Skip to content

Afanasie Moruzov, marele spion uitat – episodul I

8 Martie 2016

afanasie moruzov coperta2

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 1 martie 2016


În urmă cu ceva timp, Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, ne-a regalat cu un articol amplu, intitulat „Mihail Moruzov – Spionul şi Omul”, publicat pe blogul „mistereledunarii” și în ziarul „Obiectiv de Tulcea”, în numai puțin de zece episoade. Distinsul profesor revine la Tulcea (doar virtual, din păcate) propunându-ne, de dat aceasta, un studiu intitulat Afanasie Moruzov, marele spion uitat, care se dorește a fi „un elogiu dar și reparație a istoriei pentru Afanasie Moruzov, poate cel mai de seamă spion al României din anii care au premers Primului Război Mondial”, așa cum mărturisește autorul. Fiind unul din frații mai mari ai lui Mihail Moruzov, Afanasie a reușit performanța de a penetra aparatul de spionaj al Rusiei țariste, obținând informații unice pentru Statul român. Faptul că rețeaua de spionaj constituită de Afanasie își avea sediul la Tulcea, cu implicarea a zeci de tulceni, transformă acest amplu articol într-un valoros document de istorie locală. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea de a publica pentru prima dată acest studiu la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim din inimă pentru cadoul lecturericesc deosebit.

Nicolae C. Ariton 

www. mistereledunarii. ro


Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul I)

Dr. Sorin Aparaschivei

10Demersul de față se dorește a fi un elogiu dar și reparație a istoriei pentru Afanasie Moruzov, poate cel mai de seamă spion al României din anii care au premers Primului Război Mondial. În contul lui Afanasie Moruzov trecem senzaționala performanță a infiltrării în aparatul de spionaj al Rusiei țariste, poziție din care a obținut informații care au asigurat avantaje strategice României în negocierile cu acest stat. Apoi, pe timpul desfășurării conflagrației mondiale și în toată perioada interbelică, Afanasie Moruzov a continuat să aducă servicii însemnate statului român, atât ca agent al Direcției Poliției și Siguranței Generale, cât și ca ajutor al fratelui său Mihail Moruzov, aflat acum la cârma Serviciului Secret de Informații al Armatei Române.

Dar în ciuda acestor realizări incredibile, acest as al spionajului românesc a rămas necunoscut istoriei domeniului. Puținele referințe din literatura de specialitate îl dau drept pictor iconar sau de biserici, iar foarte rar ca mentor al fratelui său Mihail Moruzov.

Cercetarea cazului nu este nici astăzi ușoară. Însă, în limita unor documente prăfuite descoperite prin diverse arhive, încercăm să înlăturăm această nedreptate a istoriei și să prezentăm pentru cei de azi câte ceva din cariera uimitoare a acestui reprezentant de marcă al serviciului secret român.

Originea și familia

nicolae moruzovOriginea familiei preotului Nicolae Moruzov, tatăl fraților Moruzov, nu este încă deplin lămurită. Teodosia, primul copil al preotului Nicolae Moruzov, s-a născut, în anul 1866, în comuna Tzarcovodorofca, jud. Berdiansc, undeva la nord de Marea Azov [1] . Deducem astfel că preotul Nicolae Moruzov (1838-1927) și soția sa Maria Ilie/Moruzov (d. 1914) ar fi alogeni, urmași ai unor cazaci-zaporojeni așezați în zona Tulcei în căutarea unui trai mai bun. Împământenirea s-ar fi produs undeva înainte de anul 1872, când la Tulcea se naște Pelaghia, cea de-a doua fiică a cuplului.

Totuși, dacă luăm în calcul o posibilă migrație spre Vest a lui Nicolae Moruzov, este greu de explicat prezența, tocmai în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a unor numeroși Moruzovi în matricola bisericii „Schimbarea la Față” din Tulcea (cel puțin 40 de persoane )[2]. Să fi avut loc o colonizare în masă și bruscă a Moruzovilor la Tulcea cu doar câțiva ani înainte de nașterea Pelaghiei? Puțin credibil. Mai probabil putem vorbi de o revenire a lui Nicolae Moruzov pe meleagurile natale. Apoi, Maria, soția preotului Nicolae Moruzov, era o tulceancă de origine bulgară, ea fiind rudă cu preotul Patapie Lebedev (de origine bulgară), născut în localitatea Hamcearca, jud. Tulcea, tocmai în anul 1847![3] Originea etnică a Mariei se confirmă și prin faptul că la înmormântarea ei, în anul 1914, slujba a fost oficiată de un preot bulgar. Așadar, avem în față un cuplu românesc cu origini cazaco-zaporojene și bulgare. Subliniem românizarea cuplului, lucru de care soldații bulgari au fost conștienți atunci când au decis să-i aresteze și tortureze pe preoții Nicolae Moruzov și Lebedev, în timpul Primului Război Mondial, când armata bulgară a invadat Dobrogea românească.

Sepelaghia moruzov mai știe că preotul Nicolae și soția sa Maria au avut șapte copii: Teodosia (n. 1866) și Pelaghia (n. 1872), amintite deja; și cinci băieți: Simeon (n. 1874); Feodor, sau ca monah Teofil (n. 1877); Atanasie (n. 1880); Ioan (n. 1885); și Mihail (n. 8 noiembrie 1890) [4].

Numele Moruzov era cunoscut și apreciat în comunitatea tulceană:
Teodosia: s-a căsătorit cu Grigore, fiul preotului Ieremia Trofimescu, care slujea la aceeași biserică cu Nicolae Moruzov.

Pelaghia: s-a căsătorit cu Veniamin Neronovici, agent al vapoarelor ruse.

simeon moruzovSimeon: a fost preot, învățător, monograf al comunei Zebil, publicist la „Albina”, traducător din limba rusă a „Revizorului” lui Gogol, și-a încununat opera cu un dicționar româno-ucrainean și ucrainean-român. După război, când  Vasile Pârvan a inițiat campania de săpături la Histria și în alte locuri din nordul Dobrogei, i s-a alăturat. Pentru tot ce a însemnat Simeon Moruzov ca intelectual, Academia din Lemberg (Liov) l-a ales printre membrii săi corespondenți [5].

Feodor, sau Teofil: a fost monahul din Bulgaria care a pictat al treilea altar al Sf. Boris din Catedrala „Alexandru Nevski” din Sofia. A fost înhumat la reședința patriarhală de la Vitoșa [6].

Ioan (Vanea): a fost profesor de muzică, compozitor și dirijor al corului Episcopiei Dunării de Jos. La 22 iunie 1938, ziarul „Oglinda Tulcei”, sub titlul Ilustre figuri tulcene scria despre Ioan Moruzov: „Calitățile sale de muzicant de marcă l-au chemat la catedra de profesor la Liceul Principele Carol din Tulcea, la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, ca de acolo să ajungă, mereu, în fruntea marilor muzicieni, la București. Pe unde a trecut, a dezvoltat, pe lângă strălucita activitate școlară, o bogată și rodnică activitate națională și religioasă, înființând peste tot locul coruri mult aplaudate. La Constanța, fiind dirijorul corului Sf. Episcopii, a întreținut o vie propagandă națională în sudul Dobrogei. Compozitor mult apreciat și de mare talent, dl. Ioan N. Moruzov a lucrat și a făcut să apară o seamă de opere muzicale de mare valoare, în special religioase”[7] . Vilma, soția lui Ioan Moruzov, a fost și ea angrenată în acțiunile informative ale familiei Moruzov, activitate pentru a fost închisă de regimul comunist.

Mihail: mezinul familiei, a fost și a rămas în istorie drept maestrul serviciilor secrete din România (ne-am ocupat și ne vom mai ocupa de el).

În ce-l privește pe Afanasie Moruzov, deși nu avem o sursă oficială care să ateste anul nașterii sale, suntem siguri că acesta s-a născut în anul 1880. Talentul de pictor și scriitor l-a moștenit de la familia mamei sale, Maria Ilie, neam ce a numărat pictori iconari. Afanasie s-a căsătorit cu Eugenia, având trei copii: un băiat Veniamin (născut la 31 decembrie 1919, botezat de Mihail Moruzov și Alexandra Neronovici, fiica Pelaghiei), și fetele Olimpia Ștefănescu și Cecilia Dudu.

Eugenia era o elvețiancă dintr-un canton german. A venit în România, la Constanța, la începutul Primului Război Mondial să-și facă un rost. În timpul Războiului s-a retras la Tulcea, ca soră de caritate. Când orașul a fost ocupat de trupele germano-bulgare, l-a cunoscut pe Afanasie. A fost dragoste la prima vedere. „Eugenia a fost o frumusețe a generației sale. L-a iubit cu pasiune pe Afanasie. Nu dădea doi bani pe preocupările sale în domeniul informațiilor, cu toate că acesta era un spion înnăscut. Pentru ea rămăsese un artist. Afanasie scria poezii și picta cu talent. Un prieten de familie îl caracteriza pe Afanasie ca fiind un ucrainean atașat de România, în vreme ce Mihail a fost un român care nu și-a uitat obârșia ucraineană” [8].

Atanasie Moruzov ar fi înhumat în cimitirul comunei Luncavița, jud. Tulcea [9]


[1]Lelia Postolache, Bisericile orașului Tulcea și slujitorii lor, Editura Metamorfosi, Tulcea, 2013, p. 301.
[2]Ibidem, pp. 300-301.
[3]Ibidem, p. 15.
[4]Prezenta listă cronologică a nașterilor urmașilor preotului Nicolae Moruzov nu este una „oficială”, ci rezultatul cercetărilor autorului. Probleme sunt în privința lui Afanasie, Teodor (Teofil) și Mihail Moruzov, pentru care nu avem date „certificate”. În cazul lui Mihail Moruzov, acesta s-a născut la 8 noiembrie 1890, deci nu anul 1887 (versus Troncotă și alții), și nici anul 1889, după cum am susținut în articolul Mihail Moruzov –Spionul și Omul, din „Revista Română de Studii de Intelligence”, nr. 9/iunie 2013 (mea culpa). Vom reveni.
[5]Ion Pavelescu, Enigma Moruzov – Cel mai mare spion al României, Editura Gaudeamus, Iași, 1995, p. 28.
[6]Ibidem, p. 28.
[7]Lelia Postolache, op. cit., p. 302.
[8]Ion Pavelescu, op. cit., pp. 29-30.
[9]Lelia Postolache, op. cit., p. 304.


-VA URMA –

imaginile1 – Afanasie Moruzov

imaginea2 – Nicolae Moruzov (tatăl)

imaginea3 – Pelaghia Moruzov (soră)

imaginea4 – Simeon Moruzov (frate)



 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: