Skip to content

„Republica” și tulcenii… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

19 Iulie 2016

republica avariata de o nava turceasca 10.07.2016

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 19 iulie 2016


În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Cu siguranță, va fi o vară și o toamnă fierbinte, din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta despre Nava Republica, un adevărat monument istoric plutitor. Și nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Recentul accident al navei muzeu tulcene „Republica”, în care un vapor turcesc a fost foarte aproape să o scufunde, în urma unei defecțiuni tehnice, nava turcească proptindu-se cu tribordul în nava noastră și înghesuind-o zdravăn în cheiul de piatră și beton, ne-a adus aminte că povestea „Republicii” este un adevărat thriller istoric.

Nava „Republica” are o siluetă inconfundabilă, de mare doamnă din secolul trecut. Construită în anul 1883 (din alte informații, în 1903), într-un șantier naval din fostul Imperiu Austro-Ungar, bastimentul poartă pe valurile Dunării noblețea și stilul bunului gust. Corpul metalic pare construit cu mare economie, coca acestuia desprinzându-se foarte puțin, ca înălțime, de nivelul apei, creând impresia unui submarin ieșit la suprafață.


1


Puntea superioară a vaporului a suferit intervenții succesive, care au adus-o la forma și dotările actuale, care nu au o legătură prea mare cu construcția inițială. În plus, în urma unor reparații repetate, realizate în șantierele navale din Brăila și Tulcea, „Republica” este capabilă să navigheze, propulsată de vechile zbaturi, ce-i drept, cu niscaiva modificări aduse și măruntaielor mecanice. În anul 1883, în șantierele Linz, din Austria, se asamblau trei nave identice, „Habsburg”,  „Austria” și „Csobanc”, în lungime de 54 de m și capacitatea de 540 de tone, ultima fiind Republica noastră. Destinaţia bastimentului „Csobanc” a fost de fregată de patrulă şi de comandă pe Dunăre, făcând parte din flota habsburgică. Maşina cu aburi, care punea în mișcare zbaturile, avea o putere de 550 CP, dezvoltând 15 km/h în amonte și ceva mai mult la vale. Unele surse precizează că nava a fost construită pentru compania austro-ungară de transport fluvial şi maritim, MFRT, dar forma concavă a punții superioare – de la provă la pupa şi între cele două borduri – o face să pară predestinată utilizării militare. Prin comparație, sora geamănă, „Austria”, care a fost destinată de la început transportului de pasageri şi de mărfuri, avea puntea superioară dreaptă şi bordajul mai înalt. Și aceasta va fi achiziționată de Statul Român, botezată „Anghel Saligny” și folosită până în anul 1970 pentru transportul de pasageri între Galați și Sulina, via Tulcea. Csobanc ajunge în flota română ca despăgubire de război și începând cu 1920, este rebotezată de autoritățile române „Arad” şi utilizată ca navă-școală pentru elevii Şcolii de Marină, purtând acest nume până în 1930. În perioada 1930-1944, nava s-a numit „Căpitan Comandor Păun”, în cinstea eroului din Marina Militară, din Primul Război Mondial, Constantin Păun. Spre rușinea noastră, nu am reuşit să descoperim nimic referitor la condiţiile în care ofiţerul de marină Păun şi-a sfârşit viaţa în timpul Războiului, doar bănuim că la bordul uneia dintre navele de luptă româneşti. Am descoperit însă că tânărul ofiţer a publicat cel puţin două cărţi în domeniul marin. Din anul 1951, este rebotezată „Republica” şi folosită de către Flotila de Dunăre a Marinei Militare pentru a inspecta activitatea de pregătire a echipajelor navale fluviale. De asemenea, confortul austriac al navei s-a păstrat, indiferent de mâinile prin care a trecut, aceasta fiind  folosită şi pentru transportul pasagerilor în cadrul unor misiuni militare sau politice. În anul 1991, se hotărăşte ca toate navele aflate în dotarea Marinei Militare dinainte de comunizarea României să revină la numele purtat iniţial. Oricum, prea multe nu mai existau, majoritatea fiind tăiate și topite la ordinul sovieticilor. Deci, pe o listă extrem de scurtă, „Republica” este rebotezată „Căpitan Locotenent Comandor Vasile Păun” şi nu „Căpitan Comandor Păun”, aşa cum fusese numită la început, cel puţin în perioada 1930-1940.  În concluzie, nava sau personajul este retrogradat la gradul de căpitan locotenent de la căpitan comandor, iar numele de Păun, devine Vasile Păun.


3


Un mister adânc planează asupra acestui botez, nimeni neputând să explice cine a fost căpitanul locotenent Vasile Păun. Nava este celebră datorită personajelor pe care le-a găzduit la bordul său. Dintre acestea, Gheorghe Gheorghiu-Dej făcuse o adevărată pasiune pentru confortabila navă austriacă, ai cărei pereţi de cabină, dacă ar putea vorbi, am putea afla multe lucruri extrem de interesante. Astfel, în anul 1960, nava „Republica” este deturnată de la o misiune de instruire a unui grup de ofiţeri şi subofiţeri şi obligată să ancoreze în rada portului Giurgiu şi să fie pregătită pentru o vizită extrem de importantă. A doua zi, după ce noaptea a coborât peste port şi apele Dunării, Secretarul General al Partidului Muncitoresc Român a urcat la bord, însoţit de toată elita politică românească de la vremea respectivă. În jurul orei 22:00, o vedetă de război iugoslavă a acostat lângă „Republica” şi preşedintele iugoslav, celebrul Iosif Broz Tito, a urcat pe punte, alături de o delegaţie la fel de numeroasă ca și cea română. Întâlnirea a fost strict secretă, pentru că erau mari fricţiuni între Iugoslavia lui Tito, care dorea un fel de uniune balcanică a statelor comuniste din zonă, şi Rusia lui Stalin şi apoi a lui Hruşciov, care ştim că dorea totul. În aprilie 2003, nava este luată de la Galaţi, de la Marina Militară, şi adusă la Tulcea cu un remorcher militar, ceea ce dovedea starea de oboseală  fizică în care ajunsese. În şantierul naval din Tulcea, este supusă unor operaţii de reparare, dar păstrându-se corpul original al navei, maşina cu aburi cu dublă expansiune, ancora etc. La încheierea lucrărilor, este rebotezată „Republica” şi relansată la apă. Fiecare călătorie însemna o sumă de emoţii pline de risc pentru echipajul alcătuit dintr-un căpitan şi patru foşti maiştri, care lucraseră de-a lungul timpului pe navă, astfel încât, după câteva călătorii, aceasta este trasă la mal pentru totdeauna, fiind transformată în navă-muzeu-restaurant.


4


Aceasta se întâmpla în anul 2008, când nava a fost declarată  obiect de patrimoniu naţional, categoria Tezaur. Transformarea „Republicii” în restaurant a împărţit tulcenii în două tabere, pro şi contra, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când se ia o decizie importantă în cel mai frumos oraş de pe malul Dunării.  Unii erau fericiţi că au salvat nava de la tăiere la fier vechi sau de la vinderea ei în Occident, pentru sume derizorii, dar cu sublinierea că bucuria lor nu putea fi completă deoarece recondiţionarea la care a fost supusă „Republica” a fost doar o palidă încercare, un simulacru precedat de declaraţii pompoase, cum că nava avea să fie adusă la forma şi performanţele iniţiale. În final, modificările au fost minime, având în vedere că cei care s-au angajat la o întreprindere atât de anevoioasă nu aveau la dispoziţie nici măcar planurile de construcţie ale navei, meseriaşii şi materialele epocii, ci doar câteva fotografii şi ceva bunăvoinţă. Alţi tulceni, nemulţumiţi de faptul că „Republica” a devenit restaurant, ar trebui să aprecieze faptul că nava mai există; uneori o navă nerecondiţionată poate fi mai valoroasă decât una complet refăcută, iar rugina poate fi mai scumpă decât vopseaua. În concluzie, nava „Republica”, ex- „Locotenent Comandor Vasile Păun”, ex- „Republica”, ex- „Comandor Căpitan Păun”, ex- „Csobanc”, încă există, fiind cea mai veche navă militară cu aburi de pe Dunăre, capabilă chiar să navigheze câţiva kilometri, precum mersul unui bătrân care a împlinit de mult centenarul, încet, gârbovit de timp şi timpuri.

Mai multe despre Nava Republica  puteți citi în cartea „Tulcea – ghidul călătorului nostalgic, romantic și rafinat”, vol.2.


Imagine1 – fotografie cu accidentul navei Republica, lovită de un vapor sub pavilion turc, în ziua de 10.07.2016, sursa Facebook;

Imagine2 – fotografie recentă cu nava Republica ;

Imagine3 – fotografie cu una din puținele ieșiri pe Dunăre, din ultima perioadă de timp;

Imagine5 – fotografie, din 2015, cu nava Republica, muzeu și, mai ales, restaurant.

Notă: În urma hotărârii Consiliului Local, din primăvara anului 2016, nava Republica este repreluată din sistemul privat, în administrația locală, fiind utilizată doar ca muzeu.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: