Skip to content

Despre dueluri tulcene și duelgii…

11 Mai 2015

?????????????????????????????????????????????????????????


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 12 mai 2015

În primul rând, trebuie să specificăm că am ales să folosim în acest articol, denumirea arhaică dată dueliștilor, respectiv cea de duelgiu, alcătuită din cuvântul duel și sufixul (de origine turcă) giu, totul pentru a spori culoarea locală. Deci, printre bragagii, sacagii, geamgii și alți gagii, astăzi, vom vorbi despre duelgii…

În contul apărării onoarei, tulcenii aveau la dispoziție mai multe metode: tribunalul, cu deliciul proceselor din sălile de judecată, arhipline cu tulceni dornici de spectacol gratuit, polemici, într-unul din cele câteva ziare locale, cu ecouri în presa națională și, bineînțeles, duelul. Cu sabia, cu pistolul, trecutul local era plin de istorisiri de acest gen, în care combatanții se duelaseră cu spirit de răspundere pentru o trădare în dragoste, trișat la jocul de cărți, afront politic sau etnic și exemplele pot continua la nesfârșit în acest sens. Locul întâlnirii duelgiilor era pe malul Dunării sau al lacului Ciuperca, sub buza dealului Taberei, în general pentru duelurile cu lupta în spade, în timp ce combatanții în pistoale preferau pădurea Bididia sau maidanul din spatele Spitalului (spitalul vechi de pe strada Spitalului), cu avantajul că din acest ultim loc, în caz de răni grave, puteai fi transportat repede, cu birja, la spital pentru primul ajutor.


1


Timpul luptei era ales întotdeauna în zori, în maxim 48 de ore de la declanșarea conflictului și cu cel puțin doi martori de față. Mulți dintre duelgii îți lăsaseră oasele prin cimitirele tulcene, în urma acestor lupte absurde, altele se încheiaseră precum în comediile kinografice, iar altele intraseră deja în folclorul local, din care orice tulcean, mic sau mare, putea să-ți povestească cu lux de amănunte desfășurarea duelului, de parcă ar fi fost cel puțin spectator, dacă nu chiar martor. Cel mai vestit duel tulcean fusese cel dintre doi ofițeri din Regimentul 33, care aleseseră să se lupte în spade, într-o problemă de amor pentru o jună tulceană, pe malul Dunării, într-o dimineață cețoasă de toamnă, după o ploaie zdravănă. Bine magnetizați înainte cu câteva carafe de vin de Niculițel, cei doi s-au împotmolit în clisa alunecoasă a malului Dunării, unde fiecare lovitură de spadă era însoțită de o căzătură în fund, în noroiul cleios.


2


După o jumătate de ceas de atacuri ratate și fandări terminate în mocirla fluviului, comandantul regimentului, anunțat de desfășurarea duelului, sosise la fața locului, unde găsise în locul a doi ofițeri spilcuiți, două arătări asemănătoare rasei Mangalița, murdari din cap până în picioare și care înjurau ca niște birjari după fiecare lovitură de sabie ratată. Furia bătrânului comandant nu se datora duelului în sine, despre care, fie vorba între noi, era un adept nedeclarat, ca orice ofițer de modă veche care se respectă, ci atitudinii celor doi duelgii tulceni. Băuți înainte de duel – un fapt inadmisibil, interzis chiar de regulile duelului – și tăvăliți prin noroi, cei doi erau o rușine nu numai pentru corpul ofițeresc al Regimentului 33 tulcean, ci și pentru noțiunea de duel în sine. Comandantul a fost necruțător cu cei doi și cu martorii lor, acuzați de complicitate.


3


Au fost condamnați la șase luni de recluziune în cazarma situată pe Dealul Taberei (cam pe locul Combinatului de alumină), fără ieșiri în oraș, baluri, chermeze și semi-parada uniformelor strălucitoare pe străzile tulcene Carol I și Regina Elisabeta, locuri de promenadă în zilele de duminică și de sărbătoare. Aceasta era o pedeapsă mai cumplită decât un marș forțat prin stepa dobrogeană, per pedes, până la Constanța, în luna iulie. Cu trecerea timpului, duelurile tulcene au devenit din ce în ce mai rare, combatanții fiind aspru pedepsiți de noile legi. Astfel, dacă unul din duelgii era ucis sau rănit, celălalt era condamnat pentru crimă iar martorii pentru complicitate. Încet, dar sigur, aceste conflicte au fost transbordate de pe câmpul de duel în sălile de tribunal și paginile ziarelor locale. Doar atunci când era imperios necesar pentru apărarea onor onoarei, în forme superioare de manifestare, ca să ne exprimăm așa mai cu pretenții, tulcenii se duelau în spiritul local și cu arme inedite, obligați de lege să renunțe la spadă și pistolet. Dar despre aceste dueluri inedite tulcene într-un episod viitor.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

imaginea 1, de sus – fotografie datată 1 octombrie 1909, cu subofițerii Boitan și Ionașcu, din Regimentul 33, infanterie, Tulcea, realizată în studiul foto tulcean T.R.Panaitof. Cei doi ofițeri nu au nici o legătură cu duelul prezentat în acest articol sau, cine știe?…

imaginea 2,3,4  – imagini cu dueluri, cu sabia, apărute în presa anilor 1900.

4 comentarii leave one →
  1. 29 Mai 2015 19:26

    Pentru http://www.imaginecontinua.wordpress.com... Mulțumim pentru reblogged…

  2. 26 Mai 2015 9:13

    Reblogged this on imagine continua.

  3. 12 Mai 2015 19:26

    Bună seara, ar fi poate interesant de aflat și povestea numelui pădurii Bididia, cuvânt care în dicționar înseamnă ”iapă”, dar și ”amantă” (derivat din ”bidiviu”).

Trackbacks

  1. Despre dueluri tulcene și duelgii… – Tulcea 365

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: