Skip to content

Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916) – un episod „Detectiv prin Tulcea veche” (8)

22 Noiembrie 2016

moruzov-coperta-8

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 22 noiembrie 2016


Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.

Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)

Sorin Aparaschivei

La 7 noiembrie 1910, în ajunul aniversării celor 20 de ani, soldatul Mihail Moruzov a primit la cazarmă vizita comisarului Dumitru D. Floru. Raportul întâlnirii surprinde starea sufletească a tânărului, precum și discuțiile cu privire la reorganizarea Brigăzii Speciale de Siguranță Tulcea: „Domnule Director [Iancu Panaitescu], Primind scrisoarea D-voastră am căutat să întâlnesc pe M[ihail Moruzov], pe care abia ieri l-am putut vedea [7 nov.], când s-a arătat foarte rece și descurajat pentru faptul că a fost luat în armată. I-am arătat pasajul din scrisoarea D-voastră privitor la intervenția făcută pentru el și a rămas foarte surprins văzând că el cu o asemenea protecție a fost luat, și alții care nu aveau nici pe sfert scutiți. Îmi spunea că v-a scris o scrisoare într-un moment de mare revoltă sufletească prin care arată cu nu mai e dispus a ne servi. Văzându-i această hotărâre, am căutat să-l împac sfătuindu-l de a vă servi înainte, căci tot veți face ceva pentru a-l scăpa și acum. Am reușit nu tocmai ușor de a-l convinge, însă, după cum și D-voastră îl cunoașteți destul de bine, nu cred că această convingere să-i fie de lungă durată dacă nu i se va putea face ceva.

Armata îl consumă mult, căci are o fire care nu se potrivește deloc cu a militarului. De altfel, este chiar în interesul serviciului nostru de a i se face ceva deoarece stă consemnat zilnic în cazarmă de la 5 dimineața și până la 7 seara, astfel că nu se poate ocupa de nimic. Printre alte chestiuni ce am vorbit cu el, mi-a arătat cum că a găsit un bun element care să ne servească în mișcarea bulgară și pentru care m-a rugat ca să vă scriu D-voastră spre a dispune numirea lui. Acest element se numește Goran Cialicof, contabil la librăria lui Sava Donceff, un băiat care este în măsură de a ne ține bine la curent cu tot ce se petrece la Clubul Bulgar și printre căpeteniile bulgare cu care este veșnic în contact. Eu personal nu-l cunosc, însă am fost asigurat de M cum că să am toată încrederea în rapoartele lui, căci îl știe el de mult că nu mai are simpatii pentru bulgari și că va lucra conștiincios. Astfel fiind, Domnule Director, îmi permit a vă ruga să binevoiți a dispune numirea lui, fără însă ca să figureze pe statele agenților de la mine, ci să fie trecut direct acolo[1], rămânând a-și primi numai salariul prin mine. Cu acesta și cu M, cum și cu acei ce mă căznesc a recruta de acum încolo prin ajutorul lui M, voi satisface complet așteptările D-voastră deoarece îmi va veni și mie mult mai ușor decât până acum (…)”.


clubul-bulgar-strda-basarabi-actual-pacii


Strict la organizarea BSST, comisarul Dumitru D. Floru a descris următoarea situație: „Sunt veșnic stingherit și în imposibilitate de a face slujba cum trebuie, deoarece informațiunile care se fac la această Brigadă sunt de așa natură că trebuie întotdeauna plătite, căci numai astfel se poate da un stimulent acelora care fie din nevoie de bani, fie din aviditate, își vând cauza lor sau științele ce le au despre anumite chestiuni și, după cum bine știți, cu o sută de lei pe care îi trimiteți ca cheltuieli la această Brigadă lunar, pentru tot județul, îmi vine foarte greu ca să împac toate acestea mai ales când și această sumă nu o primesc în mod regulat, astfel că stau luni întregi fără un ban în buzunar și, deci, de multe ori în imposibilitate de a face slujbă. Asupra acestei chestiuni am avut o convorbire și cu M, care mi-a propus de a înființa niște subagenți pe care să-i avem prin diferite puncte din județ și pe care să-i plătesc cu un 20-30 lei lunar pentru informațiunile ce ne-ar furniza din localitățile unde domiciliază ei, cum și din împrejurimi. Este bună ideea aceasta, însă pentru punerea ei în aplicare trebuie bani mai mulți în buzunar (…) D. D. Floru, Tulcea, 8 noiembrie 910”[2]. Sus pe raport se observă rezoluția directorului Iancu Panaitescu: 20 nov. 910. La Dosar. S-a raportat D-lui Prim Ministru și din ordinul D-sale și D-lui ministru Toma Stelian.


donceff2


Ca soldat și agent al Marelui Stat Major, Mihail Moruzov apare în câteva documente emise de Comandantul Companiei 5 din Regimentul 6 Infanterie „Mihai Viteazul” din Tulcea, din care reiese că Mihail Moruzov ținea sub supraveghere agenții spionajului rus în Delta Dunării[3], sprijinit probabil în misiune de fratele său Afanasie Moruzov. La 5 iunie 1911, se arată că soldatul Mihail Moruzov, chemat de Ministerul de Război, a primit permisiunea de a se deplasa la București[4]. La 23 decembrie 1911, Moruzov a obținut o altă învoire, până în data de 2 ianuarie 1912, și încă una până în data de 22 ianuarie pentru a merge în garnizoana Tulcea, urmând apoi a se prezenta la serviciul său. Un alt un document, nedatat, are o notificare cu următorul conținut: „Puneți în vedere lui Moruzov să ia primul tren, să vină la București și să se prezinte la Marele Stat Major. Dacă nu este în Tulcea, el se găsește la Isaccea. Răspundeți de execuție”[5].

Pe timpul satisfacerii serviciului militar, Secția a II-a a Marelui Stat Major l-a utilizat pe Mihail Moruzov la identificarea rețelei spionajului militar ruso-bulgar din țara noastră. La 17 mai 1911, colonelul Alexandru Lupescu (șeful Secției a II-a) avea deja întocmită organigrama serviciului de spionaj militar bulgar pe teritoriul României: Oltenia (șef maiorul Boiadgieff), Muntenia (Hr. Kotzeff), Moldova (I. Panaitoff), Dobrogea (lt. Dumitru Pădure)[6], București (atașatul militar bulgar [Gh. Hesapcieff]), cu indicarea reședințelor celor 25 de posturi fixe ale acestuia în țara noastră și numele agenților bulgari[7]. Șefii celor cinci regiuni erau în legătură cu: col. Atanase Racovski (inginer de artilerie), mr. Minu Abadgieff, mr. Pavel Musanoff, mr. Stoian Caloianov, cpt. Gh. Țetkoff, cpt. Alexandru Ganceff, cpt. N. Abadgieff; cpt. Gh. Hesapcieff, cpt. Ivan Hesapcieff; cpt. Ștefan Hesapcieff; lt. Dragomir Vasilieff; lt. Vladimir Obrescov, cpt. Petre Padaroff.


[1] Agenții acoperiți cei mai importanți țineau direct de Centrală („Cancelarie”).

[2] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 126/1910, filele 5-6.

[3] Vezi: Lenuța Niculescu, Marius Olteanu, Mihail Moruzov. 1911 – 1912. Contribuții biografice; http://www.mapn.ro/smg/SIA/carte-26iulie2008-continutfinal.pdf; autorii citează Arhivele Militare ale României, fondul 5417.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Încă de la 13 mai 1910, DPSG a informat Marele Stat Major că pe lângă Statul Major al armatei bulgare „funcționează un Birou Special care se ocupă cu informațiile militare din străinătate”.

[7] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 89/1911, filele 41-42.


imaginea 1 –  Crop dintr-o ilustrată veche tulceană, în care apare clubul literar bulgar, un veritabil cuib de spioni bulgari;

imaginea 2 – Strada Carol I, actualmente complet demolată, a mai rămas un segment, numit stada Gării (cu clubul Select). În ilustrată se poate observa, în partea dreaptă, librăria Sava Donceff, unde Mihail Moruzov îl avea infiltrat pe Goran Cialicof.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: