Skip to content

Afanasie Moruzov, marele spion uitat – episodul al II-lea

15 Martie 2016

afanasie moruzov coperta3

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 15 martie 2016


Excepționalul document „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, semnat de distinsul profesor Dr. Sorin Aparaschivei, continuă cu episodul al II-lea, conținând informații despre primii pași a celui care a fost cel mai de seamă spion al României din anii care au premers Primului Război Mondial. Fiind unul din frații mai mari al vestitului Mihail Moruzov, creatorul serviciului de spionaj modern românesc, Afanasie a avut o existență și o activitate informativă învăluite în mister, așa cum îi stă bine unui spion celebru. Citiți și bucurați-vă de acest studiu inedit, publicat pentru prima dată pe blogul http://www.mistereledunarii.ro si paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, motiv pentru care tulcenii îi mulțumesc autorului.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


 

Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al II-lea)

Dr. Sorin Aparaschivei

Cariera

Debutul lui Afanasie Moruzov ca spion a fost legat de prezența tot mai agresivă în țara noastră a agenților spionajului țarist. După Războiul de Independență, din 1877-1878, armatei ruse i-a trebuit aproape trei ani ca să părăsească teritoriul României. Pentru a se pune la adăpost în fața expansionismului rus, România a aderat la Puterile Centrale, în anul 1883. Nemulțumită de „atitudinea” țării noastre, Rusia a încheiat o convenție secretă cu Bulgaria, în anul 1902. Agenții Siguranței Statului din România au aflat că vecinii din sud s-au angajat să amenințe integritatea României, fapt ce a determinat o răcire a relațiilor noastre cu acest vecin, înstrăinare care a luat forme vizibile prin faptul că regele Carol I niciodată nu a întors vizitele țarului bulgar Ferdinand. În anul 1906-1907, guvernul rus a împuternicit pe colonelul Alexander Protopopov, agentul său militar în Bulgaria, să trateze cu generalul bulgar Mihail Savoff pentru îndeplinirea convenției de mai sus. Protopopov a propus ca Varna și Burgasul să fie cedate Rusiei ca baze militare, iar armata bulgară să se alipească celei ruse pentru a forța România să cedeze Dobrogea și Gurile Dunării. Cum planul a eșuat, diplomația țaristă a încercat să pregătească o Alianță Balcanică împotriva Austro-Ungariei și crearea Serbiei mari[1].

Provocarea răscoalei țărănești, din anul 1907[2], considerată de Parlamentul român „un atentat contra statului pus la cale de o putere străină”, a determinat autoritățile române să caute soluții. La 1 aprilie 1908, în baza Înaltului Decret Regal no. 818 din 24 martie 1908, a fost aprobată Legea pentru înființarea Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale a Statului (DPSG), la conducerea căreia a fost numit Iancu Panaitescu, fost șef al Poliției de Siguranță din Ministerul de Interne. Prin aceasta, polițiile de siguranță din întreaga țară depindeau acum direct de Ministerul de Interne. S-a stabilit astfel, în mod precis, rolul acestei instituții, precum și puterea de acțiune a personalului polițienesc. Legea sublinia rolul preventiv al Poliției de Siguranță, adică de a „descoperi și preveni toate relele ce se pun la care de anumiți indivizi, rol pe care trebuia să-l îmbrățișeze întreaga organizație din țară, lucru pentru care se cerea o supraveghere foarte vigilentă”[3].

La 4 decembrie 1907, Secția a II-a a Marelui Stat Major a solicitat ministrului de interne să dispună detașarea în permanență a unui agent secret pe lângă serviciul de Stat Major al Comandamentului Corpului 3 Armată, „întrucât în orașele Brăila, Galați și împrejurimi sunt observate o mulțime de ofițeri și persoane civile străine a căror însărcinare nu se cunoaște”[4]. În septembrie 1909, o solicitare a Consiliului de Război al Corpului II Armată a făcut cunoscut că, „cu ocazia întocmirii bugetului, s-a prezentat un memoriu la Ministerul de Război, prin care s-a cerut alocarea sumei de 100 000 lei care să se verse Siguranței Generale pentru ca aceasta să înființeze câte o brigadă pe lângă fiecare Corp de Armată, compusă dintr-un comisar și agenții necesari (5-6), care să se ocupe exclusiv cu afacerile militare [contraspionaj]”. Raportul preciza ca respectivii comisari de siguranță să fie atașați la Consiliile de Război, lucrând direct cu Siguranța Generală[5]. La 11 iunie 1911, Iancu Panaitescu a elaborat chiar „Proiectul de buget pentru agenții speciali de siguranță cari ar fi nevoie să se înființeze pe lângă Direcția Poliției și Siguranței Generale [DPSG] pentru Serviciul de contraspionaj militar”, la care trebuiau să participe și Inspectoratul Jandarmeriei Rurale și Marina română.

Au urmat Războaiele balcanice și echilibrul de putere în Balcani s-a schimbat în favoarea României. Însă noua realitate geostrategică a alertat Franța, aliatul Rusiei țariste. Cum un alt război bătea la ușă, Parisul a intervenit pentru ca Petersburgul să-și schimbe atitudinea față de România și să facă o serie de concesii menite să determine țara noastră să se distanțeze de Puterile Centrale și, eventual, să adere la Antantă. Concesiile priveau Basarabia, provincie pe care Rusia știa bine că o stăpânea doar temporar, pentru că România nu o părăsise niciodată.

Nu cunoaștem cu exactitate data când Afanasie Moruzov a fost angajat în Serviciul Siguranței Generale, însă sunt indicii că lucra aici dinainte de septembrie 1908, data înființării Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea (BSST), al cărui agent era, având ca acoperire pe lângă profesia de pictor și o legitimație de corespondent de presă pentru ziarele „Adevărul” și „Dimineața”.

În ce privește infiltrarea agentului de siguranță Afanasie Moruzov în cadrul dispozitivului informativ rus din România, cheia problemei pare a fi Veniamin S. Neronovici, despre care autoritățile române aveau informații că era unul dintre agenții spionajului rus în România. Veniamin S. Neronovici s-a născut în comuna Metlașef, Rusia, în anul 1868, din părinții Simionu și Tatiana Neronovici. Căsătoria sa cu Pelaghia Moruzov (Ștefania/sau Polia) a avut loc la 28 martie 1895, moment în care Veniamin Neronovici îndeplinea funcția de „ajutor al agenției Russe”. În anii următori, Veniamin era „subagent al vapoarelor ruse al societății Gagarin[6], fiind mutat apoi la navigația rusă din Tulcea, în anul 1899, apoi la Isaccea, în anul 1916. Din căsătoria cu Pelaghia s-a născut o fiică, Alexandra. În anul 1917, Veniamin Neronovici a fost ucis la Odessa de bolșevici.

Despre natura activității desfășurate de Veniamin Neronovici și agenția la care lucra în România, sugestiv este raportul lui Percy Sanderson, consulul englez la Galați și reprezentant al Angliei în Comisia Europeană a Dunării, care, la 29 mai 1889, printre altele, raporta către Londra: „Vasele Companiei Ruse Gagarin, deși comerciale, pot fi convertite rapid în vase de război, majoritatea având armament la bord (…). Agenții Companiei Gagarin de la mal sunt în cea mai mare parte, dacă nu în totalitate, membri ai Poliției Secrete ruse (…). În ultimul timp, cartierul general al poliției secrete ruse în România s-a transferat de la București la Galați”[7].

Este posibil ca Veniamin Neronovici să-l fi „racolat” pe cumnatul Afanasie pentru a lucra la birourile agenției ruse de navigație Gagarin de pe Dunăre încă pe când acesta era adolescent, adică prin anii 1896-1897. Câțiva ani mai târziu, știm că și Mihail Moruzov a fost ținta un astfel de joc, autor fiind consulul rus Kartemișev. Ceea ce nu știau spionii ruși era că Afanasie și Mihail erau deja agenții Siguranței române. Ioan și Teofil Moruzov au fost și ei „racolați”, dar de către agenții Serviciul secret bulgar. Mai mult, contele Potoțki, consulul Rusiei la Galați și unul principalii șefi ai spionajului rus din România, s-a lăsat convins și a acceptat să fie nașul de cununie al lui Afanasie Moruzov cu Eugenia. Potoțki l-a angajat pe Afanasie ca șef al cancelariei sale.

În tot acest timp, pentru a nu stârni bănuieli și ghidat de Siguranța română, agentul Afanasie a pozat în filorus convins capabil de sacrificii pentru cauza rusă. Și-a cultivat relații întinse în rândul comunităților de ucraineni, ruși, lipoveni, bulgari, turci, evrei, germani etc. S-a îngrijit să aibă contacte directe cu mulțimea de funcționari străini de pe linia porturilor dunărene, în special cu cei care lucrau la Comisia Europeană a Dunării de la Sulina, pe atunci o adevărată bază strategică fluvială și maritimă a Europei. Prin Veniamin Neronovici, cumnatul său, agentul Afanasie a legat contacte și prietenii cu elita spionajului rus din România, printre aceștia: Mihail Emilianov, secretarul Consulatului rus din Tulcea (1907); Anton Bonachi, secretarul Consulatului din Tulcea; Prințul Uzunov, ofițer; Kamenski, agentul navigației ruse din Galați; generalul Viselchin, comandantul garnizoanei din Reni;dl. Casso, ministrul cultelor; Cartemișev (Kartemișev), consul la Galați; contele Potoțki, viitor consul la Galați; ing. Mihail Medvedev, de la Comisia rusă de navigație; Nicolae Baikovski, căpitan de Stat Major al „afacerilor speciale” la Reni; Klimenko, viceconsul; Puzanov, viceconsul; cpt. Alexandru Escholtz, șeful Serviciul de Contrainformații rus; Ethienne Petrov, zis și Stepan, agent al spionajului rus etc.

Afanasie și-a jucat atât de bine rolul încât agenții ruși l-au folosit chiar și la transportul corespondenței confidențiale între Legația Rusiei de la București și centrele sale informative de la Brăila, Galați, Tulcea, Sulina, Ismail, Chilia Nouă, Odessa sau Kiev. În schimb, tulcenii și prietenii lui Afanasie puteau să jure că acesta era doar un pictor talentat, iubitor și cunoscător de artă care, adevărat, călătorea mult.

Firesc, Moruzovii au intrat și în atenția Marelui Stat Major al Armatei Române. La 22 mai 1910, a avut loc un eveniment care a produs o agitație aparte la Tulcea. Brigăzii de Siguranță Tulcea i-a revenit onoarea de a asigura manevrele regale, prevăzute a avea loc în toamna acelui an în Dobrogea. Era o misiune top secret, la care lua parte însuși principele Ferdinand. Comisarul Dumitru D. Floru, șeful BSST, a fost înștiințat de Iancu Panaitescu că: „Rezerviștii concentrați pentru Babadag vor fi însoțiți până la Tulcea de doi agenți din Galați. Din Tulcea, veți lua măsuri să nu se strecoare printre ei spioni bulgari sau ruși. Cât va ține concentrarea, veți avea grijă ca cei mai buni agenți să supravegheze câmpul de operațiuni militare pentru a împiedica spionii bulgari sau ruși de a intra în zona de operații sau împrejurimi. (…) Vă atrag atenția că maiorul bulgar Abagieff, ginerele lui Dumitru Savoff din Tulcea, are misiunea de a merge la Babadag pentru spionajiu. Sava Drenovsky și Bogdan Panof, din Tulcea, sunt bănuiți că au însărcinarea de a supraveghea operațiunile direct sau să-i ajute pe spionii bulgari. Bragagii, smigii și furnizorii bulgari trebuie supravegheați și controlați de aproape. Trebuie să procedați cu mult tact și prudență. În tot timpul concentrării, veți sta la Babadag și veți îngriji de aproape ca agenții să fie la înălțimea însărcinării ce li se dă. Mă veți ține la curent cu tot ce veți face și constatați”[8].


[1]ANR (Arhivele Naționale ale României – Istorice), Inventar nr. 722, DPSG (Direcția Poliției și Siguranței Generale), Dosar 133/1914, fila 47.

[2]An în care în Imperiul Otoman a izbucnit „întâmplător” revoluția „junilor turci”.

[3]ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 92/1908, Decizia 6457 S[ecret] din 26 iulie 1908, semnată de Ion. I. C. Brătianu (ministru) și Iancu Panaitescu (director), filele 55-58.

[4]ANR, Direcția Generală a Poliției 1898-1916, Dosar 94/1907, fila 99.

[5] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 92/1908, fila 139.

[6]Lelia Postolache, op. cit..

[7]Constantin Ardeleanu, Evoluția intereselor economice și politice britanice la Gurile Dunării (1829-1914), Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2008, pp. 206-207.

[8]ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 94/1911, filele 148-149.


 

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. autorul permalink
    12 Aprilie 2016 16:48

    Greu de spus. Cert este că acest Potocki se va stabili in România, dupa anul 1917, fiind preluat de Intelligence Service.

  2. Anonim permalink
    25 Martie 2016 14:01

    Care este numele intreg al acestui conte Potocki, nasul de casatorie al lui Moruzov?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: