Sări la conţinut

Ploaie cu monede de aur la Sarichioi…

17 noiembrie 2017


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 noiembrie 2017

Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol despre o adevărată comoară descoperită la Sarichioi.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Trebuie să recunosc că în anul 2011, când am creat blogul www.mistereledunarii.ro, intenția mea a fost ca acesta să se numească Misterele Tulcei, cu un nume inspirat de celebrele romane Misterele Parisului și Misterele Londrei, de George Sand  și Paul Feval. M-am gândit însă, cu modestele mele cunoștințe de atunci despre istoria orașului nostru, că acesta nu-mi va oferi suficiente subiecte pentru a-l putea ține în viață prea mult timp (cu un articol publicat în fiecare săptămână). Convins de acest lucru, am hotărât să-i dau un nume (mistereledunarii) care să-mi permită un evantai cât mai larg de teme. Teribilă greșeală, având în vedere că de atâția an scriu cu râvnă despre istoria orașului nostru și noi subiecte nu contenesc să iasă la iveală. În tot acest răstimp, ieșirile din spațiul orășenesc tulcean au fost extrem de rare, câteva articole despre Sulina și Delta Dunării, și poate încă altele câteva.

Iată însă că astăzi, încălcăm această adevărată frontieră imaginară a orașului Tulcea, pentru a merge în județ, și nu oriunde, ci la Sarichioi, și nu oricând, ci în anul de grație 1915, și nu pentru orice motiv, ci pentru o adevărată comoară alcătuită din monede din aur, scoasă la iveală de o banală  ploaie torențială. Trebuie să recunoașteți că numai citind aceste rânduri și deodată ținutul pietros și uscat de vânt dobrogean se transformă într-un adevărat loc de poveste din o mie și una de nopți, cu pumni de aur căzuți din cer sau aduși de ploaie. Dar să dăm citire unei notițe din ziarul „Adevărul”, care face un fel de prolog al celor întâmplate la Sarichioi, într-o dovadă clară că nu este vorba despre nici un basm, ci despre o întâmplare cum nu se poate mai adevărată:

„Ploaie cu monede de aur la Sarichioi (Tulcea)

Tulcea, 3 iulie. – În comuna Sarichioi, de câteva zile, în urma ploilor ce au căzut, mai mulți locuitori au găsit o însemnată cantitate de monede de aur turcești (rubele[1]).

Cel puțin așa declară un locuitor din această comună, care a fost găsit de un polițist din orașul nostru, pe când voia să vândă unui argintar 256 de bucăți dina ceste monede pe care poliția confiscându-le le-a trimis parchetului care a început ancheta – G.”[2]



Din nefericire pentru lipovenii din Sarichioi și cititorii ziarului Adevărul, de la 1915, autoritățile tulcene au transformat frumosul basm cu iz oriental într-o istorie cu implicații legislative, care funcționează și în zilele noastre: co-drepturi asupra unor comori descoperite. Nu știm cum exprima legislația în domeniu, prin 1915, astăzi, dacă dă însă norocul peste dvs. și găsiți o comoară de felul acesta, va trebui să o faceți juma-juma cu statul, dacă descoperirea este făcută pe spațiul public, sau cu proprietarul, dacă este în grădina vecinului. Iar în ultimul caz, situația de poate complica juridic, dacă vecinul declară că de fapt în grădină așa îți păstra el bijuteriile familiei!

Dar să ne întoarcem la subiectul nostru, adică la monedele de aur de la Sarichioi și să citim un al doilea articol, apărut două zile mai târziu, 7 iulie 1915, tot în ziarul Adevărul.



„Ploae cu monede de aur

TULCEA, 5 iulie – Acum câteva zile, ajutorul comandantului de sergenți de oraș, Drăgan a înaintat poliției pe locuitorul Ivli Timofei din satul Sarichioi, care voia să vândă argintarului Zlatavoff un număr de 256 monede de aur turcești, numite „ruble”. La interogatoriul ce i s-a luat la poliție, Timofei a declarat că acele modele le-a găsit pe străzile satului în urma ploilor ce au căzut zilele acestea și că mai mulți locuitori din acel sat au găsit și ei astfel de monede.

Cele 256 monede, împreună cu actele dresate de subcomisarul Dinescu, au fost înaintata parchetului pentru a se cerceta. Cazul îl cercetează d. substitut de procuror Alexandru Gh. Filip. După câte aflăm, în total până acum s-au găsit 460 de asemenea monede și 29 mai mari, una din ele, mai mari ca celelalte toate (cât 10 bani, vechiu, din aramă) datează din anul 1871 și după cum se vede din inscripția ce are, pare a fi emisiune engleză.  G.”[3]

Trecem peste misteriosul semnatar al ambelor articole, „G.”, probabil un colaborator corespondent tulcean al ziarului și ne oprim la distinsul Ivli Timofei, care fără să stea prea mult pe gânduri, s-a dus cu toate cele 256 de monede la zaraf (bun, haideți să-i zicem și noi tot argintar), Zlatavoff, care după nume pare tot rus (până la Revoluția din 1917, ortografia unor numele rusești era cu terminația off, a se vedea votca Smirnoff, dinastia Romanoff, care după 1917, au devenit Smirnov, Romanov), și în semn de amiciție etnică la turnat la poliție. Dacă toate monedele au fost doar 256, în cel mai bun caz, probabil că jumătate dintre ele, le-a luat statul, fiind găsite pe străzile satului, deci pe spațiul public. Aceasta dacă nu cumva au fost mai multe, și Ivli a trebuit să recunoască la poliție, bănuim cum.

Cam aceasta ar fi istoria monedelor de aur aduse de ploaie la Sarichioi, într-o zi de vară din anul 1915. În lipsa unui al treilea articol, în ziarul Adevărul, care să ne explice științific, ce s-a întâmplat, am încercat noi să făurim o ipoteză, Faptul că printre monede sa afla și una datată la 1871, ne inclină să credem că credem că este vorba despre o avere îngropată în pripă în timpul Războiului de Independență, 1878-1879, de frica cerchezilor, care începuseră să atace satele de creștini, sau de spaima sosirii rușilor, sau a plecării otomanilor. Cu stăpânul averii s-a întâmplat apoi ceva rău și aceasta a rămas ascunsă  până în anul1915, când șuvoiul ploilor torențiale au răscolit pământul și au scos la iveală comoara pe care a împrăștiat-o pe ulițele satului.

Să recunoaștem că doar la Sarichioi se putea întâmpla așa ceva.


[1] S-ar părea că este vorba despre „ruble”, denumire generică dată de populația lipovenească din sarichioi tutuoror monedelor din aur, sub influența rublelor imperiale de aur.

[2] Adevărul, 28, nr. 10170, 5 iulie 1915

[3] Adevărul, 28, nr. 10172, 7 iulie 1915

Reclame
6 comentarii leave one →
  1. 21 noiembrie 2017 22:43

    Pentru dnul Geo Naum… Din păcate, povestea noastră se oprește brusc, ca un film vechi, care se rupe în timpul proiecției…

    Apreciază

  2. 21 noiembrie 2017 22:42

    Pentru dnul Pratmin… Cum nu avem cunoștiințe juridice, am preluat și noi câteva informații de ici și colo privind legislația care reglmentează găsirea comorilor… dacă știți mai multe, chiar am fi curioși să aflăm mai multe detalii, nu de alta, dar nu se ști când dă norocul peste noi!…

    Apreciază

  3. 21 noiembrie 2017 22:39

    Pentru dnul Maravela Petre… totul se leagă în viață, după cum vedeți!…

    Apreciază

  4. Maravela Petre permalink
    17 noiembrie 2017 19:35

    Unul din prosperii comercinaţi ai comunei după 1995, se spune că s-a lansat, având numeroase monede de aur de la bunicul său.

    Apreciază

  5. 17 noiembrie 2017 17:40

    Exista si informatii neadevarate, conform legislatiei actuale: „astăzi, dacă dă însă norocul peste dvs. și găsiți o comoară de felul acesta, va trebui să o faceți juma-juma cu statul, dacă descoperirea este făcută pe spațiul public, sau cu proprietarul, dacă este în grădina vecinului. Iar în ultimul caz, situația de poate complica juridic, dacă vecinul declară că de fapt în grădină așa îți păstra el bijuteriile familiei!”

    Apreciază

  6. Anonim permalink
    17 noiembrie 2017 12:42

    Foarte interesant. Pacat ca nu aflam si ce a urmat, unde au ajuns monedele si ce s-a facut cu acestea, ce au patit cei din Sarichioi care au gasit banii risipiti pe ulite si daca s-a gasit locul unde erau ingropate. Poate ca vreun cititor stie ceva si ne spune si noua, celor curiosi dintre cei care iubesc orasul Tulcea, Dunarea si Delta Dunarii.
    Cu stima,
    Geo Naum

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: