Skip to content

Tulcenii și marele mister al… iaurtului

29 Iunie 2015

iaurt1


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 30 iunie 2015

Azi, vom încerca să dezlegăm misterul adânc ce înconjoară… iaurtul. Pare o treabă simplă și neserioasă la prima vedere, dar povestea deliciosului și banalului aliment este plină de suspans. În primul rând, turcii, grecii și bulgarii se sfâșie între ei (la figurat) pentru drepturile paternale asupra iaurtului. Grecii susțin că este o creație pur elenică, la care a făcut referiri însuși Herodot. Turcii nu se lasă nici ei mai prejos și susțin că iaurtul era un aliment de bază pentru triburile nomade turcice, care l-au adus din stepele Orientului la Constantinopol, de unde s-a răspândit în întreg Imperiul Otoman, în mod deosebit în Balcani. Bulgarii au avut șansa ca un tânăr om de știință bulgar, Stamen Grigorov să descopere, la Geneva, bacteria care produce transformările din lapte pentru a deveni iaurt.


Fotografie - Szathmary, Carol Popp de. Iaurgiu - oltean 1867


Este invitat la Paris, la Institutului Pasteur și bacteria este denumită, spre disperarea păstorilor greci și turci, Bacillus bulgaricus. Tulcenilor puțin le păsa de bacteria în cauză și apreciau cel mai mult iaurtul tătăresc. Astfel, bătrâne din mahalaua tătară de pe dealul Mahmudiei, treceau în fiecare dimineață pe la casele gospodarilor tulceni și le vindeau cel mai bun iaurt, despre care se mai știe că era foarte consistent și extrem de gustos. Secretul preparării era bine păstrat, motiv pentru care s-a și pierdut, dar s-ar părea că gustul deosebit provenea de la amestecul de lapte de oaie cu cel de bivoliță, ultimele fiind crescute în număr mare de comunitatea turcă și tătară din Tulcea. Îndeletnicirea de iaurgiu a dispărut după anii 1950-1960, o dată cu industrializarea producției de lapte, mai rezistând până prin 1970 ultimele simigerii tulcene  și constănțene, care serveau covrigi calzi, cu susan și mac, alături de câte un bol plin de iaurt de oaie, o adevărată delicatesă dobrogeană.


tataroaice


Nu se știe dacă iaurtul ar fi reușit să cucerească occidentul, dacă nu ar fi existat savantul Ilya  Metchnikoff, un rus stabilit la Paris,  director adjunct al Institutului Pasteur și câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, în anul 1908. S-ar părea că distinsul om de știință suferea de germofobie, o manie foarte răspândită printre oamenii de știință a epocii, care susțineau că ființa umană este în permanență atacată de germeni ucigași, ignorând că doar aproximativ 3% dintre acești microbi sunt periculoși.


Ilya Metchnikoff 1913


Acesta a introdus în limbajul medical noțiunea de auto-intoxicație, în care oamenii sunt victime ale germenilor interni și externi. Prin intermediul lui Grigorov a cunoscut mai multe zeci de păstori bulgari, care se declarau cu toții cu vârste de peste 100 de ani și că aveau ca aliment de bază iaurtul. Convins că acesta este un adevărat elixir al tinereții, Metchnikoff a devenit un adevărat profet al iaurtului, susținând că prin conținutul său distrugea toate bacteriile nocive care populează colonul uman și salvează viața. Acesta propovăduia că mâncând iaurt, un om poate atinge lejer vârsta de 140 de ani.


iaurt2


Trecem peste faptul că păstorii bulgarii nu aveau nici un act de identitate care să le probeze vârsta matusalemică pe care o declarau, timpul la bulgarii începutului de secol al XXI-lea fiind o noțiune relativă (un an greu se înmulțea cu trei iar unul ușor cu doi, motiv suficient să fie considerat un popor grăbit). De asemenea, cu toate că a consumat cisterne întregi de iaurt, de-a lungul vieții, însuși Metchnikoff s-a stins din viață la doar 70 de ani, deci undeva pe la jumătatea vârstei promise mâncătorilor de iaurt. Probitatea sa științifică a făcut însă ca mitul iaurtului bulgăresc să se răspândească în deceniile următoare, astfel încât însuși Hitler făcea cure cu bacilul bulgar, prelevat de medicul său personal, Dr. Morell, din excrementele de țărani bulgari. Important este faptul că consumul de iaurt s-a răspândit în Europa occidentală, trecând de la stadiul de elixir al tinereții la cel de aliment, ajutat și de faptul că câțiva tinerii levantini au deschis primele iaurgerii. Dar despre toate acestea în articolul de săptămâna viitoare.

Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro

imaginea 1, de sus – fotografie cu o farfurie din lut ars, plină cu iaurt;

imaginea 2 – fotografie realizată Carol Popp de Szathmary, intitulată „Iaurgiu oltean”,  1863;

imaginea 3 – ilustrată constănțeană, din perioada interbelică, cu o familie de tătari; 

imaginea 4 – fotografie cu savantul Ilya  Metchnikoff, un adevărat profet al iaurtului, datând din 1913;  

imaginea 5 – un afiș reclamă pentru iaurt, în care se specifică efectele benefice ale acestuia, printre care și prelungirea vieții, precum turcul din Anatolia, din imaginea reclamei, în vârstă de 117 ani.

6 comentarii leave one →
  1. Vali permalink
    2 Iulie 2015 9:40

    Bun iaurtul pe căldurile astea; cu puțină miere de albine (miere de salcâm).

  2. Gelu permalink
    1 Iulie 2015 21:16

    Incercati sa nu mai bagati siropuri in cercetarile dvs istorice.riscati sa nu mai fiti credibil.va citesc cu mare interes dar articolul de acum e slab,inutil si pura fictiune.lumea va cunoaste ca istoric tulcean

  3. 30 Iunie 2015 1:13

    @Armani latulcea -acolo se spune că mărcat înseamnă lapte covăsit; acela nu este iaurt.

  4. Armani Latulcea permalink
    29 Iunie 2015 23:53

    Daca ne uitam prin istoria limbii romane vol 1 de la origini pana la inceputul sec al XVII-lea autor AL. ROSETTI undeva la pagina 254 se spune despre cuvantul ” mărcat” (iaurt) folosit inca in aromana ca s-a pastrat , printre alte 17 cuvinte, de la DACII LIBERI. Multumesc amatorilor.

  5. 29 Iunie 2015 22:25

    Interesant misterul iaurtului!
    Multumesc!
    O saptamana frumoasa!

  6. 29 Iunie 2015 8:47

    Cred că produsul este mai degrabă turcic (poate tătăresc, poate bulgar de la bulgarii turanici). Dacă era grecesc de pe vremea lui Herodot, ar fi fost foarte comun și printre păcurarii noștri, care beau însă lapte acru. La noi e destul de clar un ”import” oriental. Și cuvântul ar fi tot turcic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: