Skip to content

Despre misterul crucilor cu semilună

23 Februarie 2016

cruce cu semiluna - biserica ruseasca tulcea


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 23 februarie 2016

 

Mihai Tiuliumeanu este profesor de istorie la un liceu tulcean și autorul unui volum, care a făcut furori în anul 2015, „Cazacii din Dobrogea. O istorie uitată”, Ed. Militară, București,  un excelent studiu istoric despre cazaci, dar și un pasionant thriller istoric, care se citește cu sufletul la gură, de la prima la ultima pagină. Dacă mai adăugăm acestei mici prezentări și volumul „Andronic I Comnenul”, Ed. Corson, Iași, 2000, avem o schiță de portret, care ni-l înfățișează pe Mihai Tiuliumeanu ca pe un pasionat autor de istorie și lucruri extraordinare petrecute în vremuri de mult apuse. În mini serialul (2 episoade) propus, va face o demonstrație clară, precisă și plină de metodă despre cum se dezleagă, profesionist, un mister care învăluiește în ceață crucile de pe două biserici tulcene, și nu numai.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro

Mihai Tiuliumeanu

Într-un articol publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, în luna ianuarie 2015, dl. Nicolae Ariton, cu apetența binecunoscută pentru mistere locale, aducea în discuție prezența stranie a crucilor cu semilună pe acoperișurile bisericilor tulcene Sf. Gheorghe (Bulgărească) și Schimbarea la Față (Rusească). Nu cu multă vreme în urmă, la un ceai, discutând cu dl. Ariton diverse istorii, mai mult sau mai puțin misterioase, am aflat că misterul crucilor tulcene cu semilună încă nu fusese dezlegat. Am intrat cu ușurință în jocul misterului, dându-mi cu părerea de unde ar putea să provină simbolul și cam în ce împrejurări să fi ajuns pe turlele celor două biserici. Și astfel, de la un ceai, povestea crucii cu semilună a ajuns subiectul unei investigații istorice a cărei menire este cea de a face lumină în acest mister local

 Când am început a căuta explicația acestui simbol, neobișnuit în spațiul românesc, am aflat că dl. Ariton făcuse o investigație proprie pe marginea acestui subiect, ba chiar a ajuns foarte aproape de adevăr. S-a ferit să facă acel ultim pas către aflarea adevărului întreg, nu din neștiință sau din neputință, ci pentru că altfel, odată dezvăluit, misterul nu ar mai fi fost mister. Or, dl. Ariton obișnuiește a-și provoca cititorii, atrăgându-i în acest joc al misterului, lansat, de multe ori, nedezlegat, tocmai pentru a-i spori atracția.

Întrebarea care se pune din capul locului este de ce apare acest simbol numai în Dobrogea, provincie otomană până în secolul al XIX-lea? Au vrut oare cei care au ridicat lăcașele de cult mai sus amintite, la fel ca și în cazul altor biserici din Dobrogea, să câștige astfel bunăvoința autorităților turcești, îmbinând un simbol creștin cu unul otoman? Ori au fost ridicate crucile cu semilună după ce stăpânirea otomană în Dobrogea s-a sfârșit, creștinii dobrogeni celebrând astfel victoria împotriva islamului?
„Misterul” acestui simbol al crucii cu semilună provine dintr-o falsă dilemă istorică. Există cel puțin trei explicații ale crucii peste semilună și nici una dintre ele nu are vreo legătură cu stăpânirea otomană în Dobrogea. Astfel, încă din capul locului, trebuie să separăm simbolistica de istoria regiunii noastre.

Prima explicație ar fi cea a crucii-ancoră, ipoteza susținută, din câte am înțeles, de părintele Felix Lucian Neculai. Este ipoteza pe care o resping categoric, din două motive: primul – asemănarea dintre crucea ancoră și crucea cu semilună este forțată, după cum se poate vedea în reprezentarea de mai jos (img. 1); al doilea, imaginea crucii ancoră se regăsește mai degrabă în simbolistica romano-catolică, în spațiul est european fiind aproape necunoscută.


1


Originea acestei reprezentări este următoarea: în jurul anului 100 d.H., împăratul Traian l-a exilat pe cel de-al patrulea papă, Sf. Clement (88-99), în Crimeea. Când împăratul a fost înștiințat că papa începuse a converti populația locală, a dat ordin ca acesta să fie omorât. Astfel, papa a fost legat de o ancoră și înecat în apele mării.[1] Martiriul Sf. Clement a devenit simbolul bisericii romane persecutate.[2] Numeroase reprezentări ale crucii ancoră, precum cea din imaginea de mai jos (img. 2) au fost descoperite în catacombele Romei.


2


După creștinarea francilor, imaginea simbol a crucii-ancoră a început a fi reprezentată pe monedele și sigiliile regilor Merovingieni (img. 3), însă ea nu a depășit niciodată spațiul Occidental, iar în nici un caz nu a a fost ridicată pe turlele bisericilor.


3


A doua explicație a prezenței crucilor cu semilună în Dobrogea ar fi cea a compromisului făcut de autoritățile otomane pentru a elibera autorizația de construire a bisericilor. Într-un articol publicat în ziarul Lumina, în luna iulie 2009, dl. Alexandru Chituță susține faptul că în firmanul sultanului Ahmed (!), aflat în copie la Episcopia Tulcii, prin care se aproba construirea bisericii Schimbarea la Față, se regăsește o condiție a autorităților turcești, aceea de a se pune semiluna la baza crucii.[3] Trecând peste amatorismul articolului, resping și această ipoteză, la fel de categoric.

În primul rând, o astfel de condiție într-un firman al sultanului ar fi de-a dreptul absurdă, în cazul în care ea ar exista, pentru că atunci regula s-ar fi aplicat și altor biserici din cuprinsul Imperiului, ori măcar celor construite în aceeași perioadă. lucru care nu s-a întâmplat. În al doilea rând, în teritoriile stăpânite de turci, bisericile creștine erau obligate să se supună unor interdicții foarte stricte, precum cea de a avea clopote, de a construi turle mai înalte decât moscheile sau de a expune simbolul crucii la exterior. Dacă în cazul turlelor s-au mai făcut excepții, în cazul clopotelor (al căror sunet putea îndemna la revoltă) sau în cazul crucilor, interdicția s-a aplicat cu strictețe. Așadar, crucile cu semilună nu au putut în nici un caz fi ridicate pe vremea stăpânirii turcești, ci, abia după ce Dobrogea a revenit între granițele României, în 1878.

În fine, a treia ipoteză, cea mai aproape de adevăr, este cea a ridicării crucilor cu semilună după încetarea stăpânirii turcești în Dobrogea, pentru a celebra astfel victoria crucii împotriva semilunii. Este cea mai aproape de adevăr pentru că, într-adevăr, crucile au fost ridicate după 1878 și, în același timp, pentru că această explicație își află susținerea într-o tradiție rusească, despre care vom vorbi în rândurile de mai jos.

Simbolul crucilor cu semilună este foarte răspândit în spațiul slav răsăritean, așadar, el nu se regăsește doar în Dobrogea și nu este în esență un mister tulcean, așa cum stimatul meu prieten Nicolae Ariton a făcut să pară. Nu întâmplător, dintre toate bisericile tulcene, simbolul crucii cu semilună se regăsește doar pe biserica bulgărească și pe cea rusească, care intrau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sub jurisdicția religioasă a Moscovei.

Biserica ortodoxă rusă susține faptul că originea acestui simbol, al crucii cu semilună, ar trebui căutată în secolul al XVI-lea, atunci când țarul Ivan cel Groaznic, după cucerirea Kazanului, ar fi dispus ridicarea a două biserici la Kremlin, pe a căror turle a fost așezată crucea peste semilună, marcând simbolic victoria creștinismului împotriva islamului.[4] Explicația ar părea credibilă, dacă nu ar fi contrazisă de faptul că acest simbol se regăsește în Rusia cu mult înainte de secolul al XVI-lea, fie în reprezentări iconografice, fie pe turlele unor biserici construite cu mult înainte de victoria lui Ivan cel Groaznic împotriva tătarilor: Biserica Sfântului Acoperământ (Pokrova) de pe râul Nerl (1165), catedrala Sfântul Dimitrie din Vladimir (1191) și Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Staraya Ladoga (sfârșitul secolului al XII-lea).

Mai mult, în alte reprezentări iconografice din spațiul rusesc, semiluna nu este situată sub cruce, ci chiar în centrul crucii (imag. 5), ba chiar deasupra crucii (img. 6), din episodul următor, ceea ce face ca explicația victoriei crucii asupra semilunii să nu mai stea în picioare.


[1] Clement of Rome, St. Cross, F. L. (ed.), The Oxford Dictionary of the Christian Church, New York: Oxford University Press, 2005

[2] Charles A. Kennedy, Early Christians and the Anchor, Biblical Archaeologist 38, S-D 1975, pp. 115-124, http://www.christianitytoday.com/history/2008/august/what-is-origin-of-anchor-as-christian-symbol-and-why-do-we.html

[3] Alexandru Chituță, Cea mai veche biserică din Tulcea, ziarul Lumina, 16 iulie 2009

[4] Biserica ortodoxă rusă, Journal of South Asian and Middle Eastern Studies 17: 4. 1993. „În cele din urmă, rușii, sub conducerea lui Ivan cel Groaznic, i-au învins pe tătari, în 1552 și au restabilit autoritatea rusească. Pentru a celebra această victorie, țarul a construit două biserici în Kremlinul Moscovei, iar pe turlele acestora a poruncit să fie reprezentată crucea ortodoxă deasupra unei semiluni, simbol al victoriei împotriva păgânilor”.


imaginile1  – fotografie cu clopotnița Bisericii Rusești (cu hramul „Schimbarea la față”), pe care se poate observa crucea cu semilună;

imaginea2 – Crucea ancoră, catacombele Romei; 

imaginea3 – Crucea ancoră. Piatră de mormânt, Catacombele Domitilia, Roma;

imaginea4 – Cruce-ancoră. Monedă merovingiană.

– VA URMA –

 

 

 

 

 

 

 

 

One Comment leave one →
  1. 24 Februarie 2016 9:45

    Semiluna nu apare singura pe cruci ci impreuna cu soarele(vezi poza). Soarele si luna sunt simboluri pagane preluate de crestinism si carora li s-a dat o alta interpretare. Soarele(razele) reprezenta lumina-binele, iar luna(semiluna) intunericul-raul. Pe cruci soarele este deasupra lunii.LUMINA deasupra INTUNERICULUI.Triumbul binelui asupra intunericului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: