Tulcenii și morile lor plutitoare…

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 24 noiembrie 2015

Când sacul cu făină al gospodarului tulcean se golea, acesta ieșea în curtea casei și privea nehotărât în josul Tulcei, spre Dunăre sau spre dealurile orașului, împodobite cu o mulțime de mori de vânt, peste cincizeci spuneau unii martori, trecători prin frumosul nostru oraș, pe la 1870. Așeza în căruță doi, trei saci de grâu și înhămând calul/catârul, din dotare, pornea către cea mai apropiată moară de vânt, pândind cum acesta se înfășura printre ramurile copacilor de prin curți. Dacă locuia în mahalaua turcească sau tătărască, atunci așeza  sacul de grâu pe spatele unui măgăruș, sau în cotiga trasă de acesta și porneau către una din morile de vânt de pe Colnicul Hora (numit și Dealul Trei mori) sau pe Dealul (străzii) Mahmudiei, unde se afla o altă „baterie” alcătuită din câteva mori de vânt.

Publicitate

Lupta de la 1915… Războiul Tulceano-constănțean…

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 noiembrie 2015

Relatare din tabăra adversă… 

Continuăm relatarea despre micul război dintre tulceni şi constănţeni, purtat, ce-i drept, de-a lungul timpului, doar prin intermediul articolelor de presă. Astfel, după articolul din 1893, publicat de noi în numărul precedent, azi ne propunem să cităm amplu dintr-un alt material, „Superioritatea Jud. Constanța față de Județul Tulcea”, publicat în data de 12 ianuarie, 1915 în publicaţia „Dobrogea jună”. Autorul, de data aceasta, fără să fie specificat, este constănțean și nu-i iartă de loc pe tulceni, trăgând asupra lor (cu pana și cuvântul) fără nici un fel de reținere.

Micul Război Tulceano-constănțean, lupta de la 1893…

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 noiembrie 2015

Relatare din tabăra proprie…
Pentru orice tulcean care se respectă, Constanța este orașul mai mare de la sud, cu ieșire la mare, plaje întinse, stațiuni, mall-uri și magazine adevărate, viață universitară și de noapte, pe măsură. Potențialul economic, având ca vârf de lance Portul, îi atrage ca mierea pe tulceni, care visează să devină constănțeni, lucru care s-a întâmplat și se întâmplă din ce în ce mai des. Trecând nepermis de repede peste istoria veche și extrem de bogată a celor două localități, ne oprim la finalul Războiului de Independență (1877-1878), când Dobrogea este alipită României. Românii aveau să descopere două orașe, Tulcea și Constanța, complet diferite, cu un raport de forțe complet în favoarea primului.

Trista moarte a poetului Alecu Văcărescu, la Tulcea, la 1799…

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 3 noiembrie 2015

Cu toți cunoaștem de la școală, celebrele versuri ale poetului Ienăchiță Văcărescu: „Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină./ S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o rădică.” („Într-o grădină”). Scrise, probabil, undeva în perioada  1780-1797, aceste versuri nu încetează să impresioneze și în ziua de astăzi prin simplitate, farmec și să fie o  palmă grea pe obrazul creatorilor de versuri maneliste. Aproape la fel de cunoscut este și catrenul „Testament literar”, a aceluiași autor: „Urmaşilor mei Văcăreşti!/ Las vouă moştenire:/ Creşterea limbei româneşti/ Ş-a patriei cinstire.” Cu greu ne despărțim de ilustrul poet, om de cultură și de stat Ienăchiță Văcărescu, a cărui viață tumultoasă merită să fie cuprinsă în cel puțin într-un thriller istoric, pentru a înainta în timp (dar nu foarte mult), până la urmașii săi, pentru că a avut mai mulți, chiar cu trei soții diferite.