Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 15 noiembrie 2016
Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.
Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)
Sorin Aparaschivei
În ce-l privește pe Haralambie Maslarof, secretarul Legației bulgare din București, acesta era chiar în acele momente subiectul unei acțiuni spectaculoase pusă la cale de DPSG. S-a aflat că respectivul era originar din Kalofer-Rumelia și lucrase în Bulgaria în funcțiile de comisar de poliție și judecător de ocol, apoi profesase câtva timp avocatura. În primăvara anului 1909, cu ocazia venirii generalului Papricoff la șefia Ministerului Afacerilor Externe din Bulgaria, frate cu soția numitului, Haralambie Maslarof a reușit să fie numit al II-lea Secretar al Consulatului bulgar din București unde, printre altele, a fost însărcinat cu eliberarea pașapoartelor și înlesnirea călătoriilor efectuate în Bulgaria de către iredentiștii bulgari din Dobrogea românească[1].
Soția lui Maslarof fusese și ea plasată [de Serviciul bulgar de informații] ca profesoară de religie și limba bulgară la școala mixtă a comunității bulgare din București, calitate unde, asemenea soțului ei, ducea o intensă activitate antiromânească, în special printre locuitorii din Dobrogea. Între timp însă, în România își făcuseră apariția în căutare de azil politic mai mulți refugiați din Rusia. Fiind la curent cu faptele lui Haralambie Maslarof, Iancu Panaitescu a profitat și i-a cerut lui Mihail Moruzov, posibil ajutat și de Afanasie Moruzov, să facă selecția și să recruteze câteva elemente din rândul acestor refugiați ruși, pe care apoi să-i plaseze în aparatul informativ al statului bulgar. Mihail Moruzov s-a oprit în mod special asupra lui Ivan Potapov Komarovski[2], pe care l-a transformat în agent al DPSG. În noiembrie 1909, I. Comarovsky, alias „124”, figura ca agent al Brigada a III-a Controlul Străinilor, Hotelurilor și Caselor Garnizoanei[3]. După un scurt instructaj la DPSG, Mihail Moruzov l-a trimis pe Komarovski (Comarovski) la Haralambie Maslarof să ceară azil politic la Legația Bulgariei din București[4]. Încântat de potențialul arătat de „refugiat”, Haralambie Maslarof i-a procurat lui Komarovski un pașaport fals (pe numele Dima Sotirov, originar din Taribrod[5]) și l-a trimis la Sofia ca „omul său de încredere”. În scurt timp, ghidat de agenții noștri, Ivan Potapov Komarovski (alias Dima Sotirov) a reușit să-și creeze în Bulgaria o rețea informativă cu un potențial foarte bun. La 14 septembrie 1910, Iancu Panaitescu a solicitat acestei rețele să-l identifice pe „cpt. bulgar Alexandru B. Ganceff, bănuit a se ocupa în viitor de chestiunea românească și care va fi trimis în secret în România”. Pentru ușurarea sarcinii, s-a precizat că „numitul cpt. Ganceff este ofițer al Marelui Stat Major al Armatei bulgare, fost aghiotant la Divizia 5 Dunăreană din Rusciuk, decorat în anul 1903 cu Coroana României”[6]. La 24 octombrie 1910, din Sofia, un agent al DPSG a trimis la București următoarea notă informativă: „Persoanele mai jos notate fac parte din Poliția Secretă bulgară, au reședința permanentă la Rusciuk și sunt întrebuințate în diferite misiuni în România: I. Taneff, originar din Șistov; D-tru Stoeff, din Rahova; D-tru Deneff, din Rusciuk; Konstantin Altiparmakoff, din Rusciuk; și St. Djeikoff, din Rusciuk”. Agentul DPSG își lua și obligația de a reveni cu semnalmentele, eventual fotografiile, precum și cu date despre pașapoartele ce vor fi utilizate de către aceștia în România[7].
Mihail Moruzov – agent al Siguranței și soldat în Armata Română
În toamna anului 1910, în Dobrogea s-au desfășurat manevrele regale ale Armatei Române. Evenimentul a fost asigurat contrainformativ de agenții Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea, ajutați de comisarul șef Vintilă Ionescu, trimis special de către Iancu Panaitescu. Au fost subravegheați maiorul bulgar Minu Abadgieff, Sava Dreanovsky, Bogdan Panof etc., bănuiți că erau trimiși de armata bulgară să urmărească direct operațiunile[8].
La final, Principele Ferdinand și șefii Armatei Române au fost încântați. Comisarul Dumitru D. Floru și agenții săi și-au îndeplinit cu cinste misiunea, reușind să anihileze complet activitatea „tuturor spionilor trimiși aici”. S-au remarcat Afanasie și Mihail Moruzov.
Însă Marele Stat Major al Armatei Române avea gânduri mari cu Mihail Moruzov, dorind să-l utilizeze la identificarea întregii rețele a spionajului militar ruso-bulgar de pe teritoriul României. S-a decis ca tânărului Mihail Moruzov să fie încorporat chiar în acea toamnă, ajungându-se, probabil, la un condominium între Direcția Poliției și Siguranței Generale și Secția a II-a a Marelui Stat Major.
„Oficializarea” relației cu Armata Română a fost evocată chiar de Mihail Moruzov într-un raport către Ministerul Apărării Naționale, în anul 1934: „Serviciul S al Armatei este opera subsemnatului, pentru a cărui realizare (…) am depus 24 de ani de efort continuu”[9]. Vintilă Ionescu era și el categoric: „Mihail Moruzov a trecut în Serviciul de Informații al Armatei încă din anul 1910”[10].
Decizia încorporării pare că l-a surprins pe tânăr, Iancu Panaitescu trebuind să se întâlnească cu Mihail Moruzov pentru a detensiona situația. La 18 octombrie 1910, printr-o telegramă, comisarul Dumitru D. Floru a fost anunțat: „M[ihail Moruzov] a fost la mine, ne-am înțeles definitiv. Începeți lucrarea împreună. Absolut nimeni nu trebuie să știe de el. Altul de talia și capacitatea lui nu se poate găsi”, semnat: Panaitescu[11].
[1] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 13/1910, fila 25.
[2] Acest Komarovski pare a fi una și aceeași persoană de pe vasul „Dora”, naufragiat la 20 decembrie 1906 la nord de Constanța (Peritesca). „Dora” transporta clandestin arme pentru revoluționarii din Rusia, cu sprijinul dr. Racovski, conf.: ANR, Inv. 2349, Dosar nr. 1/1906, fila 10.
[3] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar nr. 103/1908, fila 57.
[4] ANR, inv. 722, DPSG, Dosar 92/1908, fila 74.
[5] ANR, inv. 722, DPSG, Dosar 13/1910, fila 3, nota informativă din 15 martie 1910.
[6] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 104/1910, fila 1.
[7] ANR, inv. 722, DPSG, Dosar 103/1910, fila 12.
[8] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 94/1911, filele 148-149.
[9] ASRI, FD 8097, Expunere asupra Serviciilor de Informații ale Armatei (istoric), 21 septembrie 1934, Serviciul S către Ministerul Apărării Naționale, semnează: Șeful Serviciului S.
[10] ASRI, Dosar nr. 20954 (declarație în fața comisiei de anchetă, noiembrie 1940).
[11] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 126/1910, fila 2.
imaginea 1 – Tulcea, vedere din turla Bisericii Bulgare, ilustrată din anul 1910;
imaginea 2 – Tulcea, librăria Sava Donceff, librar implicat și el în „intrigile” spionilor tulceni, ilustrată din anul 1910.
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 