Skip to content

Misterul siestei… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

6 Septembrie 2016

5

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 06 septembrie 2016


În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. După o vară fierbinte, urmează o toamnă bogată din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta despre siestă, acest frumos și plăcut obicei, cu rădăcini adânci și pe meleagurile noastre. Și, apropo, nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


În mod cert, Tulcea de odinioară era cu totul altfel de cea de astăzi. Clădiri, străzi, oameni și chiar Dunărea, luând în considerație doar viteza de curgere a apei, după fiecare oră, marele fluviu fiind efectiv complet altul. Până și obiceiurile erau diferite de cele din zilele noastre. Astfel, în frumosul nostru oraș,  până în jurul anului 1975, toate magazinele, în majoritatea cazurilor fostele prăvălii de dinainte de naționalizarea din 1950, în care vindeau încă o parte din foștii patroni, programul de funcționare era 8,00-12,00 și 16,00-20,00, astfel, la prânz, toată activitatea comercială a orașului înceta pentru o bine meritată pauză, în care comersanții mergeau acasă pentru a prânzi și se odihni. Obiceiul a început să dispară  o dată cu apariția marilor fabrici și combinate cu activitatea în 2 sau 3 schimburi, program după care și orarul magazinelor trebuia aliniat, pentru a satisface nevoile noii clase muncitoare.

Specialiști spun că nu era vorba despre nimic special, doar un soi de siesta dobrogean-tulceană, care se putea întâlni și în alte orașe românești, mai ales în cele sudice și chiar în București, drept dovadă scrierile de epocă, cu apreciatul repaus de la orele prânzului. În mod clar, în spațiul românesc și cel tulcean, obiceiul siestei a fost introdus de greci, mai întâi prin domnitorii fanarioți iar mai târziu de negustori, ultimii răspândind practica siestei la aproape toate păturile sociale. Ce este interesant și de-a dreptul misterios este faptul că denumirea iubitei pauze nu are rădăcini în limba greacă, ci în limba spaniolă, via limba franceză. Rădăcinile spaniole ale  siestei sunt în limba latină, „hora sexta” (ora a șasea, după mersul soarelui, cu sublinierea că ziua romană era împărțită în doar 12 ore), care reprezenta miezul zilei, sau amiaza. O explicație pentru faptul că denumirea în limba greacă a siestei nu a prins în onomastica mondială este faptul că grecii i-au dat o denumire simplă, pragmatică și banală, numind-o „mesimerianós ýpnos”, adică „somnul de amiază”, occidentalii având nevoie dacă nu de un nume mai științific, cel puțin cu rezonanțe antice.


1.vincent-van-gogh-siesta


Tehnic (adică științific), siesta reprezintă repausul din timpul zilei și și nu este, așa cum se crede, o chestiune de digestie, o somnolență după prânz, doctorul Bruno Comby (în cartea sa „Elogiu siestei”)[1] susține că „Pare mai degrabă un ritm biologic înnăscut… siesta pare a fi programată genetic”. Ce poate fi mai plăcut pentru un practicant al siestei decât să  citească aceste rânduri în care se explică doct că plăcerea vinovată a lenevirii de la orele prânzului este o chestie adânc înfiptă în genomul uman. Mai ales, că în în țările mai din nord ale Occidentului, siesta este văzută ca un lux, un timp furat muncii sau altor activități utile, iar cei care o practică sunt stigmatizați ca leneși incurabili. Pentru fanii siestei, cât și pentru dușmani, aceasta poate fi categorisită în trei feluri, după timpul de execuție:

Micro-siesta – calculată undeva sub cinci minute, practicanții de siestă nici nu o iau în calcul, considerând-o un fel de simulacru, un fel de fast-food al siestei adevărate;

Siesta-putere – este cuprinsă între 10 și 30 minute și specialiștii sunt îndrăgostiți de aceasta, poate și pentru faptul că este la mijlocul distanței dintre lene și remediu. Științific este o scurtă perioadă de somn care se termină înainte de a intra în ciclu de somn profund, având ca efect revitalizarea dintr-o starea de somnolență care apare natural după amiaza. Siesta-putere induce energie și crește capacitatea de muncă, de concentrare și eficacitate. Practicarea acestui tip de siestă necesită o oarecare dexteritate și ceva antrenament. În primul rând, trebuie să fii atent la semnalele trimise de creier și să nu lupți contra stări de somnolență. Dacă condițiile o permit, după primele semne, trebuie să găsești o poziție cât de cât stabilă care să-ți permită diminuarea tonusului muscular și să împiedice „căderea” capului. Cu puțin antrenament, este posibil să se doarmă câteva minute bune, fără nici un fel de probleme. Dacă ai „scăpat caii”, cum se spune  în popor, și ai intrat în faza de somn profund, efectul va fi exact invers: senzație de oboseală, dezorientare etc. Din ce în ce mai multe corporații au început să înțeleagă avantajele siestei-putere, tolerând (încurajând) angajaților câte o repriză scurtă, la orele prânzului. În plus, siesta-putere permite câștigarea de timp, o oră-două de somn mai puțin pe timp de noapte.

Siesta-regală – este cea cu o durată de cel puțin o oră, se spune că nu a fost niciodată la îndemâna oricui, fiind mai mult un obicei al aristocrației. Trebuie să recunoaștem însă cu mândrie, că tulcenii noștri au fost vrednici practicanți ai siestei-regale încă din cele mai vechi timpuri, mai ales pe timp de vară, când căldura caniculară făcea aproape imposibilă orice activitate fizică. La orele prânzului însuși pescarii și hamalii din port erau regi, odihnindu-se o oră-două, pentru a relua muncă după ce borșul de pește, preparat pe malul Dunării și vipia zilei se mai domolea puțin. O siestă-regală, efectuată cu simț de răspundere, într-o după amiază liniștită, face mai mult decât o leneveală în pat, de dimineață (așa numita „dimineață grasă”) în care predomină somnul paradoxal (în care visăm) în detrimentul somnului profund (cel cu adevărat odihnitor).


2


O parte din poporul grec, după unele surse, inventatorii incontestabili ai siestei, a participat, în urmă cu câțiva ani, la un studiu științific asupra siestei, din care s-a desprins concluzia că o siestă de jumătate de oră, aplicată de cel puțin 3 ori pe săptămână, scade de 3 ori riscul de a deceda în urma unei maladii coronariene (siesta anulând o parte din stresul cotidian care este cauza principală a bolilor cardio-vasculare).

Și artiștii tulceni știau să profite de o siestă bine aplicată, aceasta facilita, printre altele, o scădere a tensiuni psihice, golea creierul, repozând spiritul și ajuta la o ordonare a ideilor, generând o stare de bine și vitalitate. Nu mai adăugăm faptul, că aceasta ameliora concentrarea, memorizarea și te făcea mult mai creativ.


3.Frederick-Arthur-Bridgman-The-Siesta


Între timp,  lucrurile s-au mai schimbat în frumosul nostru oraș: clădirile vechi, cu prăvălii la parter, închise la orele prânzului, pentru o siestă bine meritată, au fost demolate. Străzile liniștite cu piatră cubică au fost excavate, strămutate sau acoperite cu asfalt, sacagii sau vânzători de iaurt, ce-și strigau molcom marfa, fiind înlocuiți cu șoferi grăbiți și mașinile lor gălăgioase. Aproape nimeni nu-și mai face siesta, nici măcar comercianții care își țin magazinele deschise și duminica, toată lumea preferând în locul relaxării boeme o ceașcă de cafea tare, care să-ți accelereze mintea și mai tare, viața noastră părând un film artistic plictisitor derulat cu viteza x16.


[1] L’éloge de la sieste, Bruno Comby,  éditions TNR


Imagine1-schiță cu Tulcea veche (centrul cu bazarul) realizată de maestrul Constantin Găvenea, perioada 1960. La orele prânzului, oamenii dispăreau ca prin farmec, prăvăliile bazarului se închideau iar piața din fața coloanelor devenea pustie, totul în contul unei binemeritate sieste;

Imagine2-tabloul „Siesta”, pictor Vincent van Gogh;

Imagine3-fotografie cu Tulcea veche, perioada 1950, siesta era încă „activă”, la ora prânzului, oamenii se retrăgeau pentru „somnul de frumusețe” al siestei;

Imagine4-tabloul „The Siesta”, pictor Frederick Arthur Bridgman.

3 comentarii leave one →
  1. 24 Septembrie 2016 19:54

    Pentru dnul Vali… Apreciem consecvența urmăririi blogului… alții au abandonat de mult!… Numai de bine!

  2. roxana permalink
    10 Septembrie 2016 21:25

    Bine ati revenit ,copios ca de obicei.Kali arxi ,(καλλη αρχη)

  3. Vali permalink
    6 Septembrie 2016 9:26

    Super(b). Ca de obicei!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: