Skip to content

Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al VIII-lea)

26 Aprilie 2016

afanasie moruzov coperta8 psd

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 26 aprilie 2016


Episodul al VIII-lea, din această săptămână, al serialului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, semnat de profesor Dr. Sorin Aparschivei, continuă povestea adevărată a celui mai important spion al României, din anii care au premers Primului Război Mondial, tulceanul Afanasie Moruzov. Pentru pasionații de istorie, nu mai este nevoie de nici o prezentare, pentru ceilalți cititori, amintim doar că aveți ocazia de a lectura un thriller istoric autentic, într-un adevărat serial oferit doar de blogul http://www.mistereledunarii.ro și  paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


 

Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al VIII-lea)

Dr. Sorin Aparaschivei

Perioada Primului Război Mondial – cazul Vasile Serdici (partea a doua)

La 4 ianuarie 1916, sublocotenentul Serdici a fost anunțat că nu mai contează în cadrele Armatei. Afanasie Moruzov a raportat că respectivul va pleca la București pentru a-și lua adio de la prieteni și pentru a face celelalte pregătiri în vederea trecerii în Rusia. Până atunci, Serdici și-a lăsat bagajele la Afanasie Moruzov cu rugămintea de a fi predate agenției fluviale ruse [Gagarin] din Galați și ca orice corespondență ce o să aibă Serdici din Rusia în România, și invers, să fie făcută prin Afanasie Moruzov. Brigada din Tulcea preciza către Iancu Panaitescu: „Tot dl. Anastase (!) Moruzov a fost însărcinat să se ducă în fiecare zi pe la Banca Agricolă și Banca Bergman ca să vadă ce bani au sosit pentru dânsul (Serdici), telegrafiindu-i”.

Afanasie Moruzov era atent însă și la alte activități desfășurate de către agenții ruși. La 8 ianuarie 1916, își informa superiorii că: „Acțiunea Rusiei în rândul corpului ofițeresc tânăr este în curs de intensificare. Pe lângă sublocotenenții Serdici și Mihăescu a fost convins și slt. Alexe Avramide de la Infanterie. (…) Investigațiile efectuate în rândul ofițerilor arată că intențiile de dezertare ale ofițerilor români sunt discret dar ferm susținute de către agenții ruși care propagă neîncredere față de guvern și în special contra regelui Ferdinand. (…) Rușii arată că în România în fruntea armatei se află Ferdinand, un rege de origine germană. Ce o să se întâmple cu Armata Română dacă o să pornească contra Germaniei? Desigur, va fi predată inamicului”.

La 9 ianuarie 1916, Afanasie Moruzov a transmis că „sublocotenenții: Serdici, Mihăescu și Avramide sunt gata de a trece la ruși”. Pentru a realiza un flagrant, Siguranța i-a cerut lui Afanasie să se ocupe personal și să angajeze un lipovean cu o barcă. Serdici însă a refuzat, spunându-i lui Afanasie că „totul este aranjat”. Îngrijorat, D. D. Floru i-a telegrafiat lui Panaitescu: „Vă rog să ne comunicați imediat ce să facem în caz că îl vom prinde trecând frontiera, să-l arestăm sau să-l lăsăm a trece. Totodată, a ne comunica dacă la bagajele care rămân acum la dl. slt. Moruzov să facem vreo percheziție sau nu”.


Romania Tulcea Monumentul Mircea cel Batran 1


În continuare, documentele nu mai dau detalii. Totuși, deducem că acțiunea celor trei sublocotenenți a fost blocată. La 28 ianuarie 1916, Serdici era la Galați. Floru l-a trimis pe Afanasie Moruzov să afle noutăți. Serdici s-a plâns că odată cu scoaterea sa din cadrele Armatei prietenii au început să-l evite. Că la București a luat legătura cu un deputat, cunoscut de al său, să-și procure un pașaport, însă Direcțiunea Siguranței Generale a refuzat eliberarea lui. S-a plâns și ambasadorului rus la București, însă rușii tărăgănau răspunsul spunându-i să vină la Galați și să ia legătura cu viceconsulul din localitate. Serdici s-a prezentat la consulul rus Kartemișev (Cartemișev) care l-a însărcinat pe Klimenko (viceconsul) să rezolve în așa fel problema încât autoritățile române să nu fie deranjate.

La 22 ianuarie 1916, Nicolai Baikonski, „diplomatul”, a sosit la Galați, a luat cererea lui Serdici și a dus-o generalului Viselchin, la Reni. Viselchin i-a transmis lui Serdici să aibă răbdare, că „va face apel la ambasadorul rus la București ca acesta să-și ia obligația de a interveni și aplana orice incident s-ar ivi, deoarece nu mai voiește a primi observații ca atunci când a fost primit sublocotenentul Sturza în rândurile Armatei ruse”.

În așteptarea răspunsului, Serdici s-a dus la Isaccea, la via familiei Avramide, mare comerciant din Tulcea (și cu mare influență în perioada Interbelică). Aici, pe adresa lui Avramide, Serdici a primit, prin Banca Agricolă, un cec în valoare de o mie lei de la o bancă din Innsbruk.

La rândul lor, agenții Siguranței din București au aflat că d-na Carolina Serdici, mama lui Vasile Serdici, ocupa de câteva zile o funcție la Consulatul englez. Carolina era născută Kasprovsky (fiica lui I. Kasprovsky antreprenorul primelor lucrări la liniile CFR); că o soră a lui Serdici, Adela, a fost căsătorită cu fabricantul Richard Kerbstadt; că Vasile avea și un frate, Edmund Serdici, de naționalitate germană, născut în București. Tatăl lor era Basille Serdici, fost inginer care a lucrat împreună cu ing. Cantacuzino la CFR. Edmund Serdici urma școala de agronomie în Ungaria, începând din septembrie 1915.


tulcea parcul carmen silva si statuia lui nentescu


Toate aceste noi descoperiri complicau problema, agenții Siguranței Generale întrebându-se al cui agent era Vasile Serdici, al Antantei sau al Puterilor Centrale? La 25 februarie 1916, agentul „158” de la Siguranță a raportat că sublocotenentul H.B. Serdici se afla la Berna, Elveția, de unde a înștiințat că va sosi la Galați peste două săptămâni (între timp, vizitase și Franța, n.n.). Afanasie Moruzov l-a abordat pe Kartemișev, consulul general rus din Galați, de la care a încercat să afle motivul pentru care Serdici a fost amânat. Kartemișev i-a spus: „Slt. Serdici a fost văzut în București întreținând relații foarte apropiate cu atașații militari germani și a vizitat în câteva rânduri legația austriacă”. Apoi i-a arătat lui Afanasie Moruzov o fotografie cu slt. Serdici în uniformă germană și a completat: „Acest lucru ne face să credem că Serdici este agent german și caută să se infiltreze în Armata rusă pentru a servi interesele germane”. De asemenea, Kartemișev i-a prezentat lui Afanasie Moruzov câteva note informative ruse primite de la Legația Rusiei din București prin care se anunța Consulatul rus din Galați că numitul Serdici a fost văzut intrând foarte des și la Siguranța Generală, fapt care i-a făcut pe ruși să bănuiască că Serdici era agentul Siguranței române.

La 21 martie 1916, H. B. Serdici a sosit la Tulcea. Surprinzător pentru cei care-l știau era că, deși îndepărtat din Armata română, Serdici continua a umbla îmbrăcat în uniformă militară. La 28 iunie 1916, Brigada 12-a de Siguranță Botoșani a raportat că Vasile Serdici a fost văzut având diverse întâlniri în oraș, fiind recunoscut chiar de comisarul Dumitru D. Floru, numit între timp la conducerea Brigăzii de Siguranță din Botoșani. Într-o altă notă, Siguranța din Galați i-a semnalat pe Serdici și pe slt. Mihăescu întâlnindu-se cu Karl Potachi și însoțitoarea acestuia Ecaterina Kossobonsky. O lună mai târziu, Serdici era la Roman, unde s-a întâlnit cu un anume Foster. S-au făcut verificări și s-a raportat că numitul se numea Bertram E. Foster, evreu, supus englez, administratorul rafinăriei „Standard Oil” din Ploiești. Că Foster era în legătură cu industriașul Schapira și cu avocatul Tutumosu. Că „soția lui Foster cochetează cu diferiți ofițeri, fiind o femeie cam ușoară”. Șeful Brigăzii de Siguranță din Ploiești avea indicii că: „Foster ar fi omul de încredere al lui Take Ionescu în diferite afaceri petrolifere”[1].

Din păcate, dosarele de arhivă se opresc în relatarea activității desfășurate de agentul (acoperit) de Siguranță Afanasie Moruzov în problema dezertorilor români și, în particular, în cazul sublocotenentului Vasile Serdici.

Și încă ceva: Slt. Alexe Avramide a reușit să fugă Rusia. Nu a apucat să de bucure din cauza izbucnirii Revoluției bolșevice. În anul 1918, Avramide a revenit spășit în România, însă doar cu acordul lui Mihail Moruzov care l-a transformat în informator pe spațiul sovietic.


alexandru avramide


[1]Ibidem, filele 1-94.


Imagine  1 – foto copertă „Afansie Moruzov, marele spion uitat”;

Imagine  2 – ilustrată cu statuia lui Mircea cel  Bătrân, distrusă de trupele de ocupație, în iarna lui 1917;

Imagine 3 – ilustrată cu grădina publică a Tulcei, situată pe maulul Dunării, aproximativ în fața Muzeului de Artă, bustul fostului prefect Ioan Nenițescu va fi aruncată în Dunăre, de aceleași trupe de ocupație și pierdut pentru totdeauna;

Imagine  4 – fotografie cu Alexandru Avramide, unul dintre fii lui Alexis Avramide (constructorul și stăpânul Casei Avramide), implicat în rețelele de spionaj tulcene.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: