Skip to content

Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916) – un episod „Detectiv prin Tulcea veche” (3)

18 Octombrie 2016

moruzov-coperta-ep-3

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 18 octombrie 2016


Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea.  Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.

Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)

Sorin Aparaschivei

 

Mihail Moruzov – Agentul 125 – acoperit la Brigada Specială de Siguranță din Tulcea

O telegramă expediată de directorul Iancu Panaitescu, la 23 septembrie 1908, către Athanasiu, prefectul orașului Tulcea, pare a fi atestarea documentară că Mihail Moruzov a făcut parte din prima echipă de agenți a Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea (BSST): „La orele 11.20, diseară, pornesc agenții G. Nicolae, M, Ștefan Ionescu și V[alerian] Schima. Ar fi bine să înaintezi raport imediat pentru organizarea unei Brigăzi de Siguranță, cum am vorbit, având ca șef pe C.I. Mandragiu”[1]. Sub inițiala „M” stă ascuns numele agentului Mihail Moruzov. La 13 mai 1918, la Ismail, Mihail Moruzov confirma: „De la 1 noiembrie 1908, am organizat şi condus diferite servicii de siguranţă, în ţară şi străinătate, însărcinate de Direcţiunea Siguranţei Generale şi Marele Stat Major al Armatei”[2]. Utilizarea în telegramă a denumirii de agenți arată că, la acea dată, Mihail era deja angajatul Direcției Poliției și Siguranței Generale a Statului fără a îndeplini vârsta minimă legală de 21 ani necesară ocupării unui asemenea post[3]. „Îmbătrânirea” cu trei ani a agentului Mihail Moruzov este un semn că Iancu Panaitescu l-a dorit la DPSG cu orice preț. Armata Română dădea și ea târcoale. În ceea ce privește data de 16 septembrie (iar nu 8 noiembrie – data reală a nașterii), consider că răspunsul ține mai degrabă de o stratagemă ulterioară a lui Mihail Moruzov pentru a intra în grațiile regelui Carol al II-lea și a Elenei Lupescu – amanta regelui – născută, evident, pe 16 septembrie (1895)[4]. Mihail era maestru în astfel de treburi.

La Brigada din Tulcea, spre deosebire de ceilalți agenți acoperiți, Mihail Moruzov avea un statut aparte, fiind în subordinea directă a „Cancelariei” de la București. Iancu Panaitescu ceruse în mod strict ca numele agentului să nu fie deconspirat, de aceea, Mihail Moruzov apare în documentele DPSG sub diverse indicative: „m”; „M”; „agentul nostru acoperit la mișcarea bulgară”[5]; „125”; „Agentul 125”; și foarte rar cu numele în clar (ca urmare a unor indiscreții).

După constituirea Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea, primul succes al „agentului acoperit la mișcarea bulgară” pare a fi cel din 15 noiembrie 1908, când s-a raportat Centralei „intrarea în posesia informațiilor referitoare la tipografia unde [iredentiștii bulgari] tipăresc pamfletele”[6]. O lună mai târziu, la 20 decembrie 1908, avem raportul care, consider, l-a făcut celebru pe Mihail Moruzov. Iancu Panaitescu era informat că pe baza informațiilor furnizate de „125” s-au făcut următoarele progrese în descoperirea mișcării iredentiste bulgare secrete: „În anul 1869, se înființează în Tulcea, din inițiativa Comersanților bulgari, o asociație sub denumirea de Societatea Bulgară, care se reorganizează la 9 aprilie 1895 sub denumirea de Societatea Bulgărească Unirea din Tulcea. Sub noua mască, de a da ajutor copiilor săraci școlari și de a conduce la dezvoltarea intelectuală a orășenilor bulgari, scopul acestei asociațiuni a fost și este strângerea legăturilor populațiunii bulgare și procurarea unui local unde, fără teamă de control, să puie la cale chestiunile șoviniste sau să aranjeze așa zisele lor idealuri naționale. Afară de statutele acestei societăți, care nu s-au redactat decât numai pentru a da acestei asociații aparența unei societăți, Clubul Bulgar posedă un registru protocol în care s-a prevăzut scopul intim al societății, în care se trece toată activitatea societății și care se păstrează în cel mai mare secret. Aproximativ, pe lângă numărul de 68 membri fondatori, se crede că figurează în Clubul bulgăresc înscriși peste o sută de membri care frecventează neregulat Clubul. Această asociațiune este condusă actualmente de un Comitet compus din cinci membri și anume: Chira Hiteff – Președinte; Stoiciu Malceff – casier; Dragomir Pacef – secretar; Tănase Tanasof – bibliotecar-arhivar; și Hristu I. Prodanof – ajutor de casier. Din informațiile ce le avem, informațiuni care par a se adeveri, sediul acestei asociațiuni formează cartierul general de unde pornesc programele, instrucțiunile și după cât se spune aderările și sprijinul moral și material la lupta naționalistă a bulgarilor. Foarte bine păzit, accesul persoanelor străine este riguros interzis și în Club nu figurează decât bulgarii cei mai înverșunați propagatori ai sentimentelor antiromânești. Originalul Statutului ce am putut obține, tipărit în anul 1895 în limba bulgară, s-a înaintat Prefecturii de județ (…)[7]. Raportul citat a fost expediat de BSST însoțit și de o copie după un memoriu al Comitetului Bulgar, obținut tot de Agentul 125, cu precizarea că memoriul a fost înmânat în secret și lui Daneff, prim-ministrul Bulgariei, la 17 decembrie 1908, cu solicitarea expresă ca „guvernul Bulgariei să ia sub protecție averea Comitetului Bulgăresc din Tulcea”.


tulcea-biserica-bulgara-1907


Practic, pentru prima dată, organele statului român erau în posesia unor dovezi irefutabile cu privire la existența organizației secrete a iredentei bulgare din Dobrogea românească și susținerea străină de care ea beneficia în activitatea dusă contra statului român și a unității sale teritoriale. Era o performanță uriașă nu numai pentru tânărul agent de siguranță Mihail Moruzov ci și pentru directorul Iancu Panaitescu „părintele” Direcției Poliției și Siguranței Generale a Statului, care a comunicat imediat succesul Președinției Consiliului de Miniștri și regelui Carol I.

Coroborarea unor mărturii de arhivă arată că DPSG l-a acoperit pe agentul Mihail Moruzov în funcția de secretar al Revizoratului Școlar de la Tulcea[8] (funcție care, de asemenea, necesita vârsta minimă legală de 21 ani). Statutul (legenda) i-a facilitat pătrunderea și libertatea de mișcare în obiectivele vizate fără a da de bănuit. Firește, capii iredentei bulgare se felicitau că „omul lor” a dobândit o astfel de poziție publică spre a le promova interesele.

Astfel, Mihail Moruzov a început a se afirma ca membru de bază al „Comitetului Bulgar – facțiunea dură a organizației secrete Dobrogea”, precum și ca „membru marcant al Partidului Socialist din Tulcea [organizație ilegală], deși era în serviciul Siguranței”[9]. La Partid, Mihail Moruzov era văzut ca un apropiat al dr. Christu Racovski, liderul socialiștilor, expulzat din România, uneori servindu-i drept curier pentru corespondența clandestină întreținută de bulgar cu celulele anarhist-socialiste din România, Bulgaria, Rusia, sudul Basarabiei, Turcia apuseană, Macedonia, Albania și Serbia. Pe atunci, Racovski reprezenta un pericol chiar și pentru regele Ferdinand al Bulgariei, amenințat cu detronarea și proclamarea republicii.


 

[1] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 94/1911, fila1.

[2] ASRI, FD (fond documentar) 20953 Volumul 2, Declaraţie (olografă) dată şi semnată de Mihail Moruzov, Ismail, 13 mai 1918, filele 4-16.

[3] Potrivit articolului 25 din Legea organizării Poliției Generale a Statului, din anul 1903, „Nimeni nu poate fi numit în serviciul Poliției dacă nu este cetățean român, dacă nu a satisfăcut obligațiile legii de recrutare, dacă nu are folosință deplină a drepturilor civile și politice”.

[4] Pentru data de 16 septembrie 1895 – vezi Stelian Tănase, Elena Lupescu și regele ei, Carol, pe: http://www.stelian-tanase.ro/.

[5] Afanasie Moruzov era „agentul nostru acoperit la mișcarea rusă”.

[6] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 94/1911, fila 2.

[7] Ibidem, fila 32.

[8] ASRI, Dosar nr. 20954.

[9] ASRI, Dosar „D”, Cota arhivistică 10 988, Vol. I, filele 72-76.

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: