Skip to content

Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al XI-lea)

24 Mai 2016

afanasie moruzov coperta11

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 24 mai 2016


Azi, se încheie serialul nostru „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, un studiu semnat de profesorul Dr. Sorin Aparaschivei,  conținând informații despre primii pași a celui care a fost cel mai de seamă spion al României, dinaintea Primului Război Mondial. Afanasie Moruzov, a avut o existență și o activitate informativă pline de  mister, așa cum îi stă bine unuia din cei mai importanți spioni români. Acest document inedit (pe care noi l-am serializat în 11 episoade) a fost publicat pentru prima dată pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, motiv pentru care tulcenii îi sunt recunoscători autorului.

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Afanasie Moruzov, marele spion uitat (episodul al XI-lea)

Dr. Sorin Aparaschivei

Din schema lui Afanasie Moruzov nu a lipsit nici soția sa Eugenia. Ea a participat la multe acțiuni riscante efectuate în interesul statului român. Această doamnă a trăit până la o vârstă matusalemică, lucrând literalmente până în ultima clipă a vieții sale într-un leagăn de copii[1]. Prin Eugenia (și eventual prin Vilma, soția lui Ioan Moruzov) se poate explica introducerea fraților Moruzov în cercurile germane din Dobrogea și Basarabia[2]. Posibil și ca Afanasie și Simeon Moruzov să fi avut la rândul lor cunoștințe de limba germană. La Sulina, încă înainte de război, locuia familia germană Helling. În anul 1916, Hans Helling, unul din cei trei fii ai doamnei Helling, s-a întors din Germania pentru a deveni ajutorul lui von Rieger, șeful spionajului Puterilor Centrale pe frontul din Dobrogea, lucru bine știut de Afanasie și Mihail Moruzov. Eugenia, curtată pe atunci de Afanasie, avea relații cu membrii familiei Helling. Afanasie și Mihail Moruzov nu au ratat momentul și l-au racolat pe Hans Helling pentru serviciul român de informații. După război, Hans Helling a „revenit” la Berlin unde a ocupat o funcție importantă în aparatul informativ al Abwehr-ului, fiind bine plătit de Mihail Moruzov pentru serviciile către România. A fost o relație de lungă durată, până la demiterea lui Mihail, în septembrie 1940. În timpul războiului însă, combinația germană le-a permis fraților Moruzov să fie la curent cu activitățile germane de la Sulina și explică cele două acțiuni de răsunet mondial contra Puterilor Axei. Este vorba de acțiunea Siguranței din octombrie 1914[3], când Mihail Moruzov a sustras servieta ambasadorului Austro-Ungariei la București, contele Ottokar Czernin, în care se afla cifrul diplomatic al Ministerului de Externe habsburgic, și acțiunea din 16 august 1916, când Mihail Moruzov l-a devalizat pe ambasadorul german, baronul von dem Bussche, de servieta care conținea cele mai secrete documente, printre acestea lista cu agentura serviciilor secrete germane, lista cu persoanele corupte din statul român și lista cu sumele de bani cheltuite de germani pentru remunerarea lor[4].


1


Revenind la perioada interbelică, notăm și un episod legat de celebra activistă comunistă Ana Pauker. Conform lui Ion Pavelescu, agenții lui Mihail Moruzov au pus ochii pe Ana din cauza vieții de huzur pe care o ducea, deși mijloacele financiare nu o ajutau. Astfel, s-a aflat că primea stipendii de la Moscova, Kominterul finanțând-o pentru a scoate o gazetă bolșevică. Mihail Moruzov a convocat-o la dânsul și i-a spus scurt că este la curent cu toată combinația. I-a oferit două posibilități: pleca sau lucra pentru Serviciul S. I s-a lăsat posibilitatea de a scoate ziarul comandat de Komintern, dar numai în trei exemplare: unul mergea la Moscova pentru justificare, unul se ducea la regele Carol al II-lea, iar al treilea îl putea păstra pentru ea. Cu alte cuvinte, Ana Pauker, „distinsa luptătoare”, rămânea să dispună după plac de valuta ce-i rămânea necheltuită. După un timp, Afanasie Moruzov a aflat că în România trebuia să sosească Dadilov, un nume important al Kominternului. Mihail Moruzov i-a cerut Anei Pauker să-l țină la curent cu locul și data întâlnirii. Ajuns în România, Dadilov a înțeles că a fost trădat. Nu s-a lăsat prins și s-a luptat cu agenții care voiau să-l aresteze. În încăierarea care s-a produs a fost împușcat mortal. Astfel, Ana a rămas cu blazonul șifonat[5].

În ce privește viața „civilă”, ca și înainte de război, Afanasie Moruzov a continuat să rămână în ochii tulcenilor drept un pictor talentat. În anul 1927, Afanasie s-a oferit să doneze bisericii din Chilia Veche colecția personală de tablouri reprezentând scene biblice, icoane, peisaje etc.[6]

Conspirativitatea în care a trăit eroul nostru este confirmată chiar de rapoartele Siguranței Generale, care încă îl vâna pe Afanasie. La 13 decembrie 1927, o anchetă a Inspectoratului General de Siguranță Constanța consemna: „S-a investigat cazul Afanasie Moruzov și nu s-a descoperit nimic care să dea de bănuit contra și care să atingă interesele Siguranței Generale a Statului. Afanasie Moruzov, domiciliat în Tulcea, str. Basarabilor, nr. 113, are familie grea și este împovărat, fiind ajutat de Mihail Moruzov aflat în București”[7].

Cum spionajul era o artă practicată de Moruzovi încă din adolescență, tânărul Veniamin, fiul lui Afanasie, a fost trimis la studii la Paris, prin 1930-1931. Aici, Veniamin s-a aflat sub tutela lui Gheorghe Cristescu, șeful Biroului Identificări din Serviciul S, care urma cursuri de specializare. Întors în țară, prin 1936, Veniamin a devenit discipolul lui Mihail Moruzov, făcând pe șoferul și bodyguardul în cele mai secrete misiuni.


2


Căderea lui Mihail Moruzov, 6 septembrie 1940, marchează încheierea unei epoci din istoria informațiilor românești. Există o declarație a lui Afanasie Moruzov, din 5 noiembrie 1940, care anchetat mărturisea următoarele: „Sunt frate cu Mihail Moruzov, cu Pelaghia, care stă la Tulcea, cu Ion Moruzov [profesor]. Am mai avut un frate mai mare cu 3 ani [Theodor] care a dispărut de mult, de două ori consecutiv, revenind din Rusia când era în vârstă de 25 ani. Am auzit că este acum în Bulgaria, era iconograf. Am cumpărat recent, pe str. Stupinei, nr. 34, un apartament, cu aproape 800 000 lei, pe numele băiatului meu Veniamin, băiat pe care a vrut să-l înfieze fratele meu Mihail. După fratele meu Simion, fost preot în Zebil, au rămas trei copii. Ștefania, care se află la fratele Mihail, nu avea de unde să aducă zestre sau bani cu ea. Am fost în Serviciul S pe când șef era dl. col. Florescu [Simion]”[8].

Încheiem cu câteva cuvinte care aparțin Olimpiei Ștefănescu, fiica lui Afanasie: „Frații lui Mihail Moruzov, deși descindeau dintr-un preot, aveau preocupări laice. Toți îl ajutau, într-un fel sau altul, în munca grea și primejdioasă de adunare, sintetizare și verificare a informațiilor strict necesare pentru siguranța statului român. Era aici un fel de recunoștință, o formă de manifestare a gratitudinii pentru modul în care fusesem primiți în patria adoptivă noi, urmașii unor cazaci zaporojeni ajunși la strâmtoare și refugiați pe pământul ospitalier al României și deveniți de atunci fiii săi iubitori”[9]

 

Concluzii

Aceasta este, pe scurt, povestea agentului de Siguranță Afanasie Moruzov, poate cel mai de seamă spion pe care l-a avut România pe spațiul rus de la începutul secolului al XX-lea. Un agent deosebit de inteligent și inventiv, cu mari posibilități profesionale. A reușit o infiltrare excepțională în aparatul informativ rus din în țara noastră, poziție care i-a permis să aibă intrare la persoane de rang înalt din administrația țaristă și acces cele mai confidențiale informații din cadrul consulatelor și legației Rusiei la București. Rapoartele lui Afanasie Moruzov cuprindeau informații sigure, consistente, inteligibile și operative, de nivel strategic care au facilitat conducerii statului român un proces decizional mai bine fundamentat în elaborarea politicii externe a României la începutul Primului Război Mondial. Activitatea agentului Afanasie Moruzov a fost atât de importantă încât Direcția Poliției și Siguranței Generale a trebuit să-l „împartă” cu Marele Stat Major al Armatei Române.

După Primul Război Mondial, destinul lui Afanasie Moruzov s-a legat aproape total de cel al fratelui său Mihail, căruia i s-a alăturat cu toată energia, cunoștințele și experiența în opera de clădire a Serviciului S al Armatei Române. A fost o vreme rezidentul lui Mihail Moruzov la Lemberg, locul unde se colectau cele mai importante informații furnizate de rețelele de informatori ale Serviciului S din centrul, estul și nordul Europei.

În același timp, povestea lui Afanasie Moruzov este și o mărturie a recunoașterii meritelor și valorii lui Iancu Panaitescu, cel căruia i se datorează crearea Direcției Poliției și Siguranței Generale, o instituție deosebit de îndrăzneață și cu rezultate excepționale în materie de informații și contrainformații. Nu întâmplător, această instituție și agenții săi au devenit un model pentru alte state.

Pentru faptele și loialitatea în serviciul națiunii române, Afanasie Moruzov merită un loc în Pantheonul spionajului românesc.


[1]Ibidem, pp. 9-10.

[2]Nu cunoaștem data când Ioan Moruzov a cunoscut-o pe Vilma, viitoarea sa soție, nume care trădează o origine germană. Dacă Ioan și Vilma au format un cuplu încă înainte de Primul Război Mondial, atunci ar putea fi găsite și alte răspunsuri. Cert este că Vilma Moruzov a fost închisă în timpul comunismului pentru faptul că a servit România pe tărâm informativ în perioada dinainte de septembrie 1940 (n.n.).

[3]Cristian Troncotă, marele biograf al lui Mihail Moruzov, citează sursa Radu Dinulescu și plasează acest eveniment în aprilie 1914, vezi: România și Frontul secret, editura Elion, București, 2008, pp. 62-63.

[4]Vasile Bobocescu, Momente din Istoria Ministerului de Interne, pp. 313-317.

[5]Cu privire la Ana Pauker, vezi: Ion Pavelescu, op. cit., pp. 160-163.

[6]Lelia Postolache, op. cit., p. 301.

[7] ASRI, Dosar „D”, Cota arhivistică 10 988, Vol. I, fila 93.

[8] ASRI, Dosar nr. 9060, Vol. 3, fila 88.

[9]Ion Pavelescu, op. cit., p. 18.


Imagine  1 – foto copertă „Afansie Moruzov, marele spion uitat”;

Imagine  2 – o adevărată fotografie cu spioni: Mihail Moruzov (dreapta), Afanasie Moruzov (centru), Ioan Moruzov (dreapta), perioada interbelică (din colecția familiei);

Imagine 3 –  o fotografie cu Afansie Moruzov (stânga) împreună cu fiul său Veniamin, alături de Mihail Moruzov (dreapta), perioada interbelică (din colecția familiei).

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: