Tristele amintiri tulcene ale unui domn plecat departe (Alexandru Feingold) ….

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 20 octombrie 2017

---

Începând de săptămâna trecută, am purces a da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Plimbându-ne, cu o adevărată  mașină a timpului, prin istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, am început a scrie articole  despre bandiți tulceni, despre case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, sport și chiar modă. Toate acestea se întâmplă (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Vă invităm să răsfoiți paginile electronice ale acestuia! Azi, despre o casă și un domn tulcean plecat departe.

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)

---

În urmă cu câțiva ani – dovadă că mistereledunarii.ro sunt mai bătrâne decât par, iar autorul acestuia mai tânăr decât credeți -, am scris un articol despre fosta stradă Regina Elisabeta (actualmente „Slt. Corneliu Gavrilov), din care au mai rămas câteva „fragmente” (o bucățică de traseu și câteva case) ca niște cioburi dintr-un frumos vitraliu. Din cele câteva case vechi, una (numerotată în cadrul articolului, cu nr.4), rămăsese un adevărat mister, despre care nu reușisem să aflu absolut nimic, trecând-o pe o listă de obiecte tulcene neidentificate (O.T.N.). Misterul neelucidat al acesteia nu a durat prea mult, pentru că mai mulți tulceni ne-au oferit o mână de ajutor în dezlegarea lui, semn că în ziua de azi nici misterele nu mai au viață lungă (aici, am exagerat puțin, de dragul firului epic  al a cestui articol).

Mai întâi să ne aducem aminte, în doar câteva fraze, despre strada cu pricina.

Una din cele mai frumoase străzi, o adevărată regină a străzilor, pe care a avut-o Tulcea de odinioară, a fost Regina Elisabeta. Din păcate, azi, nu se mai păstrează din aceasta decât o parte din vechiul aliniament, cam ⅔ din acesta, respectiv partea superioară, adică din zona fostului magazin Big până în spatele Primăriei, unde calea vechii străzi se încheie brusc și definitiv. Este vorba, despre actuala stradă Slt. Corneliu Gavrilov, fostă 23 August și, bineînțeles, fosta Regina Elisabeta. Acestea au fost denumirile străzii, de-a lungul timpului, după 1878, când Dobrogea este realipită României. Porțiunea din strada Regina Elisabeta, care traversa centrul orașului, prin actuala Piață Civică, ieșind la Dunăre, a dispărut complet sub planurile de sistematizare urbană puse în aplicare în perioada comunistă. Din nefericire, nici restul străzii, al cărui aliniament se păstrează din spatele Primăriei până în dreptul Bigului, nu a avut o soartă mai fericită, aproape toate clădirile fiind demolate, pe locul lor fiind construite blocurile actuale. Am reușit să inventariem 5 clădiri , care au supraviețuit din perioada în care strada se numea Regina Elisabeta, dintre care una rămâne un mister nedezlegat. (foto aeriană, clădirile 1,2,3,4,5 de pe fosta stradă Regina Elisabeta).

---

---

Așa cum spuneam, misterul a fost dezlegat, prin intervenția, mai întâi a distinsei doamne Lavinia Vizauer, care ne-a oferit câteva date despre istoria casei. Cităm: „Clădirea cu nr.4 nu este chiar un mister…. în str. Regina Elisabeta la nr.158-160, Statul prin Ministerul Educației deţinea un imobil ce deservea ca ateliere si internat pentru Gimnaziul Industrial de Băieţi. Imobilul a fost cumpărat in ianuarie 1940 de la Asociația Căminul Funcționarilor Administrației Financiare, care îl deținea prin cumpărare de la Dimciu Petrus din anul 1930… Clădirea în suprafaţă de 284mp avea 11 camere, 2 antreuri şi o baie, iar terenul se întindea pe o suprafaţă de 987mp. Imobilul de învecina la est cu str. Regina Elisabeta, la vest cu str. Sabinelor, la sud cu Casa Sănătăţii şi la nord cu proprietatea Lazarovici. În ultimii ani imobilul a fost folosit ca sediu al Administraţiei Financiare şi al PNŢCD(extras din Tulcea 1878-1948: memoria unui oraș).”

---

---

Frumusețea poveștii constă însă în intervenția domnului Alexandru Feingold, care ne-a impresionat până în adâncul sufletului. Îi cităm primul comentariu: „Am avut un șoc și o surpriză deosebit de plăcută să revăd fațada camerei în care mi-am petrecut o bună parte din copilărie respectiv sub fereastra cea mai centrală din fotografie era plasat patul meu… Mă refer la anii ’60 (inclusiv perioada când a fost jefuită/„naționalizată” „Farmacia Coca”, care aparținuse mamei mele, Farm. Coca Feingold și care se găsea tot pe str. Regina Elisabeta, vizavi de „măcelării”). Casa aparținea – după câte îmi reamintesc – unei familii de bulgari, în jumătatea dinspre Școala de Fete nr.2 (directoare D-na Moruzov apoi, D. Dolognencu) locuiau proprietara, adică, mama și două fete, iar jumătatea vecină cu dispensarul (policlinică, baie comunală, SANEPID ș.a.) era locuită de două familii: camerele dinspre fațadă, de fam. Feingold, iar cele dinspre curte, de fam. Prof. Popescu-Comișani, părinții dr-ului Popescu Comișani. Curtea casei era limitată în spate de bucătărie, magazie și w.c. Multe, multe mulțumiri pentru surpriza care m-a scufundat în melancolie.”

---

---

Trebuie să recunoaștem că nu în fiecare zi primim asemenea mesaje sau comentarii, care pur și simplu refac imaginea unei Tulce de altădată și care nu va mai fi nicicând la fel. Iar atunci, cânt autorul mai adaugă și câteva picături din amarul vieții de tulcean, povestea este de-a dreptul minunată:

„Trupește, nu sunt în Tulcea (actuala), ci f.f. departe, dar orașul meu de baștină, cel care și-a încetat existența și a dispărut geografic, l-am luat cu mine în amintirile mele bune și rele, respectiv:

– Tatăl meu a electrificat Babadagul, construind acolo o uzină electrică care i-a fost „românizată” (cit. jefuită) și, pentru a se asigura că acest act va rămâne definitiv, „forțele patriotice” l-au bătut cumplit cu răngi și ciomege. După ce s-a eliberat din spitalul din Tulcea s-a mai târât prin viață o vreme și s-a stins.

– Apoi, prin ’49, farmacia mamei mele a fost jefuită și ea (cit. „naționalizată”). În camera de la fațada „casei nr. 4” am fost trezit cu noaptea-n cap de noi „forțe patriotice” care au venit să se asigure că mama n-a dosit o farmacie suplimentară prin saltele.

Am rămas cu pata „originii nesănătoase” până ce mi-am părăsit orășelul sau, mai exact, ce mai rămăsese din el căci, cu aceiași frenezie satanică, destructivă, indiferent de regim, cei care mi-au distrus familia și copilăria mi-au distrus și orășelul meu natal, au acoperit cu un strat de asfalt de proastă calitate dalele de marmoră roz-roșcată cu care fusese pavată str. Regina Elisabeta/23 August/etc., au demolat colonada otomană veche de sute de ani, au decorat centrul orașului cu slums oribile, adevărate orori arhitectonice … Vă mulțumesc, D-le Nicolae, pt. grija cu care cercetați istoria unui fost oraș de la cotul Dunării, între lacul Ciuperca și „Mulament” (monument), la gura Deltei – spre care erai aruncat de vârtejul apei la ieșirea din port și sper că-i veți găsi în muzeul local un colțișor întru reamintire…”

Cam acesta ar fi articolul de azi. Renunțăm la încheiere (1/8 din lungimea textului, așa cum am învățat la școală, la orele de limba și literatura română), prea bucuroși și prea triști (în același timp) că am mai pus un ciob în marele vitraliu spart al istoriei locale.

---

Imagine 1 – ilustrată cu strada Regina Elisabeta (Elisabeta Doamna), din anul 1917, cu un vigilent polițist bulgar (Tulcea era sub ocupația bulgară din timpul Primului Război Mondial), apreciați alinierea și frumusețea clădirilor, caldarâmul străzii și copacii  care umbreau trotuarul;

Imagine 2 – fotografie aeriană actuală a orașului cu fostul traseu al străzii Regina Elisabeta;

Imagine 3 – câteva clădiri din perioada străzii Regina Elisabeta, care au rezistat timpului. Clădirea nr. 4 este subiectul acestui articol;

Imagine 4 – clădirea (se vede doar o mică parte din cauza vegetației) în care a copilărit personajul principal al acestui articol, domnul Alexandru Feingold.