Skip to content

Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916) – un episod „Detectiv prin Tulcea veche” (9)

29 Noiembrie 2016

coperta-moruzov-episodul-9

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 29 noiembrie 2016


Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.

Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)

Sorin Aparaschivei

Cum schema de mai sus era o reușită comună, ea a fost prezentată lui Iancu Panaitescu cu rugămintea de a dispune ca agenții [Serviciului de Contraspionaj Militar de pe lângă DPSG] să facă verificări asupra: punctelor fixe de trecere (indicate), asupra agenților și a ocupațiilor lor aparente pe teritoriul României; modul cum posturile fixe comunică cu șefii de secțiune; a se observa și recunoaște agenții de legătură; cu care anume din persoanele aflate în localitate postul fix întreține relațiuni; a se observa dacă nu se servește de persoane interpuse. Și „cum firul spionajului trebuie să treacă prin atașatul militar bulgar, rus și poate francez, trebuie interceptate relațiile acestora cu țara lor din țara noastră și poate cu persoane aparținând armatei noastre, în special de la Marele Stat Major și Minister”[1]. A fost unul dintre cele mai mari succese de până atunci ale contraspionajului românesc.

În ceea ce privește ipoteza condominiului, ea se confirmă prin faptul că, în tot acest timp, Mihail Moruzov a îndeplinit, pe cât posibil, și misiunile fixate de DPSG. Cum înainte de „încorporare” „Agentul 125” abia descoperise Clubul Bulgar din Babadag, care funcționa clandestin încă din anul 1887 sub conducerea locuitorilor bulgari Ivan N. Ganef, Iovi S. Morof și Ștefan Panef”[2], rămăsese a fi identificat locul unde acesta ținea ascunsă corespondența incriminatoare cu autoritățile bulgare. Mihail Moruzov a stabilit că asupra fondului Clubului, „ce provine atât din suma ce se trimite de către guvernul bulgar, cât și din cotizațiile membrilor, există un contract între fostul ministru de finanțe al Bulgariei Ivan U. Gheșef și conducătorii Comitetului, acte ce se află în păstrarea casierului Ivan N. Ghenof, care le ține în casa de bani, iar corespondența relativă la misiunile ce le are Comitetul se află în păstrarea locuitorului Ștefan Poleanciof, tot din Babadag”[3]. Mihail Moruzov a intuit că Poleanciof era veriga slabă a Clubului. Acesta alături de alți membri ai Clubului Bulgar împrumutaseră bani din fondul Clubului, dar Poleanciof era singurul care returnase banii în condițiile în care guvernul de la Sofia anulase toate datoriile membrilor Clubului Bulgar. Instigat de Mihail Moruzov, Ștefan Poleanciof a amenințat conducerea Clubului Bulgar că dacă nu i se întorc banii toată corespondența compromițătoare va fi predată Siguranței Române. La 6 iulie 1911, Agentul 125 a reușit să afle ascunzătoarea corespondenței compromițătoare a Clubului Bulgar și aștepta instrucțiuni. Abia la 25 octombrie 1911 percheziția a fost efectuată, obținându-se o mare cantitate de documente compromițătoare care au fost date la tradus. Ingenios a fost și modul de intervenție al Brigăzii din Tulcea, care pentru a nu-și deconspira sursele a efectuat percheziția sub un alt motiv decât cel adevărat – pornindu-se de la o „anonimă primită din Babadag” care semnala că cei vizați ar fi fost falsificatori de monede. Comisarul Floru îi telegrafia lui Panaitescu: „Acțiunea a reușit în așa fel încât se crede că informațiile au fost furnizate Siguranței de către Ștefan Poleanciof [iar nu de Mihail Moruzov –n.n.]”[4]. La 22 decembrie 1911, prin adresa 31478 S[ecret], Siguranța Generală l-a informat și pe ministrul Instrucției Publice cu privire la organizația secretă bulgară descoperită la Babadag.


babadag-1906


Iar agenții lui Iancu Panaitescu pare-se că excelau la toate capitolele. În ianuarie 1911, l-au adus la Tulcea, de la Paris, pe tânărul D. A. Demiroff, doctor în drept. După câteva peripeții, Demiroff a reușit să fie „ales” președinte al Clubului Bulgar din Tulcea în nici o lună de zile! „Performanța” a fost de necrezut atât pentru veteranii Clubului, cât și pentru guvernul de la Sofia. În final, la cârma Clubului Bulgar din Tulcea au revenit cei din aripa dură, dar în noul Comitet de Conducere al Clubului a fost „ales”, în funcția de bibliotecar, și Guran Cialicof[5], nimeni altul decât cel recrutat de Mihail Moruzov în toamna anului 1910. Ne amintim raportul comisarului Dumitru D. Floru către Iancu Panaitescu: „Un băiat care este în măsură de a ne ține bine la curent cu tot ce se petrece la clubul bulgar și printre căpeteniile bulgare cu care este veșnic în contact”[6].


tulcea-perioada-interbelica


„Liberarea” lui Mihail Moruzov, revenirea la Brigada Specială de Siguranță din Tulcea

În octombrie 1912, agentul Mihail Moruzov a revenit în schema de lucru a Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea. A reluat propunerile făcute în anul 1910 referitoare organizarea Brigăzii, solicitând și o sporire a salariului de la 100 lei la 150 lei/lună. Comisarul Floru a prezentat situația lui Iancu Panaitescu în raportul intitulat: „Îmbunătățirile ce necesită a se face la Brigada de Siguranță și Poliția Portului Tulcea pentru bunul mers al serviciului”. Cinci probleme au fost identificate și supuse rezolvării: 1) [Chestiunea bulgară] – unde comisarul Floru a solicitat aprobare pentru cel puțin doi agenți – „din care unul pentru Tulcea și județ, în general, și altul care să fie stabilit la Babadag și să lucreze acolo și în centrele principale din apropiere locuite de bulgari. Acești agenți să fie plătiți cu câte 100 lei lunar (clasa a V-a), iar acel pe care îl avem în prezent [Mihail Moruzov, numele este șters în textul original] să fie avansat la 150 lei (clasa a III-a), după cum cere, căci constat că din cauză că nu este avansat nu mai are aceeași dispoziție de a lucra ca în trecut; 2) Afară de chestiunea bulgărească, este aproape tot atât de importantă chestiunea rusească, adică activitatea Consulatului rus din localitate, supravegherea de aproape a activității agenților ruși ce vin deseori în acest județ, cum și mișcarea lipovenească. În prezent, în aceste direcții lucrează tot agentul pe care îl avem pentru mișcarea bulgară [Mihail Moruzov], astfel că nu poate fi perfect la curent cu ambele mișcări. Astfel, agentul va rămâne să lucreze la această chestiune în Tulcea și județ, și mai trebuie unul care să fie stabilit la Chilia Veche și să lucreze pe toată frontiera de la Ismail în jos, să fie plătit cu 100 lei lunar; 3) Pe lângă acești trei agenți, mai este nevoie a se aproba încă vreo 4-5 agenți informatori, pe care îi vom găsi în județ, plătiți cu câte 45-50 lei lunar pentru informații generale; 4) Este bine ca Poliția Portului Tulcea să fie alipită la Brigada de Siguranță, sub aceeași conducere, având ca ajutor pe actualul secretar la brigăzii Ion Vratopol, care să fie avansat Comisar adjunct deoarece este un bun element și cunoscător al limbilor greacă, rusă, bulgară și turcă, care sunt foarte necesare. Actualmente, Poliția Portului este independentă de Brigada de Siguranță și șeful acestei Poliții are foarte puțin de lucru (…); 5) De asemenea, este necesar a se da ordin șefilor polițiilor de porturi din județul Tulcea ca, pe viitor, să comunice și Brigăzii de Siguranță pe naționalii străini care se află în atenția lor pentru diferite chestiuni (…)”[7].


[1] Ibidem.

[2] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 126/1910, septembrie 1910, fila 1.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, filele 10-11.

[5] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 94/1911, filele 214-217.

[6] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 126/1910, filele 5-6.

[7] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 80/1912, raport din 31 octombrie 1912, filele 1-2.


imaginea 1 – ilustrată cu localitatea Babadag, anul 1906 ;

imaginea 2 – ilustrată cu orașul Tulcea, perioada interbelică, vedere de pe Dunăre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: