Skip to content

Trista moarte a poetului Alecu Văcărescu, la Tulcea, la 1799…

3 Noiembrie 2015

1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 3 noiembrie 2015

Cu toți cunoaștem de la școală, celebrele versuri ale poetului Ienăchiță Văcărescu: „Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină./ S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o rădică.” („Într-o grădină”). Scrise, probabil, undeva în perioada  1780-1797, aceste versuri nu încetează să impresioneze și în ziua de astăzi prin simplitate, farmec și să fie o  palmă grea pe obrazul creatorilor de versuri maneliste. Aproape la fel de cunoscut este și catrenul „Testament literar”, a aceluiași autor: „Urmaşilor mei Văcăreşti!/ Las vouă moştenire:/ Creşterea limbei româneşti/ Ş-a patriei cinstire.” Cu greu ne despărțim de ilustrul poet, om de cultură și de stat Ienăchiță Văcărescu, a cărui viață tumultoasă merită să fie cuprinsă în cel puțin într-un thriller istoric, pentru a înainta în timp (dar nu foarte mult), până la urmașii săi, pentru că a avut mai mulți, chiar cu trei soții diferite.

Ascultători, unii dintre aceștia dar și nepoți, strănepoți și stră-strănepoate au luat foarte în serios catrenul menționat mai devreme și au preluat de la strămoșul lor pasiunea pentru poezie, cultură și poftă de viață. Cum spațiul nu ne permite să realizăm o monografie a familiei, ne vom opri doar asupra lui Alecu Văcărescu, fiul cel mai mare al lui Ienăchiță, cel pe care soarta avea să-l aducă la Tulcea pentru a se stinge din viață în condiții tragice și pline de mister. S-a născut în anul 1769, fiind fiul lui Ienăchiță și a Eleniței Rizu (bunicul din partea mamei fiind și el un pasionat de meșteșugul versurilor). A avut parte de o educație aleasă, alături de tatăl său, cunoscător a numai puțin de șapte limbi străine, aplecat asupra scrierii unor opere precum „Istorie a prea puternicilor împărați otomani” sau a primei gramatici românești tipărite (1787), unele voci s-ar putea să spună că este normal ca într-o asemenea „atmosferă” tânărul Alecu să se formeze ca poet.

2

Ar mai fi însă de adăugat că tatăl său nu a fost nici pe departe tipul intelectualului rupt de realitate, ba dimpotrivă, a fost extrem de ancorat în aceasta, îndeplinind, sub mai mulți domnitori fanarioți, funcții înalte, precum cea de mare vistiernic (un fel de ministru de finanțe) sau mare spătar (comandant al armatei, în lipsa domnitorului). După moartea mamei sale, adolescentul Alecu petrece și mai mult timp alături de tatăl său, pe care îl însoțește în principalele misiuni primite din partea domnitorilor fanarioți. Aceasta se petrecea probabil și pe fondul unei griji paterne deosebite pentru fiul cel mare, având în vedere că acasă rămânea  a doua soție a lui Ienăchiță, apoi a treia, înconjurată fiecare de câte un set de copii personali, care probabil nu-i agreau prea tare pe cei precedenți. În tinerețe a avut parte de profesori particulari străini (greci, francezi, italieni) care i-au desăvârșit educația, dar a avut parte și de un exil plin de greutăți la Nicopol (unde trei din frații și surorile lui își pierd viața) și în Rhodos (doar alături de tatăl său). Pentru a nu vă închipui că tânărul Alecu, viitor moștenitor al uneia din cele mai importante averi din Țara Românească, nu făcea altceva decât să stea răstignit pe divane moi și să potrivească stihuri, mai adăugăm că pe la 1792 îl găsim ispravnic de Dâmbovița (un fel de prefect) iar pe la 1798 avea în spate ceva vechime ca clucer (dregător care se ocupa cu aprovizionarea Curții Domnești). Ba chiar ca o recunoaștere a priceperii sale în această dregătorie, în anul mai sus menționat se ocupa cu aprovizionarea armatei turcești de o sută de mii de oameni, sosită în Țara Românească pentru a-l înfrânge pe răzvrătitul Pasvant Oglu (un subiect care iarăși ar avea nevoie cel puțin de un volum pentru a fi povestit în detaliu). Cu toate aceste profesiuni, care mai de care mai pline de răspundere, atribuite puțin forțat de tatăl său, Alecu făcea parte din grupul tinerilor boieri zgubilitici… „fire pătimașă, petrecăreț și cheltuitor, cu trăiri repezi și aprinse”. Din această perioadă au rămas cele 12 poezii cunoscute ale poetului, scrise într-o „condicuță” doar pentru uzul personal și al prietenilor săi la desele și nesfârșitele petreceri, bine stropite cu vin, poate și afion (o băutură pe bază de alcool și opiu) și povești de dragoste, uneori scandaloase. Se căsătorește (sau este căsătorit) în 1791 cu Elena Dudescu, cu care va avea trei copii, de care se desparte în anul 1797, exact în anul în care moare și tatăl său Ienăchiță Văcărescu. S-ar părea că aceasta dublă ruptură în viața lui Alecu va fi extrem de nefastă, deoarece este din ce în ce mai strâmtorat financiar, fiind obligat să se judece cu a doua sa mamă vitregă Elena Văcărescu (fostă Caragea) pentru o parte din averea tatălui, care numai în bunuri și bijuterii se ridica la colosala sumă de 250 de mii de taleri (monedă germană din argint, estimată la 3,33 taleri = un galben din aur) . În vara anului 1798 se produce dezastrul, se îndrăgostește de verișoara sa Maria Văcărescu, fiica mătușii Veneția Văcărescu, în timpul unei vizite la moșia acestora de la Jilavele, județul Ialomița. Această informație nu este sigură, cert este faptul că la scurtă vreme de la vizita sa la moșie, Veneția Văcărescu moare subit, s-ar părea otrăvită. Un înalt dregător domnesc (vistiernic), Scarlat Câmpineanu îl acuză pe Alecu că ar fi făptașul, fără nici un fel de dovezi, martori sau  anchetă. Misterul acestei acuzații este deplin, în spatele acesteia putând fii fosta sa soție, dușmani personali sau ai tatălui său. Domnitorul Constantin Hangerli ezită să ia vre-o măsură în acest caz mai mult decât delicat, dar lanțul de ghinioane al lui Alecu Văcărescu continuă și pe tronul Țării Românești se reîntoarce Alexandru Moruzi, a cărui soție se spunea că trăise o frumoasă poveste de dragoste cu Ienăchiță, tatăl lui Alecu, pe care fostul și actualul vodă jurase că se va răzbuna crunt.

4

Prins în această plasă de dușmănii și răzbunări, Alecu Văcărescu este arestat de oamenii lui Vodă Moruzzi, în luna iunie sau iulie, 1799, transportat (nu se știe cum) și închis în temuta închisoare din… TULCEA. Inutil să mai spunem că la acea vreme Tulcea era posesiune otomană, cu gradul de kaza (o comună mai mare), cu o închisoare, aflată chiar pe malul Dunării, ce îngrozea tot Imperiul Otoman. Din teribila închisoare, Alecu reușește să trimită câteva scrisori puținilor prieteni care-i mai avea în țară, conjurându-i să-l salveze din acel adevărat infern tulcean, mai ales că presimțea că cei care îl închiseseră se pregăteau să-l ucidă. Ultima scrisoare trimisă din închisoarea din Tulcea este un simbol de durere și sfârșit romantic, în timp ce paznicul închisorii tulcene îi smulge din mână călimara și pana: „…Nu-mi permite paznicul sa lungesc mai mult…  iată mi se ia călimara, fie-ti mila de mine si salvați-mă. În numele lui Dumnezeu, ah „. Poetul Alecu Văcărescu moare în luna noiembrie 1799, în închisoarea din Tulcea, în condiții necunoscute și pline de mister. Nu putem încheia fără să reproducem un catren din puținele poezii care au mai fost salvate din opera sa: „Oglinda, când ţi-ar arăta/  Întreagă frumuseţea ta;/ Atunci şi tu ca mine/ Te-ai închina la tine”… La sfârșitul acestui articol, nu putem să nu ne exprimă regretul că nu am putut dezvolta subiectul mai mult, din lipsă de spațiu. Poveste este însă atât de extraordinară, încât ne-am hotărât să scriem o carte dedicată vieții și morții la Tulcea a acestui nefericit poet.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

imagine 1 – tablou cu Alecu Văcărescu, poetul care a murit la Tulcea în condiții tragice și pline de mister;

imagine 2 – tablou cu Ienăchiță Văcărescu, celebrul om de stat, poet și tatăl lui Alecu Văcărescu;

imagine 3 – tablou cu domnitorul Alexandru Moruzi, cel care l-a condamnat pe Alecu Văcărescu.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: