora dintre mărfurilor brașovene era acela că imitau foarte bine produse de lux, realizate din metale și pietre prețioase, cum ar fi bijuteriile, șeile cailor și chiar monede. În limbajul de azi, am putea spune că unii brașoveni erau meșteri pricepuți în falsuri, replici sau clone ale unor obiecte de valoare și scumpe. Primele lucruri de acest gen, care au intrat pe piață, au fost paftalele și nasturii de aramă, cu arabescuri la fel de frumos lucrate ca cele adevărate din aur și argint, ornate însă cu bucăți de sticlă colorată în locul pietrelor prețioase. În felul acesta, mii de oameni se puteau făli cu podoabe aproape la fel de frumoase, dar de sute de ori mai ieftine. Până și cea mai săracă fată de măritat își putea permite o pereche de cercei și câteva inele din alamă strălucitoare cu rubine din sticlă, numite simplu „brașoave”.


pafta otomana 2


Se știe că bărbații timpurilor trecute apreciau caii de rasă precum automobilele din ziua de azi. Un cal scump era însoțit obligatoriu de un harnașament pe măsură, cu o șa plină de inserții din aur și argint și chiar diamante. Turcilor și tătarilor, despre care se spunea că își iubeau caii mai abitir ca nevestele și copii, brașovenii au început să le ofere șei la fel de frumoase ca cele ale Sultanului sau vizirilor săi, doar că acestea erau împodobite cu arabescuri din alamă galbenă și încrustații din sticlă în cele mai frumoase culori. Și acestea erau numite „brașoave”.


Cheval ottoman, huile sur toile de Carle Vernet


Pentru cei mai îndrăzneți, care doreau să se îmbogățească repede la marginea Imperiului Otoman, brașovenii le ofereau la prețuri avantajoase „kuruși” și „parale” turcești, falsificate cu atâta măiestrie încât arătau chiar mai bine decât monedele adevărate. Se puteau cumpăra la fișic sau cu banița. Și acești bani „calpi” (tehnica falsificării fiind numită de otomani calpuzanlâc) erau cunoscuți cu numele de „brașovence” sau „brașoave”.


moneda de 40 de parale otomane, din arama


Astfel, de-a lungul anilor, breslașii brașoveni au devenit cunoscuți în Țările Române dar și la marginea Imperiului Otoman, până la Constantinopol, cu o serie de produse, imitate cu  meșteșug și pricepere după altele, exclusiviste și scumpe, capabile să ostoiască orgoliul a mii de români, greci, bulgari sau osmanlâi, dornici să-și impresioneze contemporanii cu lucruri strălucitoare, cumpărate pe bani puțini. Bănuim că de aici provine originea cuvântului „brașoavă”, cu înțelesul de neadevărat, minciună sau înșelător. Expresia a circulat foarte multă vreme în paralel cu numele corect al mărfurilor fabricate în Brașov, fără să fie exclusă posibilitatea ca „brașoavele” să fie valabile pentru produsele brașovene meșteșugite în marele oraș și „brașovence” pentru falsuri și replici, și mai târziu, pentru minciuni, în general. O dată cu trecerea timpului, sensurile sau amestecat și apoi pierdut. Acum, sincer să fim, și noi, pe mistereledunarii.ro mai ticluim câte o brașoavă, dar doar așa pentru culoare și valoare de ficțiune literară. În rest doar informație pură și fapte adevărate, inclusiv posibila explicație etimologică a expresiei „ a spune brașoave”.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

imaginea 1, de sus – monedă otomană de 5 parale, preferata calpuzanilor (falsificatorilor) brașoveni, se vindea la fișic sau cu banița;

imaginea 2 – pafta otomană, originalul din aur și argint, putea fi înlocuită de meșterii brașoveni folosind aramă și sticlă colorată, realizând astfel primele brașoave cunoscute;

imaginea 3 – un tablou realizat de pictorul francez Carle Vernet, înfățișând un cal otoman cu un harnașament la fel da valoros, breslașii brașoveni erau capabili să execute unul asemănător (o brașoavă) de câteva zeci de ori mai ieftină; 

imaginea 4 – o monedă de 40 de parale, mai greu de falsificat, dar nu imposibil pentru calpuzanii brașoveni.

7 comentarii leave one →
  1. 13 Aprilie 2015 16:38

    Brasoavele de atunci au devenit azi chinezisme.

  2. 26 Martie 2015 18:31

    foarte elborata scierea ta+pozele sunt foarte interesante…mult spor in continuatr

  3. George Naumof permalink
    24 Martie 2015 15:16

    „sensurile sau amestecat și apoi pierdut”
    „Sensurile” si „amestecat” nu sunt alternative, astfel incat „sau” nu se simte bine intre ele. Daca punem cratima si ne apare „s-au”, atunci se va simti bine.
    Ati vazut ce brasoava de calitate ati creat, incat nici fabricantul, la o atenta analiza, nu mai deosebeste calpul de original. Trebuie un ochi de expert.
    Tocmai, faptul ca stiu ca sunteti un perfectionist (si va apreciez realizarile), ma determina sa intervin in scopul desavarsirii creatiilor dvs.
    Cu stima,
    Geo Naum

  4. 23 Martie 2015 14:28

    Pentru Fosile http://www.fosile.worpress.com … Eu zic că da… Viena a fost un oraș special multă vreme… Numai de bine!

  5. 23 Martie 2015 14:25

    Domnul Naumof, care cratimă? Nu-mi pică paraua (fisa) și știți că sunt un perfecționist :-)… Mulțumesc pentru intervenție!

  6. George Naumof permalink
    23 Martie 2015 14:14

    Foarte frumos articolul. Felicitari! Mai putin pentru cratima lipsa.
    Cu stima,
    Geo Naum

  7. 23 Martie 2015 8:33

    Gurile rele zic ca Austria este tara (din Europa) unde se fac cele mai reusite falsuri ale pietrelor semipretioase si poate chiar ale celor pretioase.
    O fi avind vreo legatura cu brasoavele de demult?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: