Skip to content

Micul Război Tulceano-constănțean, lupta de la 1893…

10 Noiembrie 2015

1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 noiembrie 2015

Relatare din tabăra proprie…
Pentru orice tulcean care se respectă, Constanța este orașul mai mare de la sud, cu ieșire la mare, plaje întinse, stațiuni, mall-uri și magazine adevărate, viață universitară și de noapte, pe măsură. Potențialul economic, având ca vârf de lance Portul, îi atrage ca mierea pe tulceni, care visează să devină constănțeni, lucru care s-a întâmplat și se întâmplă din ce în ce mai des. Trecând nepermis de repede peste istoria veche și extrem de bogată a celor două localități, ne oprim la finalul Războiului de Independență (1877-1878), când Dobrogea este alipită României. Românii aveau să descopere două orașe, Tulcea și Constanța, complet diferite, cu un raport de forțe complet în favoarea primului.

2         Întreaga Dobrogea (și chiar o parte din Bulgaria) era organizată, după sistemul otoman într-un sangeak (un fel de provincie), cu capitala la Tulcea, cu o populație de aproximativ 20 de mii de locuitori. Constanța era o simplă kaza (un fel de comună mai mare) și avea aproximativ 5 mii de locuitori. Pentru a vedea cum au evoluat lucrurile în primul deceniu, să cităm un articol din ziarul „Constanța”, din 21 noiembrie 1893, scris de un tulcean sceptic și ușor depresiv. „Deși trăiți sub același regim sute de ani, tulcenii se deosebesc în mai multe privințe de constănțeni (…) înfățișarea unor lucruri și fapte este câteodată așa de izbitoare, că ai crede (despre Tulcea) că ești în alt stat, în altă țară (…). La Tulcea, de exemplu, mai toți negustorii de origine greacă, chibzuindu-și interesele în cei trei ani acordați pentru răzgândire la început (este vorba despre opțiunea de a deveni cetățeni români n.a.), nu și-au lepădat protecțiunea (statului grec n.a.), pe când la Constanța, din cei 300-400 de locuitori greci stabili, acei care au rămas supuși ai M.S. Elenice se pot număra pe degete”. Mai trebuie amintit, că numărul grecilor din Tulcea, era la data respectivă de aproape 2500. (…)

3

„Deși în Tulcea populațiunea este compusă din mai multe neamuri, chiar mai multe și mai numeroase ca în Constanța, mai nu ne aducem aminte ca în Consiliile comunale să fi conținut vreodată alți membri în afară de bulgari și români, pe când în Constanța combinația listelor de candidați la alegeri conținea cel puțin un reprezentant al fiecărei comunități (…). Calea ce s-a urmat în orașul nostru nu este cea cu adevărat folositoare Statului și comunei, dovadă despre aceasta sunt rezultatele dobândite: Tulcea în decădere continuă și Constanța în dezvoltare progresivă și în stare înfloritoare. (…) Am putea să afirmăm fără teamă de vre-o dezmințire , că în cea mai mică plasă a județului nostru sunt mai multe procese decât în ce mai mare plasă din județul vecin. În Mangalia sunt perioade întregi de timp , când nu sunt decât 2-3 procese, pe când în plășile Tulcei sunt câte 20-30 de procese în fiecare zi. În Tulcea există mania construcțiilor și reparațiunilor de localuri și lucrările publice, pe când în Constanța se consemnează mai multe sute de mii de lei, banii județului pentru clădiri și șosele, pare că ar fi ciumați, nu se leagă nimeni de ei. La noi în Tulcea se fac cele mai stăruitoare și obositoare sforțări spre a se pune mâna pe o primărie rurală, pe când în județul vecin se pun cele mai mari insistențe spre a se găsi un primar la Hârșova, la Cernavodă, Medgidia sau Managalia. Din toate acestea trebuie să conchidem că prin altă prismă se văd lucrurile publice în județul nostru. Și de această vedere deosebită se resimte întreg mediul social. În județul nostru chiar simțul public este viciat, sucit (…)”

4

Articolul se încheie cu o sumă de aprecieri politice părtinitoare, dovadă că autorul acestuia reprezenta una din taberele politice tulcene care reușise … „a despărți pe cetățeni în tabere dușmănoase unele altora, de a-i transpune într-o harababură caraghioasă de partizani ai cutărui sau cutărui personagiu mai mult sau mai puțin marcant…” așa cum recunoaște chiar autorul. De remarcat că Dobrogea se afla, în perioada scrierii articolului sub incidența Legii organice a Dobrogei , care oferea cetățenia română dar nu și drepturi cetățenești, precum cel de a fi ales în Parlament, ci doar în Consiliile comunale. Cu toate acestea, apetitul politic al tulcenilor era atât de mare, încât prefecții și primarii erau supuși unor adevărate țesături de intrigi și comploturi, a căror artă fusese moștenită de la trimișii Constantinopolului, la Tulcea, cu rafinamente bizantine și orientale, care s-au păstrat chiar și în zilele noastre.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

imagine 1 – ilustrată cu orașul Constaaná, din anul 1896;

imagine 2 – ilustrată cu orașul Tulcea, din anul 1896;

imagine 3 – soldații regimentului constănțean VI Vânători, în timpul unei parade din Piața Ovidiu, din Constanța;

imagine 4 – soldații regimentului tulcean 33 Dorobanți, în timpul unei parade în Piața Mircea, din Tulcea. 

2 comentarii leave one →
  1. 12 Noiembrie 2015 11:38

    Pentru http://www.shakuka.blogspot.ro … Mulţumesc frumos, marţea viitoare, avem şi episodul doi al războiului… şi noi urmărim cu plăcere postările de pe blogul dvs…

  2. 10 Noiembrie 2015 6:04

    fascinant:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: