Despre o moară uitată sub o salcie plângătoare…

moara1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 28 aprilie 2015


Am afirmat de mai multe ori că din clădirile vechi  de pe frumoasa şi falnica stradă Isaccei, nu a mai rămas decât cinematograful teatru Select, transformat, între timp în club.  Recunosc, cu ocazia acestui articol, că am greșit şi încercăm să facem o reparațiune. În primul rând, vechea stradă Isaccei nu este chiar aşa de veche şi falnică, fiind construită relativ recent în raport cu alte străzi tulcene. Mai precis, s-ar părea că strada a început să prindă contur după 1860, după lucrările de amenajare a Portului, care au avut ca efect obţinerea întregii suprafeţe a falezei şi blocurilor actuale, zonă denumită în perioada respectivă Ceamurlia. Continuă lectura

În Tulcea și străzile mor…

strada belvedere tulcea


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 21 aprilie 2015

Am spus-o și cu alte ocazii că Tulcea este un oraș special. Printre multe alte particularități (despre unele chiar am vorbit) cea în care până și străzile mor, fiind una aparte. Astfel, de-a lungul timpului, cea mai frumoasă stradă a orașului, Carol I, situată de-a lungul Dunării (în paralel cu aceasta și cu strada Isaccei) a fost mai întâi rebotezată în Gării și apoi nimicită sub două planuri urbanistice. Străzi precum Regina Elisabeta și Basarabilor, după ce au fost redenumite în 23 August (Slt. Gavrilov Corneliu) și Păcii au fost și ele supuse unor schimbări radicale, rămânând din ele doar traseul şi, pe ultima, pe alocuri, pavajul din piatră cubică (spre nemulțumirea șoferilor) și câteva clădiri răzlețe. Pe lângă alte zeci de străzi, la fel de frumoase și interesante, cea despre care vom vorbi astăzi a avut o soartă și mai ingrată. Aproape nimeni nu-și mai aduce aminte de ea, pentru simplul motiv că este una din puținele străzi tulcene care nu duce nicăieri. Continuă lectura

Căratul vinului la tulceni…

002


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 14 aprilie 2015

O nouă întrebare existențială, pe care mi-am adresat-o în ultima vreme, a fost cum își cărau tulcenii vinul. Aceasta după ce am lecturat tot felul de informații din care reiese că frumoasa noastră Dobroge de Nord a fost mare producătoare de vinuri, fiind denumită la un moment dat Pivnițele țarinei Ecaterina, anual, fiind transportate din zona Niculițelului nu mai puțin de două mii de care pline cu vin. Treaba cu căruțele am înțeles-o, ca mijloc de transport, mai puțin însă ca unitate de măsură, expresia ascunzând o noțiune filozofică la fel de profundă ca cea emisă de Moș Teacă, care a ordonat săparea unui șanț, de la gard până la prânz, fiind prima referire scrisă națională la complicata relație spațiu-timp… dar să nu divagăm prea mult. Continuă lectura

Povestea urșilor tulceni…

dancing with the urs


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 07 aprilie 2015

De câteva zile, am o nouă întrebare existențială, aceea dacă în Tulcea au trăit urși. Pentru un răspuns documentat am apelat la prietenii Petru Țincoca și Dan Arhire, care mi-au răspuns, primul, că în zona Luncaviței a fost descoperit scheletul unui leu, care a trăit în zonă acum câteva zeci de mii de ani, iar al doilea, că având în vedere pădurea seculară de stejar care se ridica semeață pe dealurile Tulcei, nu este exclus să fi trăit și niscai urși printre copacii uriași.

Continuă lectura