Skip to content

Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916) – un episod „Detectiv prin Tulcea veche” (2)

11 Octombrie 2016

moruzov-coperta-ep-2

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 11 octombrie 2016


Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Ca și în primele două prezențe, sosirea domniei sale este doar virtuală (cu toate că tulcenii îl așteaptă cu drag și într-o vizită reală). Domnia sa ne propune un alt studiu excepțional, de data aceasta asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, odată cu primii pași în activitatea de informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.

Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)

Sorin Aparaschivei

Prin urmare, quod erat demonstrandum, Mihail Moruzov s-a născut la 8 noiembrie 1890. A fost ultimul dintre cei șapte copii ai preotului Nicolae Moruzov: Teodosia (n. 1866); Pelaghia (n. 1872); Simeon (n. 1874); Theodor/Teofil (n. 1877); Afanasie (n. 1880) și Ioan (n. 1885). Mama sa, Maria Moruzov, născută Ilie, era o tulceancă de origine bulgară. Cunoscuții familiei știau că înaintașii preotului Nicolae Moruzov s-au așezat în Dobrogea în urmă cu circa două sute de ani. Bunicul din partea tatălui lui Mihail Moruzov era proprietar de mori de apă la Telița și Hamcearca (jud. Tulcea). Originea Moruzovilor tulceni izvorăște din cazacii-zaporojeni așezați în Dobrogea din cauza persecuțiilor la care au fost supuși de țarina Ecaterina a II-a a Rusiei. De atunci, au luptat în serviciul Imperiului Otoman mai bine de un secol, formând prima linie de apărare în calea armatelor rusești care încercau să forțeze linia Dunării în drumul lor spre Constantinopol[1]. Perenitatea tulceană a familiei este certificată și de numeroșii Moruzovi înregistrați în matricola bisericii „Schimbarea la Față” din Tulcea, cel puțin 40 de persoane în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea[2]. Pe scurt, Mihail Moruzov se trage dintr-un cuplu românesc cu origini cazaco-zaporojene și bulgare. Subliniem românizarea cuplului, fapt de care soldații bulgari au fost conștienți în timpul Primului Război Mondial, când au decis arestarea și torturarea preoților Nicolae Moruzov și Patapie Lebedev (înrudit cu Maria Moruzov)[3].

Debutul informativ și primul succes – problema bulgară

Implicarea agenților spionajului ruso-bulgar în provocarea răscoalei țărănești din anul 1907 a convins autoritățile din România să ia măsuri de contracarare. La 24 martie 1908, prin Înaltul Decret Regal no. 818, a fost adoptată Legea pentru înființarea Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale a Statului (DPSG), în realitate un adevărat Serviciu Special de Informații, la conducere fiind numit Iancu Panaitescu. Legea întărea rolul preventiv al Poliției de Siguranță și, pentru prima dată, întreaga activitate din teritoriu a fost centralizată la Ministerul de Interne[4].

În nordul Dobrogei, cu combaterea agenților spionajului ruso-bulgar a fost însărcinată nou creata Brigadă Specială de Siguranță din Tulcea (BSST). Aceasta acționa pe două direcții principale: mișcarea rusă și mișcarea bulgară. Unul din punctele de sprijin ale Brigăzii în regiune era Nicolae Moruzov, un preot local, datorită relațiilor membrilor familiei sale în rândul preoților români, cazaci-zaporojeni, ruși, bulgari, polonezi, răspândiți prin țară, cât și la bisericile și schiturile din Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Polonia și Rusia. În arhive, există o „plângere” a preotului Nicolae Moruzov (Episcopia Dunării de Jos), din octombrie 1913, în urma căreia Hristu G. Goiciu – ajutorul de prefect al plășii Babadag – a fost destituit, sub acuzația că „în calitate de funcționar al statului a ultragiat, prin publicitate, religia creștină”[5]. Legăturile preotului Nicolae Moruzov și ale familiei sale cu Siguranța română erau însă mult mai vechi.

Prin anii 1905-1906, toți copiii preotului Nicolae Moruzov se aflau în serviciul informativ al statului român. Pelaghia Moruzov era căsătorită cu Veniamin S. Neronovici, agent rus acoperit; Simeon, fiul cel mare, culegea informații din Rusia și Polonia, fiind stabilit la Lemberg (Liov), identic și fiul său Gheorghe – agent pe statul de plată al DPSG din ianuarie 1911; cel de-al doilea fiu, Teodor, a studiat „pictura” în Rusia, apoi, prin anul 1906, a trecut în Bulgaria pentru a culege informații; cel de-al treilea fiu, Afanasie, era deja un as al spionajului, fiind infiltrat de DPSG în cadrul dispozitivului de informații al Rusiei țariste, în vestita Ohrana[6]; Ioan Moruzov, penultimul din băieții preotului, lucra, prin anul 1909, acoperit ca șef al unui birou topografic la „Astra Română”.

În ceea ce-l privește pe mezinul familiei, Mihail Moruzov a intrat în branșa informațiilor încă din anul 1905-1906! Existau indicii că pe teritoriul Dobrogei românești activa o societate secretă a naționaliștilor bulgari, susținută și finanțată clandestin de guvernul de la Sofia, cu binecuvântarea Moscovei[7]. Încercările Siguranței române de a aduna dovezi s-au lovit însă de ermetismul cu care era înconjurată organizația. Cineva s-a gândit atunci la Mihail Moruzov, care, ghidat de profesioniști din Siguranță, a luat sarcina de a se înscrie și a activa în organizația de tineret a mișcării secrete bulgare din Dobrogea. Acțiunea de infiltrare a avut loc pe când tânărul Mihail Moruzov era elev în clasa a II-a de liceu, adică în anul școlar 1905-1906. Nu era ceva neobișnuit, metoda fiind practicată de organele speciale similare din Rusia, Austro-Ungaria, Germania etc. De altfel, în acea perioadă, în toate școlile de băieți din România a fost introdusă instrucția militară, măsură care posibil a contribuit la stimularea imaginației tânărului spion. La organizație, Mihail a legat „prietenii” cu progeniturile iredentei bulgare, printre ei numărându-se: Ivan Kincef, Boțef, Prodanof, Ivan Soicof, frații Marcoff și Dimitrof Nicolof.

Așadar, zarurile au fost aruncate. Curând, Mihail Moruzov a aflat despre o ședință secretă a „Clubului Bulgar” din Tulcea la care urmau să participe și emisari clandestini ai guvernului de la Sofia. Prin urmare, celebrul episod al „pândei din altar” din incinta „Bisericii bulgare” din Tulcea, atât de sugestiv redat de Ion Pavelescu[8], este adevărat. Doar că nu a fost o simplă întâmplare, ci rodul unor acțiuni atent planificate și coordonate de către organele române de siguranță.


biserica-sf-gheorghe


Din nefericire, timpul tot mai lung petrecut în serviciul țării a însemnat și abandonul școlar pentru tânărul spion, fapt întâmplat în toamna anului 1907. Mama tânărului a fost cea mai afectată. Peste ani, Mihail Moruzov se destăinuia unui apropiat că pentru întreruperea școlii a primit corecții serioase de la frații săi mai mari, Afanasie și Ioan, pentru care îi poreclise „Bastonelul mamei” și „Fasonel”[9].


[1] Vezi și: Mihai Tiuliumeanu, Cazacii din Dobrogea, O istorie uitată, Editura Militară, București, 2015.

[2] Lelia Postolache, op. cit. pp. 300-301.

[3] Ibidem.

[4] ANR (Arhivele Naționale ale României), Inv. 722, DPSG (Direcția Poliției și Siguranței Generale), Dosar 92/1908, Decizia 6457 S[ecret] din 26 iulie 1908, semnată de Ion. I. C. Brătianu (ministru) și Iancu Panaitescu (director), filele 55-58.

[5] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 95/1911, fila 453.

[6] A se vedea: Sorin Aparaschivei, Afanasie Moruzov, marele spion uitat, pe http://www.mistereledunarii.ro și cotidianul „Obiectiv de Tulcea” – arhiva electronică (8 martie 2016).

[7] La 1/14 martie 1904, la St. Petersburg a fost încheiată o Convenție secretă privind măsurile internaționale contra anarhiștilor, semnată și de Polițiile de Siguranță din Rusia și România. Cu toate acestea, Rusia nu avea probleme în a-i sprijini clandestin pe anarhiști când era vorba de România; ANR, Inv. 722, Dosar nr. 2/1906, fila 1.

[8] Ion Pavelescu, op. cit., pp. 36-42.

[9] ASRI, Dosar nr. 20954.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: