Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 01 noiembrie 2016
Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.
Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)
Sorin Aparaschivei
În urma celor sesizate de comisarul șef Vintilă Ionescu, notăm că undeva la începutul lui august 1909 la conducerea Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea a fost numit comisarul șef Dumitru D. Floru. Absolvent de drept și cadru de bază al Centralei, acesta știa perfect că Brigada din Tulcea era una dintre cele mai grele din organizarea teritorială a DPSG. În Ordinea de bătaie a Direcției Poliției și Siguranței Generale, din aprilie 1908, în dreptul numelui lui Dumitru D. Floru, Iancu Panaitescu a notat: „Supraveghere domeniul Justiție – cunoscător al limbilor franceză și germană”. Calități decisive, având în vedere că erau limbile oficiale ale Antantei și Puterilor Centrale, blocurile politico-militare care își disputau acum supremația la Gurile Dunării, la Sulina fiind sediul Comisiei Europene a Dunării (CED), organizație considerată placa turnantă a spionajului în această parte a Europei.
În tot acest timp, Mihail Moruzov i-a luat în supraveghere pe: maiorul bulgar Minu Abadgieff, căpitanul Nacu Abadgieff, lt. Petru Padaroff, col. Mincieff etc.[1] Minu Abadgieff, din Regimentul 1 Infanterie Șumla, era ginerele lui Mite Savoff din Tulcea, personaj cu legături de rudenie în elita conducătoare din Bulgaria. O parte din rezultatul acțiunii de mai sus a fost cuprinsă în raportul comisarului Dumitru D. Floru, din 11 august 1909: „Agentul 125 ne-a comunicat că maiorul Abadgieff s-a interesat de armata română din Dobrogea, pe care a criticat-o ca nefiind atât de bine instruită ca cea bulgară, interesându-se și de problemele pe care autoritățile române le fac bulgarilor din țară, Abadgieff îndemnându-i pe fruntașii iredentei bulgare să fie cu răbdare, căci el va raporta guvernului bulgar toate acestea și că în curând se va schimba soarta, îndemnând totodată a comunica regulat guvernului bulgar toate neajunsurile. La Clubul Bulgar, maiorul Minu Abadgieff a avut discuții și cu: Staicu Malcoff [Malcef], Dragomir Paceff, Dragomir Vâlcoff, Ivan Ivanoff, Chiru Hiteff, Mihail D. Vâlcoff, Dimitrie Stacef, Dimo Cavanoff și Dimo Gheorghieff, nepotul fostului prim-ministru bulgar Petcoff, ale căror discursuri se află trecute în raportul Agentului 125, din 9 august 1909, ce se alătură, și din care se remarcă cel al lui Chiru Hiceff care critică dur autoritățile române și închiderea școlii bulgărești și pentru care roagă pe maiorul Abadgieff de a interveni pentru a fi redeschisă”. Comisarul Dumitru D. Floru îl mai asigura pe Iancu Panaitescu că l-a însărcinat pe Agentul 125 să cerceteze în continuare chestiunea pentru a urmări și clarifica și celelalte puncte rămase neclarificate[2].
Curând, Mihail Moruzov a stabilit precis că maiorul Abadgieff era ofițer de Stat Major și se afla în legături informative cu locotenentul bulgar Petre Padaroff, folosit curier secret între colonelul bulgar Minceff, șeful său, și colonelul Panait Stancioff, atașat militar bulgar și agent al vapoarelor rusești pe ruta Tulcea-Cernavodă (Compania Gagarin – oficină a spionajului rus în România – n.n.). Panait Stancioff era nimeni altul decât unchiul dr. Cristu Rakovski. Padaroff era în legătură și cu colonelul Hesapcieff, diplomat la Legația Bulgariei (din București), căruia îi transmitea informațiile de interes militar obținute de col. Minceff, folosindu-l ca intermediar și pe fruntașul bulgar Mitu Savoff. Agentul 125 completa că „acest lt. Padaroff a fost împreună cu Sarafoff comandantul unei bande în Macedonia, declarându-mi că guvernul bulgar cunoaște tot ce se petrece în Dobrogea, fiind informat de un anume Gheorghe Luțcanoff care a adus multe servicii Bulgariei. Acest Luțcanoff este văr cu fostul prim-ministru bulgar Luțcanoff. Padaroff a mărturisit că-i pare rău că nu a putut cunoaște un ofițer român cu care să discute organizarea Infanteriei, armă din care și el face parte. Pe tot timpul cât a stat la Tulcea, locotenentul Padaroff a fost în compania maiorului Abadgieff”[3].
Rapoartele lui Mihail Moruzov cu privire la discuțiile avute cu maiorul bulgar Minu Abadgief în privința legăturilor clandestine ale acestuia cu fruntașii Clubului Bulgar stau mărturie a calităților tânărului agent, cuprind detalii ale conversației atent dirijată, descrieri privind vârsta numiților, culoarea ochilor și a părului, profilul feței, semnele particulare, hainele și culoarea lor, tipul și nuanța cravatei, limbile vorbite, dacă purtau baston, ochelari etc.[4] Sugestiv este raportul din 9 august 1909, încheiat astfel de Mihail Moruzov: „Am observat niște afaceri foarte mari și de mare interes pentru Serviciul nostru, dar deocamdată nu vi le raportez până ce nu le voi sonda bine, căci mă tem să nu fiu descoperit”.
De menționat că numitul col. Hesapcieff, agentul diplomatic al Bulgariei la București, este nimeni altul decât tatăl locotenentului Gh. Hesapcieff, cel implicat în afacerea de spionaj militar descoperită la Oficiul Poștal din Odobești, la 12 august 1907, când lt. Gh. Hesapcieff, Ivan Dumitrof, Hristu Staneff și alții au reușit sustragerea mai multor hărți militare secrete privind regiunea fortificată Focșani-Nămoloasa[5].
În ceea ce-i privește pe membrii clanului Savoff, generalul Mihail Savoff era una din marile personalități militare ale Bulgariei. Urmase Academia Militară de la Petersburg (1881-1885) și fusese ministru de război de două ori în perioada 1891-1908. DPSG avea informații că numitul Mihail Savoff (Savov) se afla în tratative cu colonelul Alexander Protopopov, agentul militar rus în Bulgaria, al cărui guvern îl împuternicise să preseze Bulgaria pentru îndeplinirea convenției secrete ruso-bulgare din anul 1907 (îndreptată contra României). Protopopov propusese ca Varna și Burgasul să fie cedate Rusiei ca baze militare, iar armata bulgară să se alipească celei ruse pentru a forța România să cedeze Dobrogea și Gurile Dunării[6]. În anul 1912, generalul Savoff va fi numit consilierul țarului Ferdinand al Bulgariei, având o mare influență asupra acestuia, de altfel, cuplul Ferdinand-Savoff este considerat cel care a provocat cel de al doilea Război Balcanic[7].
Mihail Moruzov nu era însă agentul care să fie intimidat de influența și puterea clanului Savoff. Ani la rând, cu tact și răbdare, l-a urmărit și a stabilit precis încrengăturile relaționale ale acestuia cu iredenta bulgară din Dobrogea[8]. Mai mult, prin anul 1909-1910, Mihail Moruzov a reușit recrutarea lui Sava D. Savoff, fratele lui Anghel Savoff, membri ai Clubului Bulgar din Tulcea și rude cu generalul Savoff. În anul 1914, Anghel Savoff a devenit informator al atașatului militar bulgar la București. În decembrie 1915, fiind solicitat, Mihail Moruzov i-a trimis lui Iancu Panaitescu un amplu raport cu privire la legăturile familiei Savoff și ale lui Ivan Kiroff în Tulcea și în Bulgaria[9]. Totuși, la 26 august 1916, când Mihail Moruzov nu mai era agentul DPSG și nici la Tulcea comisarul Floru, Centrala a ordonat BSST arestarea numitului Sava D. Savoff. Doar în ultima clipă încurcătura a putut fi evitată de o telegramă cifrată din Tulcea, care a informat Bucureștiul că „Sava D. Savoff nu a fost arestat, el fiind una și aceeași persoană cu Sava D. Boneff – agentul nostru acoperit la mișcarea bulgară”[10].
[1] ANR, Inv. 722, Dosar nr. 92/1909, filele 17-46.
[2] Ibidem, filele 37-38.
[3] Ibidem, filele 45-46.
[4] ANR, Inv. 722, Dosar nr. 92/1909, rapoartele din 28 iulie, 9 august și 11 august 1909, filele 17-46.
[5] ANR, Direcția Generală a Poliției 1898-1916, Dosar 94/1907, filele 18-20.
[6] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 133/1914, fila 47.
[7] Petre Otu, Raportul secret al generalului de rezervă Mihail Savov adresat țarului Ferdinand al Bulgariei (1 februarie 1915), în revista „Document”, nr. 69/2015, Serviciul Istoric al Armatei, Arhivele Militare Române, p. 3.
[8] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 89/1911, filele 165-167.
[9] Ibidem, filele 165-167.
[10] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 498/1914, fila 32.
foto 1 – Iancu Panaitescu, Director al Poliţiei şi Siguranţei Generale, considerat „părintele Siguranţei;
foto 2- Generalul Mihail Savoff, Ministru al apărării în Bulgaria, cu mai multe rude în Tulcea, folosite ca informatori, cel puțin unul dintre ei făcând joc dublu și pentru Mihail Moruzov.
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 