Skip to content

Despre misterul crucilor cu semilună (II)

1 Martie 2016

cruce biserica ruseasca


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 1 martie 2016

 

Continuăm mini serialul nostru, dedicat misterului crucilor cu semilună de pe două din bisericile tulcene (cea Rusească și cea Bulgărească), realizat de profesorul Mihai Tiulimeanu. În acest al doilea episod (și ultimul) distinsul profesor va continua deslușirea misterului care învăluie crucea cu semilună, într-o demonstrație impecabilă de metodă detectivist istorică. 

Nicolae C. Ariton 

www. mistereledunarii. ro

Mihai Tiuliumeanu

Cu siguranță, crucile cu semilună nu au vreo legătură nici cu Ivan cel Groaznic, nici cu islamul. Semiluna era unul dintre simbolurile statului bizantin, iar legătura dintre acest simbol și Constantinopol trebuie căutată cu mult înainte de ridicarea acestui oraș, de către împăratul Constantin cel Mare.


1


Semiluna era simbolul cetății Byzantion, care avea ca protectoare pe Artemis, zeița naturii și a vânătorii. Pentru că cetatea a fost ridicată la răscrucea celor mai importante drumuri, care legau Europa de Asia, în reprezentările grafice, pe lângă chipul Artemisei, apar o semilună și o stea în șase colțuri, simbolurile zeiței Hecate[1], cea care proteja răscrucile (img 3).


2


Conform tradiției, steaua și semiluna au devenit oficial simboluri ale cetății Byzantion după victoria din anul 340 î.H., împotriva regelui Macedoniei Filip al II-lea. Proftând de întunericul nopții, regele ar fi încercat un atac prin surprindere. În momentul în care trupele sale s-au apropiat de zidurile cetății, norii s-au risipit, iar o lumină puternică apărută pe cer a zădărnicit planurile atacatorilor. Câinii din cetate au început să latre, alertând garnizoana, care a sunat alarma, atacatorii fiind nevoiți să fugă. Locuitorii au pus lumina salvatoare și lătratul câinilor pe seama zeiței Hecate, care obișnuia a umbla pe la răspântii cu o făclie aprinsă și o pereche de câini. În cinstea Hecatei, a fost ridicată pe malurile Bosforului o statuie, Hecate Lampadephorus (purtătoarea de lumină).[2] Semiluna și steaua în 6 colțuri, simbolurile zeiței Hecate, au început a fi reprezentate pe monedele (img. 2) și pe stindardele cetății Byzantion.

3


Ridicat pe ruinele vechii cetăți Byzantion, în anul 324, Constantinopolul a păstrat steagul cu semilună, steaua în șase colțuri fiind înlocuită, în timp, cu cea în opt colțuri, simbolul Fecioarei Maria.

Semiluna și steaua în opt colțuri pe fond purpuriu (culoarea purpurei imperiale) vor deveni emblema și stindardul oficial al Bizanțului. Cele două simboluri se regăsesc, de asemenea, pe stindardele personale ale celor mai importante familii imperiale, până în secolul al VII-lea. Împăratul Heraclios (610 641), a înlocuit steaua cu o cruce, în amintirea victoriei împotriva perșilor, în urma căreia a recuperat Sfânta Cruce a Mântuitorului și a readus-o la Ierusalim (628). Dacă steagul Bizanțului a rămas același până la cucerirea otomană[3], în secolul al XV-lea, în schimb, pe stindardele împăraților, pe monede și sigilii, începând cu secolele IX – X, crucea va înlocui definitiv steaua în opt colțuri.

Pe monezile din vremea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul (958 – 1025) și Constantin al VIII-lea (1025 1028), semiluna apare deasupra crucii nimbate, ca simbol al puterii imperiale care coboară de la Iisus Hristos. Reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, regent al regatului lui Hristos, egal cu Apostolii (isapostoles), împăratul este reprezentat în postura lui Hristos, cu o cruce nimbată în spate și ținând în mănă o evanghelie (img. 9). Cam în aceeași manieră crucea și semiluna apar reprezentate pe monedele emise de împărații Constantin al IX-lea (10421055), Constantin al X-lea (10591067) și Romanos al IV-lea (1068 1071).[4]

Pe timpul domniei împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118) avem o primă imagine a crucii peste semilună, iar de aici, această reprezentare a autorității imperiale se va impune în iconografia oficială bizantină.

Cam în aceeași perioadă, acest simbol al puterii imperiale este transferat în spațiul rusesc, în cnezatul Kievului, în contextul tratativelor matrimoniale care, în viziunea împăraților Bizanțului, trebuiau să opună regatului maghiar, aflat în plină ascensiune, un adversar plin de ambiții și resurse, marele cnezat al Kievului. În anul 1046, Anastasia, fiica împăratului Constantin al IX-lea, se căsătorea, la Kiev, cu marele cneaz Vsevolod al II-lea. Jumătate de veac mai târziu, în anul 1104, după aproape doi ani de negocieri, Irina de Przemysl, nepoata marelui cneaz Sviatoslav de Kiev, lua drumul Constantinopolului pentru a se căsători cu Isaac, fiul mijlociu al împăratului Alexios I Comnenul.


4


Când Vladimir, fiul lui Vselovod și al Anastasiei a preluat puterea la Kiev, după aproape 20 de ani de lupte, înrudirea cu familia imperială bizantină i-a conferit legitimitatea și susținerea celorlalți conducători locali (prinții rurikizi). Mai mult, Vladimir a adoptat numele de  Monomachos, numele de familie al bunicului său, împăratul Constantin al IX-lea al Bizanțului.[5]

Vladimir Monomahul este primul cneaz al Kievului care, în virtutea originii sale bizantine, a folosit în spațiul rus crucea peste semilună, simbolul autorității imperiale, inspirată după sigiliul și monedele bătute de împăratului Alexios I Comnenul (Img. 5).
În orașul întemeiat de Vladimir Monomahul, care avea să îi poarte numele, Vladimir, prima capitală a Rusiei, nepotul său, Vsevolod al III-lea ridica în anul 1191 catedrala închinată Sfântului Dimitrie. Pe turla catedralei, trona crucea cu semilună, suflată în aur, simbolul autorității sale princiare, coborâtoare din împărații Bizanțului (Img. 6).[6]


5


Transferul puterii imperiale bizantine prin Vladimir Monomachul a căpătat o importanță aproape mistică după căderea Constantinopolului, atunci când Moscova a început a pretinde rolul de centru al lumii creștine a treia Romă. Coroana lui Vladimir Monomahul, despre care tradiția spunea că i-a fost dăruită chiar de bunicul său, împăratul Constantin al IX-lea, a început a fi folosită la ceremoniile de încoronare din 1547, anul încoronării primului împărat (țar) al Rusiei, Ivan al III-lea Vasilievici (cel Groaznic). Începând cu secolul al XVIII-lea, ceremonialul încoronării s-a schimbat, coroana fiind înlocuită de o mantie și o diademă. Cu toate acestea, coroana lui Vladimir Monomachul a continuat să reprezinte o parte importantă a ceremonialului de încoronare, fiind purtată pe o pernă ca cel mai important simbol al demnității imperiale[7].

Și nu întâmplător, țarul Ivan al III-lea, cel carea a introdus cultul imperial al Monomahului,  Rusiei, a dispus plasarea pe turlele bisericilor ridicate de el a crucii cu semilună, simbolul puterii imperiale bizantine, moștenit de Moscova după căderea Bizanțului.

Revenind la cele două biserici tulcene și la ceaiul de la care a pornit această investigație istorică, explicația prezenței crucilor cu semilună este mult mai simplă, în contextul celor prezentate anterior. Mai mult, nu are nimic de a face cu cele trei ipoteze prezentate la începutul articolului.

Biserica Schimbarea la Față (Rusească) a fost construită „prin contribuţia ortodocşilor din parohie, ucraineni, zaporojeni şi se crede că s-a făcut colectă şi prin părţile Kievului, ceea ce denotă strânsa legătură dintre credincioşii de aici şi cei din Ucraina“.[8] Tot de la Kiev s-au adus, în anul 1870, un chivot și un set de vase sfinte. Și tot de acolo, din cetatea de scaun al lui Vladimir Monomahul a venit, se pare, și imaginea crucii cu semilună, vechiul simbol al autorității imperiale în Bizanț. Biserica a fost terminată în anul 1872, dar crucea cu semilună a fost ridicată pe turlă după 1878, din motivul amintit la începutul articolului.

În ceea ce privește Biserica Sf. Gheorghe (Bulgărească), explicația prezenței crucilor cu semilună pe nava centrală trebuie căutată, așa cum bine intuia dl. Ariton, în contextul tulburărilor produse de schisma bisericii bulgare, din anul 1872.[9] Biserica Sf. Gheorghe a fost construită între anii 1854 1857, crucile treflate cu semilună, de pe nava centrală după 1878, dar înainte de ridicarea turlei. Biserica a fost renovată în 1897, atunci când i s-a adăugat și turla, cu o cruce diferită de cele de trei cruci cu semilună de pe nava centrală. Cu siguranță, cele trei cruci cu semilună au fost înălțate imediat după 1878, în contextul tulburărilor religioase mai sus amintite, ca simbol al legăturilor speciale dintre biserica bulgară, schismatică și excomunicată, și Moscova. Bineînțeles că nu apartenența de Patriarhia de la Constantinopol voiau a arăta bulgarii din Dobrogea, ci tocmai opusul, apropierea de Moscova și de Biserica Ortodoxă a Rusiei.

Investigația noastră se încheie aici (până la o nouă provocare din partea d-lui Ariton), cu speranța că misterul crucilor tulcene cu semilună a fost pe deplin elucidat. Chiar dacă au pierdut aura de mister, cele două biserici tulcene păstrează importanța simbolică a unei reprezentări în jurul căreia s-a centrat, timp de secole, întreaga ideologie imperială a Bizanțului și Moscovei.


[1] Hesiod spune că Hecate a fost fiica lui Perseu și a Asteriei, o zeița-stea, soră cu Leto, mama Artemisei și a lui Apolo. Bunica celor 3 veri, Hecate, Artemisa și Apolo era Phoebe, personoficarea lunii. Hesiod, Teogonia, 404, Imn către Hecate, http://www.theoi.com/Text/HesiodTheogony.html.

[2] William Gordon Holmes, The Age of Justinian and Theodora, 2003, p 5-6. Tradiția a fost păstrată în scrierile lui Hesychius din Milet, care a trăit pe vremea împăratului Iustinian I și a fost preluată, fragmentar, de Photius, în secolul al IX-lea și de lexicograful Suidas, în secolul al X-lea. În secolele XI-XII, tradiția este reluată de Ștefan din Byzantium și Eustathius de Thessalonic.

[3] Steagul cu semilună și stea, simbol al puterii imperiale, va fi preluat de sultanul Mehmed al II-lea, după cucerirea Constantinopolului, în 1453

[4] http://www.wildwinds.com/coins/byz/anonymous/.html

[5] Constantin al IX-lea Monomachos, împărat al Bizanțului între 1042-1055. Era fiul lui Theodosios Monomachos, un personaj important la curtea bizantină, pe timpul împăraților Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea.

[6] O mare parte a crucii originare cu semilună se păstrează încă în incinta catedralei

[7] Regalia of Russian tsars. The crown of Monomakh, http://www.kreml.ru/en-Us/exhibitions/virtual-exhibitions.regalii-russkikh-tsarey/shapka-monomakha/

[8] După spusele Preotului paroh Gheorghe Dăscălescu, Alexandru Chituță, Cea mai veche biserică din Tulcea, ziarul Lumina, 16 iulie 2009

[9] În ziua de 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI-lea al Constantinopolelui declară Biserica bulgară schismatică, pe motive că ar contraveni canoanelor. Cauza acestei decizii era lupta bulgarilor pentru recunoașterea autocefaliei bisericii. În septembrie același an, în cadrul Sinodului ecumenic de la Constantinopol, s-a hotărât, pe baza acuzei de „filetism”, excomunicarea, ca schismatică, a Bisericii Ortodoxe Bulgare. Abandonată de patriarhia ecumenică, Biserica Bulgare găsește sprijin în Biserica Rusă, care îi va oferi timp de 40 de ani Sf. Mir. Excomunicarea a fost retrasă în 1945, anul în care  Biserica Ortodoxă Bulgară devine autocefală, cf. Florin Dobrei, Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în soluţionarea conflictului bulgaro-constantinopolitan din anii 1870-1945.


 

imaginile1 – fotografie cu una din crucile cu semilună ale Bisercii Rusești (cu hramul „Schimbarea la față”);

imaginea2 – Semiluna deasupra crucii  pictură murală (sec. XIII)

imaginea3 – Piatră de hotar din perioada romană, reprezentând pe zeița Hecate, protectoarea răscrucilor;

imaginea4 – Monedă din anticul Byzantion; 

imaginea5 – Monedă din timpul împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118); 

imaginea6 – Crucea cu semilună a Catedralei Sf. Dimitrie  din Vladimir.

 

4 comentarii leave one →
  1. 16 August 2016 22:55

    eu nu am negat ca dupa secolul XVI simbolul a capatat acest inteles, cand semiluna devenise simbolul oficial al cuceritorilor Constantinopolului. Eu am incercat a deslusi originea pierduta in timp a acestui simbol. Felicitari pentru descoperirea d-voastra, este foarte interesanta si ma bucur ca acest articol v-a starnit interesul

  2. 16 August 2016 22:52

    ma trezesc si eu tot la spartul targului, abia acum am vazut postarea🙂 Cu siguranta aceasta a fost intentia celor care au plasat acest simbol pe monumentul mai sus amintit. Cand Ivan cel Groaznic a ridicat acest simbol pe turla bisericii din Kremlin, in sec. XVI, el a fost interpretat ca victoria crucii impotriva semilunii, perzandu-se astfel intelesul originar. La Kiev, cu 5 secole mai devreme, cand Vladimir Monomachul ridica prima cruce aurita cu semiluna, nu exista imperiul otoman, semiluna era simbolul Bizantului.

  3. 5 Mai 2016 18:55

    In textul articolului citat pe site-ul de l-am indicat in comentariul anterior am gasit urmatoarele precizari:
    „Consideram ca pentru edificarea cititorului, se impune o sumara descriere a monumentului, in ansamblu: un obelise instalat pe un soclu flancat de patru tevi de tun , deasupra carora se aflau cei patru vulturi. Obeliscul se sfarsea printr-o cruce care era infipta in semiluna, simbolizand victoria crestinismului asupra rautatii pagane. Referiri ample la componentele acestui insemn istoric si mai ales la textul inscriptiilor de pe cele patru placi sunt cuprinse in raportul din 5 aprilie 1913 al Prefecturii judetului Braila catre Ministerul Afacerilor Straine”

    Articolul integral are urmatoarea „adresa”:
    GABRIELA-ALINTA VIDIS
    Analele Brailei
    Serie Noua, An 1, Nr. 1
    Braila, 1993

  4. 5 Mai 2016 13:04

    Iaca ma trezesc si eu cumva „spartul targului”…am citit postarile dumneavoastra despre aceasta tema a semilunei cu pasiunea oricarui om caruia istoria nu-i este indiferenta.
    …si, ajungand zilele aceastea Acasa (tot pe mal de Dunare, dar la Braila) am avut ocazia sa rasfoiesc un album aniversar, cu imagini despre Braila veche. Printre poze, am vazut, pentru prima oara, cum arata Monumentul din cel mai mare parc al urbei, care acum poarta denumirea amintirii edificiului (Parcul Monument), caci monumentul a fost demolat de multisor…
    Cam cat de mare credeti ca mi-a fost zambetul cand am regasit tema postarilor dumneavoastra in monumentul brailean? :-)))
    http://brailadealtadata.blogspot.ro/2012/09/documente-despre-istoricul-parcului.htm

    Am sa incers sa aflu mai multe detalii🙂

    Cu stima,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: