Skip to content

Edecar de Tulcea…

7 Martie 2017

ilia-efimovich-repin1844-1930-volga_boatmen1870-1873

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 07 martie 2017


Generații întregi de oameni au fost impresionați de tabloul „Edecarii de pe Volga” a marelui pictor rus Ilia Repin. Cu toate că a fost pictat în perioada 1870-1873, după Revoluția din Octombrie, din 1917, bolșevicii au utilizat tabloul ca un adevărat stindard al luptei de clasă, o imagine tulburătoare a exploatării omului de către capitaliști. Tabloul cuprinde unsprezece edecari care trag o ambarcațiune pe fluviul Volga, contra curentului, efortul supraomenesc, fețele chinuite și hainele mizere având un puternic impact vizual pentru orice privitor.

Cu toate că este considerat un tablou proletar, el a fost achiziționat de Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei (fiul Țarului Alexandru al II-lea), un mare iubitor de artă, cunoscut și sub numele de „Marele Duce, bon vivant”, datorită pasiunilor sale gourmet (a strâns o adevărată colecție de meniuri, completate cu impresiile sale). Atât de mult i-a plăcut „Edecarii de pe Volga” încât a fost subiectul mai multor expoziții în întreaga Rusie și chiar peste hotarele acesteia (tabloul a fost expus la Expoziția Internațională de la Viena, în pavilionul Rusiei). Ca întotdeauna în viață, celebra pictură are multe adevăruri ascunse, astfel dacă Ilia Repin a avut păreri politice de stânga, el a fost împotriva Revoluției, motiv pentru care și-a petrecut ultima parte a vieții în Finlanda, cu toate că sovieticii îl invitau disperați să se mute înapoi în Rusia. Și mai interesant este poate faptul că fețele mujicilor ce apar atât de expresiv în tablou, sunt portrete ale unor amici ai pictorului: un preot (primul edecar, din șirul celor unsprezece), un pictor, un militar și așa mai departe.


burlaks_walking


Dar acest articol nu se vrea o dedicație a acestui tablou, sau marelui pictor care l-a realizat, ci edecarilor adevărați, dintre care am avut o mulțime și noi la Tulcea. Timp de sute de ani, Dunărea a fost împărăția corăbiilor. Se scurgeau semeț pe valurile mult mai albastre ale marelui fluviu, cu pânzele umflate de vânt, stârnind admirația oamenilor și invidia pescarilor, care din bărci și lotci  se fereau din drumul lor arogant, de parcă toată Dunărea și Dobrogea le aparțineau. Singurele care se ridicau, în acele timpuri, la fel de mândre, pregătite parcă de luptă, erau morile de vânt, unele dintre ele având palele din pânză de corăbii scufundate de furtuni sau tâlharii apelor. Tulcenii le priveau tăcuți, din fața caselor, din mahalalele  cocoțate pe dealuri, pentru a fi ferite de inundații și țânțari. Rușii și bulgarii le spuneau „korabli”, turcii, „ghimie”, iar românii le botezaseră „pânzară” sau „catargă”. Câte un francez rătăcit pe meleagurile noastre le apelau cu „velier” sau „caravelle”. Și numele fudulelor nave cu vele pot continua la nesfârșit, punând la socoteală mulțimea neamurilor ce locuiau în Tulcea. Dar când nu bătea vântul? Erau zile întregi, mai ales pe timp de vară, când vântul doar adia, nereușind să miște nici măcar palele morilor de vânt, darămite ditamai „pânzara” cu două sau chiar trei catarge, în susul Dunării. În drum spre Sulina mai mergea, purtate de curentul fluviului, dar contra lui, chiar dacă nu era încărcată cu marfă și tot nu se putea mișca. Corăbiile fără încărcătură erau lestate cu pietre sau nisip, pentru a le ține în echilibru, ca un fel de hopa mitică plutitor. Chiar în zilele în care bătea vând bun de navigare pe Dunăre în sus, meandrele acesteia, cu întortocheri de drum și de 180 de grade, făcea ca drumul de la Sulina în sus să fie un chin. Porțiuni întregi de drum, echipajul cobora pe mal și înhămați cu funii lungi, trăgeau la edec corabia, cârmită cât mai la mal, unde curentul era mai slab, de căpitanul ce striga la oameni. În felul acesta, o călătorie „corăbească” de la Sulina la Galați putea dura și 10-12 zile. Doar cei norocoși peste limită, se puteau lăuda că au făcut drumul în 2-3 zile, cu un vânt bun în pânze. Dar cine erau acești edecari? În unele cazuri, erau chiar echipajul corăbiei, trei-patru oameni fiind suficienți pentru a „trage” o corabie mică, fără încărcătură, de cel mult două mii de butoaie (două sute de tone), așa cum erau majoritatea celor care navigau de-a lungul Dunării. Pentru corăbii mai mari și încărcate cu marfă, era nevoie de 10-15 edecari, care puteau fi găsiți la Sulina. Doar că în toamnele secetoase, cu recolte bune, sulinenii, prinși cu transbordarea cerealelor pe dombazuri, erau atât de scumpi, încât căpitanii își aduceau edecarii de la Constantinopol sau alte porturi mai mici de la Marea Neagră.


burlakwomen


De multe ori, după ce-și duceau misiunea până la capăt, în portul Tulcei, Brăilei sau Galațiului, unii dintre ei se pripășeau în aceste locuri, cu viață mai bună, printre vlahi și moldoveni blânzi și primitori. Cu timpul, începând chiar de la începutul secolului al XIX-lea, au început să apară primele piroscafuri (nume vechi dat navelor cu motor cu aburi), printre care și mici remorchere care remorcau, pe bani frumoși, corăbiile ce urcau pe Dunăre. Astfel, încet, edecul a început să dispară, așa cum s-a întâmplat cu atât de multe lucruri și oameni de pe malurile bătrânului fluviu.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.ro


Imaginea1- Edecarii de pe Volga, celebrul tablou al pictorului Ilia Repin. În depărare se poate vedea fumul unui remorcher cu motor, ceea ce aruncă în derizoriu efortul chinuitor al edecarilor (sursa imagine: Wikipedia).

Imaginea2-Edecari pe Volga, de-a adevăratelea, undea la începutul secolului al XX-lea (sursa imagine: Wikipedia).

Imaginea3-O fotografie, tot din perioada de început de secol XX, cu „edecărese”, care făceau munca grea a bărbaților, în timp ce aceștia erau ocupați cu lucruri mai importante, cum ar fi, de exemplu, mersul la război.

Articolul a fost scris în urma lecturii cărții domnului Tudose TatuCărți vechi, corăbii, reisi, neguțători și diplomați, Dunărea de Jos 1745-1856, Editura Istru, 2006, în paginile cărei am citit pentru prima oară despre edecarii pe Dunăre.


Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Geo Naum permalink
    7 Martie 2017 9:10

    Foarte frumos si interesant. Felicitari!
    Geo Naum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: