Skip to content

Tulcea, 1883… Anul papagalului…

21 Septembrie 2015

ilustrata tulcea 1901 fata


Trecuseră doar șase ani de la plecarea turcilor din Tulcea și întreaga Dobroge, după cinci sute de ani de stăpânire otomană. Totul se petrecuse în iunie 1877, când ultimul mutesarif (prefect) al sangeacului (provinciei) Tulcea, alcătuită din județul Tulcea, Constanța și nițel din Bulgaria, pe nume Fahri Bey, părăsea Palatul Pașei (actualul Muzeu de Artă) în fruntea unei suite destul de numeroase, alcătuită dintr-o mică garnizoană militară, câteva trăsuri și o mică caravană de asini, încărcați cu saci din piele în care se afla partea cea mai importantă a arhivei tulcene.

După o scurtă ocupație rusească, în timpul Războiului de Independență (1877-1878) și încă aproape un an de zile în care rușii, după frumosul lor obicei, nu se lăsau duși de pe meleagurile noastre, s-a instaurat, în sfârșit, administrația românească într-o atmosferă în care nimănui – nici măcar românilor dobrogeni – nu îi venea să creadă că Bucureștiul devenise stăpân peste acest oraș dunărean, deasupra căruia se ridicau semețe trei minarete de geamii, trei cupole de biserici lipovenești și una căzăcească zaporjeană, două sau trei temple cu steaua lui David și câte o biserică grecească, armenească, bulgărească și românească (Biserica Sf. Nicolae, ce-i drept, cea mai falnică dintre toate, dar neterminată). În primii ani s-au perindat trei prefecți la conducerea județului, pentru ca în iulie 1881 să fie instalat în această funcție Paul Stătescu, care avea să conducă destinele tulcene aproape șapte ani de zile, în cel mai lung mandat din istoria prefecturii de pe malul Dunării (Un alt prefect, Contantin Țigău a avut aproape 8 ani de mandat, dar în două legislaturi 1922-1926, 1933-1937).


paul statescu prefect tulcea


Cu toate că era județul cu cea mai mică populație din întreaga Românie din acele vremuri, era, de departe și cel mai greu de condus. În adevăratul Turn Babel de locuitori, românii reprezentau până în 30 de procente, motiv pentru care dobrogenii nu puteau fi conduși după Constituția României, ci după un pachet de legi speciale, care au alcătuit din 1880 o adevărată Constituție a Dobrogei. De multe ori, s-a întâmplat ca în urma alegerilor locale, Consiliul comunal să fie format din mai mulți bulgari decât români, creând tensiuni și nemulțumiri reciproce, încheiate în cel mai bun caz cu delegații plecate în audiență la Rege, „cu jalba în proțap”, cum se spunea, articole incendiare în presa locală și națională și chiar îmbrânceli cu arestări. În toată această atmosferă, care de multe ori numai a liniștit orientală nu semăna, tulcenii găseau și clipe mai puțin încrâncenate, cum ar fi întâmplarea petrecută în august 1883, în urma căreia anul respectiv a rămas în istoria tulceană ca Anul papagalului. Dar să citim nota din ziarul tulcean„Steaua Dobrogei” preluată și de cotidianul național „România liberă” din ziua de 17 august 1883.


ScreenHunter_398 Sep. 19 20.53


„Probă că ordinea publică din Tulcea se află în cea mai perfectă liniște este că poliția locală, împreună cu toți agenții săi, umblă prin toate grădinile și curțile cetățenilor și cutreieră stradele din ordinul d-lui prefect pentru a prinde papagalul unui avocat, evadat din cușca sa. Poate că acest eveniment a provocat proclamația legii marțiale!”.


ScreenHunter_397 Sep. 19 20.53


Întâmplarea pare măruntă și lipsită de importanță, în comparație cu altele, dovadă și faptul că întreaga tărășenie nu a ocupat decât câteva rânduri în presa timpului. Și mai grav este faptul că sfârșitul poveștii s-a pierdut în negura timpului fără să știm dacă papagalul în cauză a fost găsit, a fugit în țările calde la bordul vreunei corăbii din port sau a fost sfâșiat de vreunul din șoimii folosiți de tulcenii turci și tătari la vânătoare. În concluzie, mister nedezlegat în anul 1883, numit și „Anul papagalului”.

Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro

imagine 1 – Ilustrată cu orașul Tulcea, circa 1900;

imagine 2 – Fotografie cu Prefectul județului Tulcea, Paul Stătescu (1881-1888);

imagine 3 – Scanuri din ziarul România liberă, din 17 august 1883, cu „nota” căutării papagalului unui avocat tulcean.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: