Skip to content

Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al VI-lea)

12 Aprilie 2016

afanasie moruzov coperta 6

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 12 aprilie 2016


Excelentul studiu „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, semnat de distinsul profesor Dr. Sorin Aparaschivei, continuă cu episodul al VI-lea, conținând informații despre primii pași a celui care a fost cel mai de seamă spion al României dinaintea Primului Război Mondial. Tulceanul Afanasie Moruzov a avut o existență și o activitate informativă învăluite în mister, așa cum îi stă bine unui spion celebru. Citiți și bucurați-vă de acest document inedit, publicat pentru prima dată pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, motiv pentru care tulcenii îi mulțumesc autorului.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al VI-lea)

Dr. Sorin Aparaschivei

Problema pregătirilor militare ruse la Gurile Dunării

 

Cum intențiile, fortificațiile și deplasările efectuate de către armata țaristă la frontiera cu România interesau în cel mai înalt grad conducerea statului român, Afanasie Moruzov a primit, strict confidențial, sarcina de a cerceta și raporta despre subiect Marelui Stat Major al Armatei Române. A aflat că, „între 15-20 august 1913, va sosi o Comisie militară rusă, compusă din ofițeri de toate armele, care are ca scop să studieze malurile Dunării și să sondeze apa între localitățile Vâlcov și Reni în vederea revizuirii hărții topografice”[1]. Iancu Panaitescu a ordonat să fie ținut la curent. Afanasie Moruzov a plecat la Ismail, de unde a raportat că numita Comisie militară rusă și-a întârziat sosirea, oprindu-se la Sevastopol pentru o întrevedere cu ministrul rus al marinei, sosit pentru a pregăti vizita Țarului așteptată pentru zilele de 1 sau 2 septembrie 1913.

Abia la 4 septembrie 1913 Comisia militară rusă a ajuns la Ismail. Din discuțiile cu unii membri ai acesteia, Afanasie Moruzov a aflat că rușii doreau să construiască în zonă un port comercial, în localitatea Zibrieni. Informația era valoroasă, căci arăta fie o intenție de sabotaj economic asupra porturilor românești, fie camuflarea unui posibil port militar necesar operațiunilor de război. Pentru verificare, Afanasie Moruzov a trecut iar în Rusia. La 13 decembrie 1913 raportul său era pe masa lui Iancu Panaitescu: „Comisia militară a terminat planul pentru fortificarea malurilor Dunării din partea Rusiei. Până în prezent, Duma Imperială a aprobat mai multe milioane de ruble pentru construirea Flotei Dunărene și pentru șlepuri de fier pentru formarea unui pod peste Dunăre, atunci când va fi nevoie. A mai aprobat construirea portului Zibrieni pe malul Mării Negre, lângă Vâlcovo. A aprobat construirea liniei ferate între Zibireni-Ismail și Bolgrad, și o alta în interiorul Basarabiei. A mai aprobat câteva milioane și pentru sporirea numărului vapoarelor navigațiunii fluviale ruse pe Dunăre. A rămas acum să aprobe și fortificarea malului rusesc. Toate aceste lucrări s-au pus la cale în urma războiului din Balcani și mai mult pentru România, în care Rusia nu prea are încredere. Într-o convorbire pe care am avut-o cu starețul Mănăstirii din Ismail, acesta mi-a spus că respectiva Comisie a hotărât ca forturile să se facă la: Chilia-Nouă, Ismail, vis-a-vis de Isaccea și Reni. La Ismail, locul unde se vor face forturile este în dosul Mănăstirii, la o depărtare de 3 km de oraș. Sporirea vapoarelor ruse pe Dunăre este tot ca o măsură militară, deoarece agentul navigațiunii din Ismail mi-a mărturisit că acestea se construiesc numai pentru a servi la transportul trupelor de la un loc la altul, atunci când va fi nevoie”[2].


TULCEA, harbor - old postcard - used - 1914


O lună mai târziu, la 16 ianuarie 1914, D.D. Florul-a sesizat pe Iancu Panaitescu că „Agentul nostru la mișcarea rusă a anunțat că, în urma unui denunț, Legația Rusă a aflat că România a început să facă întărituri în Dobrogea cu scopul de a opri o eventuală trecere a Dunării de către armata țaristă. Legația Rusă a făcut o adresă către Anton Bonachi, de la Consulatul rus din Tulcea, care a primit sarcina să verifice cele denunțate și apoi să se prezinte cu un raport la Legația rusă din București. Bonachi i-a mărturisit agentului nostru [Afanasie Moruzov] că dacă denunțul se va adeveri, atunci Rusia nu va mai avea încredere în România, căci e clar că s-a unit cu politica Austriei”[3]. Lucrurile s-au mai liniștit la 19 ianuarie 1914, când Afanasie Moruzov a raportat: „Deocamdată, Bonachi nu a putut să confirme întăriturile din denunț, dar că a primit ordin de la Legația rusă să se ocupe personal de această problemă și cât mai discret posibil”.

Evident, toate aceste informații cunoscute din timp au dat posibilitatea statului român să contracareze. Se pare că a făcut-o în mod dibaci, căci, la 12 iunie 1914, Afanasie Moruzov purtând o convorbire cu tânărul Milinovici, student la Științe Naturale în Petersburg, acesta i-a confiat că are informații că „guvernul rus nu va mai întări malul rus al Dunării, deși Duma Imperială a votat sumele necesare acestei operații”. Potrivit lui Milinovici, „guvernul rus a renunțat la plan ca urmare a relațiilor de prietenie excelente care se află acum între cele două state, iar banii au fost destinați pentru mărirea flotei ruse din Marea Neagră”[4].

La 12 februarie 1914, Afanasie Moruzov și-a informat superiorii din Siguranță că „Anton Bonachi, secretarul consulatului rus din Tulcea, a trimis o adresă Legației ruse din București în care a solicitat ca partea rusă să facă presiuni din timp asupra României în vederea apropiatei redeschideri a navigației pe Dunăre pentru a bloca orice contra măsură luată de către România. (…) De asemenea, Bonachi a avertizat Legația rusă că la cea mai mică semnalare de izbucnire a unei epidemii în Rusia, autoritățile române au de gând să blocheze navele rusești să intre în porturile românești declarându-le contaminate de boli, acțiune preconizată în special la toamnă, când traficul navelor ruse este cel mai încărcat. Bonachi recomandă să se intervină la București pentru a se crea din timp o Comisie ruso-română cu scopul de bloca măsurile unilaterale din partea României[5]. Afanasie Moruzov a mai înștiințat că rușii aveau și un plan de rezervă, instruindu-l pe ing. Mihail Medvedev, de la Comisia rusă de navigație, că dacă România va ridica probleme, atunci Rusia să declare portul Reni drept porto franco[6], fapt însemna o lovitură pentru portul Galați.

În raportul din 12 aprilie 1914, Afanasie Moruzov arată că „Anton Bonachi a primit un ordin de la Petersburg prin care i s-a făcut cunoscut că, în viitor, Consulatul Rusiei din Tulcea va purta numele de Consulatul rusesc al Dobrogei”. Cum Afanasie bănuia că măsura prevestea pregătirile Rusiei pentru război, plan în care Dobrogea urma a fi împărțită între Rusia și Bulgaria, l-a întrebat pe Bonachi despre cauza acestei decizii. Bonachi s-a ferit să dea un răspuns precis, dar și-a exprimat părerea că „este probabil o măsură de grupare a mai multor consulate la un loc, la Tulcea formându-se o Centrală prin gruparea consulatelor ruse din Constanța și Sulina”[7], ceea ce nu a făcut decât să confirme bănuielile lui Afanasie.

Printre rapoartele BSS Tulcea către Iancu Panaitescu, directorul Siguranței Generale, remarcăm și câteva întocmite de… „agentul nostru din Sulina”. Credem că și acestea pot fi atribuite lui Afanasie Moruzov, prin faptul că fac trimitere la întâmplări petrecute tocmai în anul 1907, perioadă în care știm că Afanasie Moruzov era singurul agent al Siguranței Tulcea pe spațiul rus. Unul dintre ele, semnat de Dumitru D. Floru, la 1 mai 1914, arată că: „Agentul nostru din Sulina a comunicat că, la ultima ședință a Comisiei Europene a Dunării (CED), delegatul rus Kartemișev l-a propus, și s-a aprobat, în postul de supraveghetor al CED, la Mila 12 din localitatea Cemurlia, pe un anume Petrov, ale cărui mișcări, arată agentul nostru, merită a fi supravegheate”. Raportul poartă rezoluția:se aprobă, sub semnătura lui I. Panaitescu[8]. La 7 mai 1914, BSS Tulcea a revenit și a comunicat la București:„Agentul nostru la Sulina a aflat că supraveghetorul rus propus se numește Ethienne Petrov, zis și Stepan, originar din gubernia Rostov pe Don. Numitul a fost cadet în marina comercială rusă, apoi căpitan de cabotaj până în anul 1890-1891, când a intrat copilot la CED, pentru Gurile Dunării. Agentul nostru bănuiește că Petrov este spion, întrucât acum 3-4 ani numitul a avut legături strânse cu un oarecare Mellas, domiciliat în București, str. Italiană nr. 34, un cunoscut al Legației ruse. În Sulina, Petrov este un nelipsit de la Consulatul rus[9]. La 17 iunie 1914, D. Floru a informat că „agentul nostru de la Sulina a mai făcut câteva precizări legate de numitul Ethienne Petrov, zis Stepan”, astfel: „La 8 martie 1907, a sosit la Sulina, de la Odessa, spărgătorul de gheață Liodokol III, sub pavilion rus. La bordul acestuia au urcat atunci Mihail Emilianov, secretarul Consulatului rus, și Alexandru Dobrogeanu [Gherea jr.], funcționar la Comisia Europeană a Dunării din Sulina, actualmente aflat în oraș. La un moment dat, cei trei și agentul nostru s-au dus la cârciuma Zervos, unde agentul nostru a auzit, din conversația în limba rusă a acestora, că Petrov își luase angajamentul ca să îmbarce pe vaporul rus pe mai mulți potemkiști, pentru a-i duce în secret în Rusia și a-i executa. Ulterior, la Sulina a sosit cu vaporul numitul Mellas, domiciliat în București, str. Italiană nr. 34, care s-a dus direct la Consulatul rus, unde s-a întâlnit cu Dobrogeanu, Emilianov și Petrov, discutând multă vreme. De la această dată (1907-1908), Mellas a mai sosit la Sulina de câteva ori, având întâlniri cu aceleași persoane. Agentul nostru, care pe atunci era corespondent la Adevărul și Dimineața, arată că acest Mellas este un periculos agent rus care are relații și informatori în toată România, mai cu seamă în Dobrogea, și că introduce clandestin în țară diverși indivizi și corespondență, prin punctele Ismail, Vâlcov și Chilia, iar ca stație pentru toate acestea se folosește de Ethienne Petrov, pilot în Sulina. În ultimul timp, Petrov a fost recomandat de Kartemișev, delegatul rus în Comisia Europeană a Dunării, pentru postul de supraveghetor la mila 12 din localitatea Ceamurlia, post pe care Petrov îl obținuse inițial, dar apoi nu se știe de ce nu a mai fost confirmat. Actualmente, Petrov are domiciliul la Ismail, iar serviciul la Galați, tot ca pilot la Comisia Europeană a Dunării[10].


Tulcea - Soldat infanterist - 1914


Așadar, rapoartele de mai sus cuprind informații sensibile cu privire la „mișcarea rusă” și „cea socialistă”, unde specialiștii BSST erau Afanasie și Mihail Moruzov. În această perioadă, 1906-1907, Mihail Moruzov era elev de liceu infiltrat de Siguranța Generală în organizațiile tineretului bulgar naționalist-iredentist din Dobrogea, ai căror promotori erau anarhiștii: Leon Troțki, Christu Racovski, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Cristescu Plăpumaru etc. Apoi, să nu uităm cele declarate de Veniamin Moruzov, în cartea lui Ion Pavelescu, care știa că unchiul său, Mihail Moruzov, a intrat în Siguranță, în anul 1907, ascultând și devoalând o convorbire despre o revoltă pusă la cale pe „vasul Potemkin”!


[1]Ibidem, fila 412.

[2]Ibidem, fila 446.

[3]Ibidem, fila 474.

[4]Ibidem, fila 533.

[5]Ibidem, fila 480.

[6]Ibidem, fila 480.

[7]Ibidem, fila 520.

[8]Ibidem, fila 525.

[9]Ibidem, fila 528.

[10]Ibidem, fila 534.


Imagine 1 – foto copertă „Afansie Moruzov, marele spion uitat”;

Imagine 2 – ilustrată cu Portul orașului Tulcea, anul 1914;

Imagine 3 – fotografie cu un soldat din vestitul Regiment 33, cu cazarma la Tulcea. Fotografia a fost realizată într-unul din studiourile tulcene, în anul 1914.


 


No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: