Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 7 februarie 2017
Dr. Sorin Aparaschivei, din cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, revine la Tulcea. Domnia sa ne propune un nou studiu excepțional asupra marelui spion tulcean Mihail Moruzov, concentrat pe perioada 1906-1916, însoțindu-l în primii pași de activitate în informații. Implicarea a zeci de tulceni în această romantică și periculoasă activitate, transformă acest studiu într-un valoros document de istorie locală. Veți constata cu uimire că aproape toți tulcenii erau angrenați, mai mult sau mai puțin, în lupta purtată de rețelele de spionaj, în frumosul nostru oraș. Bucuria lecturii este și mai mare datorită faptului că Dr. Sorin Aparaschivei ne-a făcut onoarea, ca și cu ocazia studiului „Afanasie Moruzov, marele spion uitat”, de a publica pentru prima dată acest document la Tulcea, în cinstea tulcenilor și a istoriei lor unice, motiv să-i mulțumim sincer pentru cadoul scriitoricesc făcut.
Din motive de spațiu, studiul va fi serializat în mai multe episoade, care cu siguranță că vă vor încânta și ține cu inima la gura, într-un autentic thriller istoric. Acestea se vor derula în fiecare săptămână, în ziua de marți, pe blogul http://www.mistereledunarii.ro și în paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, sub genericul „Detectiv prin Tulcea veche”. Citiți și bucurați-vă, istoria Tulcei este minunată!
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
Mihail Moruzov, începuturile celui mai bun (1906-1916)
Sorin Aparaschivei
Protectori și prieteni
Exprim convingerea personală că promovarea lui Mihail Moruzov în topul informațiilor românești s-a datorat și existenței unui nucleu decizional în Armata Română – DPSG, format din oameni proveniți din zona Sudului Basarabiei și Deltei Dunării. Aceștia aveau relații încă din copilărie, frecventaseră aceleași școli, aveau prieteni și cunoștințe comune, chiar relații de rudenie. În ciuda numelui și a originii, familia Moruzov a făcut parte din acest nucleu de patrioți români, alături de: mareșalul Averescu, născut la Ismail, ministru de război în perioada 1907–1909 și șef la MStM în anii 1911–1913; generalul Arhur Văitoianu, născut la Ismail, prim-ministru între septembrie-decembrie 1919; inspectorul Zaharia Ion Husărescu, născut lângă Ismail, a locuit o perioadă în Tulcea; inclusiv mareșalul Timoșenco al URSS s-a născut în zonă, fiind cunoscut de Mihail Moruzov.
Deosebite sunt însă legăturile lui Mihail Moruzov cu viitorul general Ioan Rășcanu[1], un as al informațiilor militare: șef al Biroului Operații din Secția I a Marelui Stat Major, 1911-1914; șef de cabinet al ministrului de război, 1911-1912; șef al Secției Operații MStM, 1914-1916; atașat pe lângă Statul Major Francez (frontul din Moldova), 1916; secretar al ministrului de război, 1918-1919; de mai multe ori ministru de război, 1919–1921[2]; ministru pentru Basarabia și Bucovina, 1927; comisar superior al guvernului în Basarabia și Bucovina; ministru de stat în Basarabia (1932). În perioada neutralității, lt. col. Ioan Rășcanu a fost șeful Secției a III-a din Marele Stat Major[3], adică șeful Informațiilor militare, deci și șeful lui Mihail Moruzov, răspunzând de cooperarea informativă cu Serviciul de Contraspionaj Militar de pe lângă DPSG condus de comisarul Vintilă Ionescu. Ei bine, Ioan Rășcanu avea rude în Tulcea. Preotul Gheorghe Rășcanu (1840–29 ianuarie 1896), născut în comuna Râșcani, jud. Tutova, a fost primul protoiereu al Tulcei numit după trecerea Dobrogei la România. La Tulcea, familiile Rășcanu și Moruzov erau legate de o prietenie veche. Fiica preotului Gh. Rășcanu, Domnica (1877-dec.1913) s-a căsătorit cu Simeon Moruzov, fratele lui Mihail Moruzov. Toți cei patru copii ai preotului Rășcanu au urmat la Tulcea același liceu ca și Mihail Moruzov[4].
La 1 aprilie 1920, generalul Ioan Rășcanu (ministru de Război) a fost cel care a intervenit la ministrul de Interne pentru a aproba detașarea lui Mihail Moruzov în a i se încredința biroul de Informații al corpului 5 Armată[5]. În perioada 1917-1919, un anume Gh. Dumitru Rășcanu, născut la 9 februarie 1903, în comuna Sarichioi, jud. Tulcea, a fost curier în Deltă pentru Mihail Moruzov, fiind angajat apoi și la Serviciul S de Mihail Moruzov. La 1 mai 1945, Dumitru Rășcanu a devenit rezident al SSI la Tulcea, concediat de comuniști în anul 1950. Un alt membru marcant al perioadei a fost și diplomatul Constantin Langă-Rășcanu (MAE), cu strânse legături la Marele Cartier General al Armatei Române și bun prieten cu Iancu Panaitescu.
Un alt cunoscut din copilărie al lui Mihail Moruzov a fost și Niki Ștefănescu, unul dintre cei mai importanți oameni infiltrați în cercul lui dr. Racovski de către DPSG. În anul 1915, Niki Ștefănescu a fost plasat la un birou de avocatură din Galați, iar pe timpul neutralității României a fost mobilizat în marina militară și comercială. În anul 1916, când România a intrat în război, Niki Ștefănescu a devenit „dezertor” și, cu știrea Siguranței române, s-a „alăturat” unui grup de marinari revoltați. Sub această acoperire, Niki Ștefănescu s-a stabilit la Odessa unde s-a înrolat în Batalionul revoluționarilor români de sub conducerea lui Christu Racovski, „activând” aici până la sfârșitul războiului[6]. Niki Ștefănescu va deveni o figură aparte a Serviciului Secret, fiind numit de Mihail Moruzov șeful Secției de Contraspionaj, în anul 1934.
De amintit este și Vasile Daschievici, un alt nume mare al informațiilor românești, din păcate total neglijat de istorici. Născut în anul 1883, în com. Mamornița, lângă Dorohoi, Vasile Daschievici (Dazkievici), de profesie învățător, a fost arestat, la 31 iulie 1903, împreună cu fratele său Ion sub acuzația de „atentat la viața capetelor încoronate”, fiind eliberat din lipsă de probe. La 30 ianuarie 1904, Poliția din Bruxelles a solicitat Siguranței române informații despre antecedentele anarhistului socialist Vasile Daschievici, student la drept la Bruxelles. În anul 1905, Siguranța română a găsit asupra lui Daschievici materiale compromițătoare cu caracter anarhist: „Mișcarea socialistă inițiată de Bakunin”[7], „Doctrina anarhistă”, „Psihologia anarhistului” etc.[8] Conștient însă de valoarea și de „relațiile” lui Daschievici în rândul anarhiștilor, Iancu Panaitescu n-a avut probleme în a-l angaja la DPSG (Daschievici era în schemă în iulie 1908), numindu-l subcomisar și apoi șef al Poliției Portului Tulcea, unde Daschievici a lucrat alături de Dumitru D. Floru, Mihail Moruzov și Vintilă Ionescu. În septembrie 1911, Vasile Daschievici a primit ordin să plece la Iași cu misiunea de a asigura securitatea… regelui Carol I, prezent la manevrele regale[9]. După anul 1945, odată cu instalarea regimului comunist în România, această personalitate a informațiilor românești a fost nevoită să se călugărească și să-și câștige existența lucrând la un crematoriu.
La 17 decembrie 1916, Directorul Siguranței Generale i-a telegrafiat lui Guță Dumitrescu, șeful Brigăzii Speciale de Siguranță din Tulcea, ordonându-i să-i trimită pe frații Moruzov la București[10]. O nouă epocă se deschidea în destinul acestora…
[1] Rășcanii fiind o familie de boieri români din vremea lui Ștefan cel Mare, înrudiți cu familiile Ghica, Sturdza, Cantemir, Mavrocordat, Rosseti, Micleanu sau Cuza. Unii recomandă scrierea numelui de familie cu „â” ca fiind cea corectă, totuși, lt. col. Ioan Rășcanu semna cu varianta „ă” (n.a.).
[2] Despre personalitatea lui Ioan Rășcanu, pe larg în: Adrian Strola și Marin Ghinoiu, Un martir al neamului românesc. Generalul artilerist Ion Rășcanu, în revista „Document”, Nr. 70/2015, p. 63, Serviciul Istoric al Armatei, Arhivele Militare Române.
[3] ANR, Inv. 722, DPSG, Dosar 127/1914, filele 64-77.
[4] Lelia Postolache, op. cit., p. 332.
[5] ASRI, FP nr. 20954, Vol. 19, fila 417.
[6] ASRI, Fond P, Dosar 20954.
[7] Adept al lui Pierre J. Proudhon, Mihail Bakunin (1814-1876) a înființat Internaționala Anarhistă, în anul 1872.
[8] ANR, inv. 722, DPSG, Dosar 9/1905, passim.
[9] ANR, inv. 722, DPSG, Dosar 96/1911, fila 48.
[10] ASRI, Dosar „D”, Cota arhivistică 10 988, Vol. I, fila 1.
imaginea 1 – Generalul Ioan Rășcanu, ocupând mai multe funcții supreme în Armata Română, inclusiv Ministru de Război, de mai multe ori, a fost unul din cei care l-au sprijinit pe Mihail Moruzov să acceadă în serviciile de spionaj. Încrederea se datora și faptului că verișoara sa Domnica (Rășcanu) a fost căsătorită cu Simion Moruzov, fratele lui Mihail Moruzov.
imaginea 2 – Preotul Gheorghe Rășcanu, primul protoiereu al Tulcei, fiica acestuia, Domnica, fiind căsătorită cu Simion Moruzov.
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 