Skip to content

Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916) – un episod „Detectiv prin Tulcea veche” (12)

20 Decembrie 2016

coperta-moruzov-12Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 20 decembrie 2016


Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.

Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!

Nicolae C. Ariton

www. mistereledunarii. ro


Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)

Sorin Aparaschivei

 

Mihail Moruzov într-un episod contra propagandei Imperiului Țarist

Pe timpul războaielor balcanice (1912-1913), la Tulcea, agenții ruso-bulgari au orchestrat o acțiune comună contra autorităților române, începută la biserica bulgară „Sfântul Nicolae” de către fruntașii locali ai „Clubului Bulgar” și continuată la biserica rusă „Schimbarea la Față”. Ne ocupăm de ultima. „Miza scandalului” erau câteva inscripții din biserica recent zugrăvită, pictate intenționat cu caractere ruse, fapt ce a nemulțumit autoritatea superioară ecleziastică română care a cerut respectarea legii și înlocuirea caracterelor cu altele în limba română. La 4 august 1912, în curtea bisericii ruse s-au adunat mai multe persoane, în frunte cu preotul Eremia Trofinescu și epitropii Leonte Maximov și Ivan Boscenco, care au cerut sprijinul consulului rus din Tulcea. Acesta a răspuns că Rusia nu poate interveni, dar că Ambasada rusă din România va cerceta dacă cererea autorităților române este legală (știa prea bine că era legală). La 27 august 1912, comisarul Dumitru D. Floru a informat Centrala că „preotul rus [Nicolae] Moruzof” împreună cu epitropul Ivan Boscenco (ambii loiali statului român – n.n.) au prezentat chestiunea ministrului român al Cultelor și Ambasadei ruse[1]. Scandalul părea aplanat.

Dar, în anul următor, agenții țarismului au reînceput atacul propagând o dorință mai veche a Rusiei de a redeschide școala rusă din Tulcea (mizându-se pe sprijinul comunității bulgare). Imediat însă, comunitatea rusă din Tulcea a dat înapoi când a aflat că școala promisă de Rusia urma a se construi pe cheltuiala localnicilor. În conflict, alături de preotul Nicolae Moruzov, au intervenit ca agenți de influență și Afanasie și Mihail Moruzov, ghidați probabil de cei de la Marele Stat Major al Armatei Române. La 21 septembrie 1913, comisarul Dumitru D. Floru l-a informat pe Iancu Panaitescu că: „Epitropii bisericii au propus populației ruse din Tulcea ca să se deschidă școala rusă pe cheltuiala lor. Populația nu a primit aceasta, spunând că nu au parale (…), dar dacă Consulatul rusesc vrea să le-o deschidă n-are decât să facă aceasta și ei primesc cu bucurie, însă toate cheltuielile să le suporte Consulatul căci ei sunt oameni săraci. (…) Epitropii s-au prezentat la consulul rus (…), care a spus că nu poate suporta decât parțial costul respectiv. În ziua de 19 septembrie 1913, parte din populația rusă a ținut o consfătuire la care au hotărât, în urma răspunsului ce li s-a adus de la consul, ca să nu ceară redeschiderea școlii. Petiția prin care au cerut redeschiderea școlii, iscălită numai de epitropii Leonte Topolov și Precop Zimbilschi, a fost luată de tânărul Mihail Moruzov [secretar la Revizoratul școlar din Tulcea] care le-a promis că el va aranja ca Consulatul să își ia sarcina de a susține singur cheltuielile școlii rusești fără a mai fi nevoiți locuitorii să contribuie (…)”[2].


2


La 25 septembrie 1913, Dumitru D. Floru arăta lui Panaitescu că: „Tânărul Mihail Moruzov a înmânat petițiunea de care am vorbit [în raportul din 21 septembrie 1913] D-lui Revizor școlar al județului Tulcea. Odată cu înmânarea petiției, se zice că tânărul Moruzov și cu dl. Revizor școlar au aranjat ca să se stăruie nu pentru a se deschide o școală rusească, ci doar o clasă alipită pe lângă școala românească unde să se predea limba rusă. Această combinație au făcut-o pentru ca la această clasă să fie numit ca profesor de limba rusă dl. Mihail Moruzov. Dl. Vartalaș, Revizorul școlar, ducându-se la București și expunând la Minister și această chestiune se zice că ar fi obținut un rezultat satisfăcător și ar fi comunicat dlui Moruzov, la înapoiere, că dorința domniei sale va fi satisfăcută cât de curând, numindu-l ca profesor de limba rusă la clasa care se va înființa pe lângă una din școlile românești din acest oraș. Agentul nostru rugându-ne ca să facem în așa fel încât această informațiune să nu fie comunicată fratelui său ne-a dat de bănuit că între ei trebuie să fie o înțelegere având un scop oarecare, astfel că am ținut să vă aducem și aceasta la cunoștință (…)”[3].

Între timp, agenții țarismului în România acționau și pe alte căi. La 16 octombrie 1913, Afanasie Moruzov, ducându-se la Consulatul rus din Tulcea, a profitat de un moment de nebăgare de seamă a lui Anton Bonachi, secretarul Consulatului, și a putut citi un concept de raport adresat Legației ruse din București în care se arăta absoluta necesitate a susținerii naționalismului rus din Dobrogea de către statul rus. Consulatul rus din Tulcea cerea Legației ruse să se facă toate demersurile pentru a se permite Episcopului rus din Ismail să vină cel puțin de două ori pe an și să viziteze bisericile ruse din Tulcea și Sulina, precum și mănăstirile Celic-Dere și Savna, în care să slujească în limba rusă. Consulatul rus arăta Legației ruse din București că „este absolută nevoie de o școală rusească în orașul Tulcea, cu riscul chiar de a fi susținută numai de statul rus, deoarece populația pe aici este săracă”[4].

Ca epilog, la 20 noiembrie 1913, Brigada Specială de Siguranță din Tulcea a transmis Centralei: „S-a primit de la Ministerul Cultelor ordinul privind redeschiderea școlii particulare ruse din Tulcea. Capii comunității ruse s-au dus cu acest ordin la consulul rus care i-a sfătuit ca, pentru moment, să fie de acord doar cu înființarea unei clase rusești pe lângă Școala primară românească, unde să se ducă un profesor să le predea limba rusă, aceasta până la anul când se va face un local propriu”[5].

Mihail Moruzov a ținut să nu se îndepărteze de Iancu Panaitescu

După îmbolnăvire și perioada de refacere, Mihail Moruzov a revenit la Marele Stat Major unde a continuat să se ocupe de organizarea rețelelor de agenți în Balcani și pe spațiul rus. De asemenea, s-a îngrijit să păstreze relații amiabile cu Iancu Panaitescu, fostul său protector, uneori comunicându-i informații prin comisarul Dumitru D. Floru. Astfel de întâlniri au avut loc în toamna 1914 – primăvara 1915, comisarul menționând de fiecare dată în rapoartele sale: „Informația ne-a fost făcută cunoscută de Mihail Moruzov, fostul nostru agent”.

Un subiect de interes pentru ambele părți a fost cazul medicului turc Nury Ali Baiburi[6]. Născut în familia unui bogătaș turc din cătunul Caraibil, lângă Tulcea, acesta și-a făcut studiile la Constantinopol și Paris și avea un doctorat la Universitatea din București, fiind numit medic de circumscripție în Cadrilater, dar demisionat din post pe motiv de boală. Când Mihail Moruzov a fost grav bolnav, în anul 1914, a fost pacientul lui Nury, medicul tratându-l gratuit ca semn al „prieteniei”. Interesul informativ al lui Mihail Moruzov era stârnit de faptul că Nury Ali Baiburi se bucura de o mare încredere din partea reprezentanților statului Otoman și că era relații intime cu ministrul Turciei la București. Prin Nury, Mihail Moruzov era la curent cu situația internă și poziția externă a Turciei, cu influența și acțiunile exercitate de Anglia și Rusia asupra guvernului turc, cu sprijinul dat Greciei de Antanta contra Turciei, Nury purtând corespondență directă cu ministrul de război turc Enver Pașa și cu ministrul de interne (șeful Siguranței din Turcia) Talaat Bey, pe atunci conducătorii de facto ai Imperiului Otoman. Mihail Moruzov mărturisea că a văzut cu ochii săi corespondența cu autografele celor doi oameni de stat turci aflată în posesia medicului turc[7].


mehmet-talaat-pasha-1915


În ianuarie 1915, Mihail Moruzov a avertizat Brigada Specială de Siguranță din Tulcea că în localitate a luat ființă un Club turcesc (clandestin), Nury Ali Baiburi fiind ales în Comitetul de conducere. Două luni mai târziu, la 2 martie 1915, sub motivul că „Dl. Floru lipsește din localitate [Tulcea]”, Mihail Moruzov îi scria personal lui Iancu Panaitescu, informându-l că: „Acum două zile, am fost invitat de consulul turc [Seifuls A. Baiburi – n.n.] din Tulcea la ceai, acesta mărturisindu-mi că este vărul medicului Nury (…). Am aflat că este posibil ca Nury să fie numit la Ministerul de Externe al Imperiului Otoman și va pleca curând la Constantinopol, unde are multe legături cu demnitarii turci, căci a trăit acolo 10 ani (…)”.

Cele de mai sus și altele l-au convins pe Iancu Panaitescu să deschidă un dosar pe numele lui Nury Ali Baiburi. O notă din 1 februarie 1916 arată că Nury se mutase în București, unde era în legături informative cu Legația Germaniei, mascându-și șederea în Capitală prin înscrierea la niște cursuri de medicină.

Informările către Iancu Panaitescu, Mihail Moruzov le justifica astfel: „Înaintea oricărei obligații, e datoria pentru interesele superioare de stat și consider o datorie a vă aduce la cunoștință cele de mai sus. Dacă de urmare veți avea nevoie de mine, sunt la dispoziția Dumneavoastră. Primiți vă rog asigurarea deosebitei stime ce vă păstrez, M. Moruzov[8].


[1] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 95/1911, filele 131-133

[2] Ibidem, fila 429. Despre relațiile membrilor familiei Moruzov cu reprezentanții Rusiei în România a se vedea articolul „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, pe: http://www.mistereledunarii.ro.

[3] Ibidem, fila 434, Conflictul dintre populația rusă și epitropii bisericii ruse „Schimbarea la față” din Tulcea.

[4] Ibidem, fila 438.

[5] Ibidem, fila 438.

[6] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar nr. 133/1914, fila 383.

[7] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar nr. 633/1914, filele 1-4.

[8] Ibidem, fila 7.


imaginea1-ilustrată cu orașul Tulcea, circa 1915 ;

imaginea2-fotografie cu  Talaat Bey, cunoscut mai târziu cu numele de Talaat-Pasha, Ministrul Afacerilor Interne, a coordonat activitatea de spion al medicului tulcean Nury Ali Baiburi, care  s-ar părea că a făcut joc dublu pentru Mihail Moruzov.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. roxana permalink
    29 Decembrie 2016 21:43

    Cea mai placuta lectura .Fan al scrierilor d-voastra.

  2. 25 Decembrie 2016 8:11

    Craciun fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: