Skip to content

Și totuși, cea mai veche biserică tulceană… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

13 Septembrie 2016

11


În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. După o vară fierbinte, urmează o toamnă bogată din punct de vedere jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom discuta, în sfârșit, despre cea mai veche biserică tulceană. Și, apropo, nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


În mod cert, Tulcea de odinioară era cu totul altfel de cea de astăzi.Am discutat, în urmă cu câteva săptămâni, despre așa numita cea mai veche biserică tulceană. De fapt, am răsucit ideea într-un anumit fel, am enumerat niște criterii și am hotărât tehnocrat și autocrat că ar fi vorba despre Biserica „Schimbarea la față”, zisă, printre tulceni, și Rusească. Aducându-ne aminte faptul că discutam doar de cea mai veche locație de biserică din Tulcea, astăzi, revenim, pentru o clasificare clară și precisă a celei mai vechi biserici tulcene, din suma celor care există în frumosul nostru oraș și așa cum se prezintă acestea ochilor noștri de fericiți tulceni.

Fără nici un fel de tăgadă, cea mai veche biserică din Tulcea este Biserica „Buna vestire” (Grecească). Biserica Grecească este o construcție în stil arhitectonic bazilical (complet diferită de Biserica Sf. Nicolae), ridicată în perioada  1848-1854, după un scenariu deja cunoscut pe frumoasele meleaguri tulcene. Mai întâi, comunitatea grecilor din oraș a construit o bisericuță din lemn, în jurul anilor 1830, pentru ca, ulterior, să înceapă construirea unei biserici trainice, din piatră și cărămidă. De teama deselor inundații, construcția s-a realizat la poalele dealului Comorofca, pe care erau așezate casele comunității grecești și române. Structura bazilicală are o formă trinavă, alcătuită dintr-o navă principală și două nave laterale, de dimensiuni mai mici. Ca și la celelalte biserici importante din Tulcea, construite în timpul administrației otomane a Dobrogei, existența clopotniței fiind interzisă, turnul acesteia a fost adăugat după anul 1900, având forma unui templu antic, grecesc, susținut de un grup de frumoase coloane. Ctitorii bisericii sunt comunitatea grecească, stabilită la Tulcea, în mod special după Războiul Ruso-turc din 1828-1829, în urma căruia comerțul pe Dunăre s-a liberalizat (pe canalul neutru, dacă putem să ne exprimă astfel, Sulina). Marea problemă a navigație pe acest canal o reprezenta bara de nisip de la Sulina, peste care cu greu puteau trece nave mai mari de 200 de tone, iar în perioadele de secetă, chiar și cele mai mici. Pare curios, dar în aceste condiții de navigație dificilă, Tulcea începe să prospere. O puzderie de corăbii grecești, cu un tonaj de maxim 200 de tone (sau 2000 de butoaie, cum era unitatea de măsură la timpul respectiv), navigau pe Dunărea albastră, ducând din Moldova și Valahia, cereale, animale, cherestea și aducând, mai ales, tot felul de mărfuri industriale. Din când în când, printre acestea se mai rătăceau și bastimente mai mari, purtate de armatori dornici de câștig bun din negoțul de cereale (la prima mână, direct din porturile Galați sau Giurgiu). Aproape toți ajungeau însă pe mâna tulcenilor și a dombazurilor (barcazurilor) lor. Toamna, când negoțul cu cereale era în toi, nivelul apelor Dunării scădea dramatic, din cauza verilor fierbinți și secetoase. În aceste condiții, majoritatea navelor care ajungeau la ieșirea în Marea Neagră, la Sulina, trebuiau să-și transbordeze o parte din încărcătură pe aceste dombazuri (bărci cu pânze, cu capacitatea cuprinsă între 10 și 100 de tone), pe care o reîncărcau după trecerea barei Sulina. Datorită acestor operațiuni, în perioada de maximă navigație, s-ar părea că la Tulcea și la Sulina erau sute de asemenea dombazuri, majoritatea aflate în proprietatea unor marinari de obârșie greacă. Transbordarea mărfurilor chiar de la Tulcea, în unele cazuri, avea explicația în faptul că, atunci când Dunărea era la un nivel scăzut, zeci de bancuri de nisip își făceau apariția de-a lungul canalului Sulina, fiind adevărate capcane pentru corăbii. În felul acesta, o comunitate importantă de greci, majoritatea din insulele ioniene se stabilește la Tulcea și Sulina. Fieful afacerilor se afla la Sulina, dar această localitate prezenta câteva inconveniente importante.


12


Dunărea îngheța în medie 2-3 luni, perioadă în care orice activitate de navigație era sistată. Vara, țânțarii, frigurile și epidemiile de holeră și ciumă făceau ravagii printre locuitorii din Sulina. În aceste condiții, singurul lucru care te putea  atrage în acest loc era câștigul, care nicăieri de-a lungul Dunării nu era atât de consistent. O viață normală în Sulina era imposibilă, motiv pentru care toți acești întreprinzători, al căror număr ajungea pe timp de vară și toamnă la câteva mii, se retrăgeau pe timp de iarnă la Tulcea, unde cu timpul și-au adus și familiile. Așa cum am mai spus,  majoritatea erau greci, cei mai buni marinari din Marea Neagră. În felul acesta, la Tulcea se formează o comunitate de greci, cărora li s-au adăugat ulterior negustori și  constructori de corăbii, atrași de oportunitățile unui oraș aflat în plină dezvoltare, așa cum era Tulcea după 1840. Acești oameni, unii dintre ei adevărați aventurieri, ale căror acțiuni mergeau uneori până la limita pirateriei și banditismului, sunt cei care au ridicat la început biserica din lemn a comunității. Cu trecerea timpului, raportul populației grecești s-a schimbat în favoarea constructorilor de nave, care au găsit lângă Tulcea, în pădurea Babadag, o sursă de lemn de stejar, numai bun pentru dombazurile și corăbiile ce începuseră să fie construite în ateliere mai mari sau mai mici, amplasate pe malul Dunării. Lor li se adăuga un număr din ce în ce mai mare de meșteri care se ocupau cu repararea și călăfătuirea ambarcațiunilor ce treceau în susul și în josul marelui fluviu.


13


În mod cert, Tulcea de odinioară era cu totul altfel de cea de astăzi.Biserica are înălțimea de 16 m și lungimea de 30 m. Intrarea se face prin partea de vest, printr-un portic cu coloane ionice, pe care  se sprijină turnul clopotniței. Din acest portic se accede într-un exonartex, tot deasupra intrării existând un balcon maiestuos destinat corului. Elementele sculpturale sunt din lemn aurit, cu colonete ionice pe iconostas, amvon și jilțul arhieresc, toate realizate în perioada 1854-1857, într-un atelier de pictură grecesc, de același autor în stilul neoclasic grecesc. Pictura interioară inițială a rezistat până în 1987, când biserica a fost inclusă în ample lucrări de reabilitare. În timpul acestora, pictura inițială a fost acoperită aproape în totalitate și una din cele mai frumoase mesaje adresate divinități , de pe frontispiciul turnului clopotniței, Cu dragoste, de la enoriașii tăi, Doamne!, însoțit de Ochiul Providenței,  distruse.

În mod cert, Tulcea de odinioară era cu totul altfel de cea de astăzi. Dar despre această biserică și alte lucruri interesante puteți citi în cartea „Tulcea – ghidul călătorului nostalgic, romantic și rafinat”, vol.1.


Imagine1-imagine stilizată cu Biserica „Buna vestire” (Grecească);

Imagine2-vedre de sus a Bisericii „Buna vestire”;

Imagine3-ilustrată, din perioada interbelică, cu Biserica „Buna vestire” (Grecească)  ;


No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: