Skip to content

Săbii și iatagane la Tulcea, pe la 1596… un episod „Detectiv prin Tulcea veche”

20 Septembrie 2016

1

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 20 septembrie 2016


În fiecare săptămână, în ziua de marți, blogul http://www.mistereledunarii.ro și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea sunt gazdele unui articol publicat sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. După o vară fierbinte, o toamnă bogată jurnalistic (și nu numai), cu articole cuprinzând mistere, secrete, întâmplări necunoscute și neauzite, drame, tragedii și caraghioslâcuri petrecute, de-a lungul timpului, în cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică la Tulcea. Demersul nostru de jurnalism detectivist istoric, continuă astăzi cu un articol în care vom povesti despre Tulcea, pe la 1595, cu valahi, moldoveni, tulceni, turci și un spaniol adus de soartă pe meleagurile noastre. Deci, săbii și iatagane în preajma războiului dintre Mihai Viteazul și Sinan Pașa, a căror umbră a ajuns până la Tulcea.

Și, apropo, nu uitați: fiți, ziceți și argumentați cu informații din articolele noastre că sunteți tulceni!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Niciodată nu am scris despre frumosul nostru oraș, atât de devreme, dacă pot să mă exprim așa. Sincer mi se înmoaie genunchi când mă gândesc la o călătorie în timp tulceană, atât de îndepărtată. Dar să purcedem cu mult curaj.

Suntem în anul de grație 1595, Domnitor în Țara Românească este Mihai Viteazul, care tocmai se ridicase împotriva turcilor. În iarna anului respectiv, viteazul voievod trecuse Dunărea și făcuse ravagii printre cetățile turcești, enervându-l la culme pe tânărul Sultan Mehmed al III-lea, care dorea să plece personal în fruntea oștilor pentru a-l pedepsi pe răzvrătit și să-și facă și un nume de războinic adevărat. Îl numește totuși comandant al oștirii otomane, pe Sinan Pașa, despre care se spunea că ava 120 de ani, de fapt era mult mai tânăr și împlinise doar 84 de ani.


5


Lăsăm uriașa armată de osmanlâi, care pornise către Țara Românească, și care poate nu avea chiar 125 de mii de soldați, dar era numeroasă rău, pentru a ne opri puțin și introduce în firul narativ un personaj puțin important pentru încleștarea războinică ce avea să urmeze, dar extrem de interesant pentru povestea noastră. Spaniolul Diego Galán se născuse în anul 1575 într-un orășel de lângă Toledo, într-o familie modestă, motiv pentru care la doar 14 ani se înrolează ca soldat, la Malaga. În timpul primei expediții pe mare, nava sa este atacată de mauri iar tânărul Diego capturat și vândut ca sclav pașalei Algerului. Dorința de aventuri îi este ostoită cu participarea la expediția kapudanului Sinan Pașa, în anul 1592, pe coastele Italiei, iar puțin mai târziu, în Egipt, toate ca vâslaș pe galerele de război otomane, iar în momentele de pace, ca servitor. Anul 1595 îi aduce un nou stăpân, Mami Pașa, un scoțian ce trecuse la islamism, servind în flota otomană. Deja vâslaș cu experiență și responsabil cu spălarea hainelor scoțianului renegat, îndeletnicire despre care spaniolul scrie aproape cu mândrie, tânărul Diego este „rameur” de bază pe una din cele patru galere conduse de Mami Pașa, trimise să sprijine armate lui Sinan Pașa împotriva ghiaurilor lui Mihai Viteazul. Acestea intră cu aroganță pe canalul Sf. Gheorghe, care nu știm cum se numea la timpul respectiv, dar cu siguranță acesta a fost ales pentru navigație deoarece în mărturia scrisă de spaniol, acesta povestește cum, după trei zile de navigație, au făcut escală la „Beș Tepe” (actualul Beștepe, care înseamnă, în traducere din limba turcă, „cinci munți” și care se află situată pe canalul „Sf. Gheorghe” din cele trei, prin care Dunărea formează Delta și se varsă în Marea Neagră) pentru aprovizionare.


3


Localitatea îl cam dezamăgește pe spaniol, datorită sărăciei și imposibilități de a găsit tot ce le trebuia pe corăbii. „Galerele au ajuns apoi la Tulcea, port mare dar puțin sigur, unde turcii au fost primiți cu strigăte de bucurie și cu salve de archebuze.” Ne permitem să divagăm puțin de firul epic al scrierii lui Diego Galan, pentru a face o scurtă analiză de text, care pentru noi are o mare însemnătate. În primul rând, afirmația „port mare dar puțin sigur” confirmă, într-un fel, imaginea închipuită de noi despre cum arăta Tulcea la 1595. S-ar părea că piesa principală o reprezenta stânca Tulcei, un pinten de piatră ce înainta până aproape de mijlocul Dunării și de unde turcii supravegheau navigația pe Dunăre.


2


Otomanii au construit, la un moment dat, pe aceasta o mică cetate din care pândeau navigația pe Dunăre, încasau taxe și vămuiau. Probabil că la 1595, cetatea să nu fi fost încă ridicată, în cel mai nun caz pe stâncă existând doar o baterie de câteva tunuri îndreptate spre Dunăre.. Restul Tulcei se întindea pe dealul din spatele acestei stânci, pe care erau construite (și ferite de inundații) barăci pentru soldați, dar și Tulcea în sine, alcătuită din case din lemn, acoperite cu stuf, locuite de oficiali otomani dar și o populație pestriță, începând cu pescari și terminând cu meșteșugari. Revenim la firul epic desfășurat cu talent de spaniolul Diego Galan. „Două din personalitățile cele mai însemnate din acel loc, trimise în acest scop, au cerut stăpânului meu să însoțească și să sprijine o flotilă de o sută de luntre pe care o întocmiseră pentru a merge împotriva unui oraș în provincia Karaboldan (de la Kara Bogdan, denumirea dată de turci Moldovei). Orașul vizat era Reni (actualmente în Ucraina), la timpul respectiv al doilea port al Moldovei la Dunăre, după Galați, fiind situat la vărsarea Prutului în Dunăre.

Ne închipuim cum scoțianul renegat, Mami Pașa, acum turc în toată regula, își aduce mai întâi cele patru galere, la adăpost în golful care acoperea actualul centru al orașului și care câteva sute de ani mai târziu (după 1830) se colmatează și este secat complet prin construirea digului de la Dunăre, de către Comisia Europeană a Dunării. Apoi, în fruntea unei delegații numeroase, îmbrăcați în haine viu colorate, cu șalvari, turbane și înarmați cu iatagane, acesta se întâlnește cu pașala tulceană și alți oficiali, dacă putem să-i numim așa, ofițeri, funcționari și negustori. În jurul unui prânz (sau cină) bogat, pe care am putea să ni-l închipuim greșit că ar fi alcătuit din ciorbă de pește și nisetru sau morun fript, de fapt echipajul celor patru galere era sătul de pește după atâtea zile de călătorie, acum acceptând cu bucurie carnea de oaie, friptă și așezată, ca un trofeu, pe un adevărat munte de pilaf de orez. În timp ce se înfruptă cu poftă din bucatele gustoase, pun la cale de-o afacere, sau pazarlâc, pe turcește, care nu are nici cea mai mică legătură cu expediția militară împotriva lui Mihai Viteazu.

-VA URMA-


Imagine1-gravură cu trecerea Dunării de către armatele lui Sinan Pașa, publicată în anul 1596, în Pannoniae historiae hronologica; 

Imagine2-portretul lui Sinan Pașa, la 83 de ani; 

Imagine3-imagine cu o galeră turcească; 

Imagine4-schiță cu Cetatea Tulcei, la 1790,  „Vederea fortificaţiei de la Tulcea” în volumul lui Gheron Netta intitulat „Expansiunea economică a Austriei


8 comentarii leave one →
  1. 29 Septembrie 2016 19:48

    Pentru Domnul Mihai Tiulimeanu
    Editorii romani ai relatarii lui Diego Galan pesemne ca nu stiau prea bine spaniola fiindca vaslasul la galere vorbeste de ” cabo de San Jorge” capul Sfantul Gheorghe, de o mare manastire turceasca ” una gran casa de religiosos segun su mala secta, muy rica” iar mai apoi ” de la acest cap de Sfantul Gheorghe am navigat spre Dunare” adica „desde este cabo de San Jorge fuimos navegando hasta el Danubio”. Este in realitate vorba despre Kilghra Sultan, Cap Kaliakra despre a carui manastire vorbeste si Evlija Celebi pe la 1646. Desigur nu veti gasi detalii in Calatori romani despre tarile romane, deoarece editorii s-au interesat doar de localitatile din actuala Romanie. Avand in vedere apropierea de anul 1595 si detalile mentionate de Diego Galan, e mai mult decat probabil, aproape cert, ca „capo de San Jorge” este o alta denumire a actualului Cap Kaliakra.

  2. 26 Septembrie 2016 23:04

    Mulțumesc, dnul Vali… Continuarea, marți, 27.09.2016, ora 8,00 dimineata, fix… si de săptămâna viitoare, un serial inedit si beton cu mihail moruzov…

  3. Vali permalink
    26 Septembrie 2016 22:16

    Surprinzator, si frumos, scris, ca de obicei, domnule Ariton!🙂 Spor la scris. Astept cu nerabdare urmarea!

  4. roxana permalink
    24 Septembrie 2016 22:28

    Karaboldan sau Bogdan cel Negru (kara = negru )

  5. 24 Septembrie 2016 19:52

    pentru dnul Mihai Tiuliumeanu… mulțumim pentru lămuriri, foarte bine venite…

  6. 24 Septembrie 2016 19:50

    pentru dnul Mihai Tiuliumeanu… Recunosc că am reglat greșit mașina timpului… nu se mai repetă :-)… Mi-e și jenă să vă mai dau telefon sau să vă trimit mesaje, am tot promis și nu m-am ținut de cuvânt… aceasta ar fi un prim motiv pentru o navetă de bere, cu speranța că zilele următoare să reușim întâlnirea de gradul al III-lea… Până atunci, spor la scris!

  7. 22 Septembrie 2016 10:40

    dar ce faceti, dl. Ariton, imi furati painea de la gura?🙂 va adanciti in studiul istoriei, bag seama, iar acesta sa fie motivul pentru care nu ne-am mai vazut?🙂

  8. 22 Septembrie 2016 10:37

    Bratul al 3-lea al Dunării se numea, așadar, Hidirellez/Hidirlez Bogazi, Gura Hidirlez-ului, mai pe românește.

    ”(..)prin brațul Portita (Portizza Bogasz) trece calea cea mai scurta între Marea Neagră și Galați, căci de la gură pand la micul fort Dunăvățu unde se desparte bratul Sfantul Gheorghe (Edreleser Arm, pe turceste Edreles Bogasz) …”, Wenzel von Brognard, în Călători străini, vol. X, partea I, p. 75

    Satul, ca si bratul Dunării care i-a dat numele, era numit de turci Hıdırlez, Kadirlez, Hıdırellez este o sarabatoare la turci, care celebreaza intalnirea pe pământ a profetilor Hizir si Eliyas (Ilie). Din contopirea celor două nume, a rezultat Hıdırellez (Hızır‐ı Eliyâs).
    Pentru ca se celebra pe 23 aprilie, a fost asimilata în regiunile cu populatie majoritar crestina (in Balcani, in Dobrogea) cu Sf. Gheorghe, Hidirellez și Sf. Gheorghe devenind astfel sinonime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: