Sări la conţinut

Strada care duce la cer…

22 iunie 2018


Misterele Dunării revine cu o nou sezon de articole (aproape la fel ca pe celebra platformă de seriale Netflix). Începând de azi, timp de câteva luni – adică până prin noiembrie -, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


Acum 55 de ani (cu aproximație) eram un des trecător pe strada 9 Mai. Bun, trebuie să recunosc că de multe ori eram dus în brațe (nu din alte motive, ci pentru faptul că eram mic și oboseam repede, și pentru că și această propoziție nu este foarte clară, voiam să spun că aveam cam 3-4 ani și de multe ori, eram transportat în brațe de mama mea). Poate și din acest motiv, strada, despre care vom vorbi astăzi, mi se părea stranie, reușind să mă înfricoșeze de-a dreptul, prin faptul că mi se părea atât de dreaptă în sus, încât ducea spre cer. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, strada este pavată tot cu piatră cubică din granit, trotuare din dale de calcar marmorat, toate realizate în jurul anului 1900. Din acest punct de vedere, nici o modificare în ultimul secol și aproape două decenii. Chiar și cele trei clădiri reprezentative ale străzi au rămas aceleași, adică celebra Casă Elvețiană, imobilul Băncii Naționale – sucursala Tulcea (azi, Muzeul de Etnografie) și Casa Calafeteanu. Singurele lucruri care s-au modificat, au fost numele străzii, botezată inițial Paul Stătescu (fost Prefect al Tulcei 1881-1888), după 1950, fiind numită 9 Mai, strada trecând cu acest nume și în mileniul al III-lea.

Să începem prezentarea străzii cu numele acesteia. Nu știm precis dacă acesta a fost, de la început, Paul Stătescu, așa cum spuneam, după cel al prefectului care a condus Tulcea mai mult de 7 ani, între 1881-1888, știm însă că,  paradoxal, de stradă și mai ales de Casa Elvețiană și Prefect, s-a stârnit o mare discuție, atingând dimensiunile unui scandal. La data construirii Casei Elvețiene, 1884-1885 (nicidecum 1864, cum se specifică cam în toate sursele), ziaristul tulcean Basile Brănișteanu, afirmă într-un articol publicat în presa centrală că această casă nu este a altcuiva decât a prefectului Paul Stătescu. În plus, acesta susține că o parte din banii și materialele de construcție provin de la reparațiile de mântuială făcute la Palatul Administrativ (fost Palat al Pașei, moștenit de la otomani, actualul Muzeu de Artă). Nu am reușit să aflăm câtă dreptate avea ziaristul în cele afirmate la timpul respectiv, având reținerea faptului că acesta era într-un proces de calomnie cu administrația tulceană. Important este faptul că destul de repede, apare ca proprietar, Iosif (Wilhelm) Bergman, iar casa este supranumită Casa cu Păpuși, datorită unei scări monumentale care urca din strada (Calea) Gloriei până la intrarea în casă, și care era flancată de statuete din marmură, pe care tulcenii le-au asemuit cu niște păpuși. În perioada dictaturii legionare (1940-1941), casa ajunge sediul Mișcării Legionare, proprietarul evreu Bergman nefiind întrebat prea multe, fațada acesteia fiind vopsită în verde, devenind astfel Casa Verde. După naționalizarea din 1950,  clădirea devine Casa Pionierilor, apoi, în ultima perioadă de timp, până la retrocedarea către urmașii familiei Bergman, sediul bibliotecii și a laboratoarelor de restaurare ale ICEM Tulcea. În tot această ultimă perioadă de timp, casa a fost supranumită Casa Elvețiană (cu toate că mai potrivit probabil ar fi fost numele de Casa Tiroleză), iar în ultima vreme, pentru că este complet abandonată și într-o stare înaintată de degradare, Casa Fantomelor, sau a Stafiilor, după caz, în funcție de imaginația celui care o pomenește. Să mai adăugăm că moștenitoarea casei, dna Magda Solomon, dorește să o vândă pentru suma de 400 de mii de euro. Primăria Tulcei a încercat o negociere de preț, dar nu a reușit, motiv pentru care a renunțat, așa că, dacă dispuneți de acești bani, nu ezitați să intrați în posesia uneia din cele mai frumoase case tulcene.



Puțin mai sus de Casa Elvețiană, pe partea dreaptă a străzii, se află o altă clădire impresionantă, Casa Calafeteanu, construită într-un cu totul alt stil (clasic românesc), probabil în perioada 1910-1915 de către Alexandru Calafeteanu, profesor  la Liceul Spiru Haret, director al acestuia și chiar primar al Tulcei (1913-1914). Ca toate casele cu ștaif din Tulcea, și aceasta fost naționalizată în 1950, fiind, printre altele, Casa Pionierilor și, mai târziu, Muzeul de Etnografie. De puțin timp, descendenții familiei Calafeteanu (pe linia fiului Constantin Calafeteanu, profesor și pictor cunoscut, decedat în anul 1987) au reintrat în posesia casei, aflată într-o stare de stand-by, adică nici într-o stare de abandon distructiv, dar nici readusă la viață.

Încheiem inventarul caselor de pe strada 9 Mai, cu actualul sediu al Muzeului de Etnografie, clădire care a fost construită ca sediu al Băncii Naționale (sucursala Tulcea), în anul 1928.  Aceasta nu înseamnă că frumosul nostru oraș nu avea filială BNR până la această dată. Sucursala fiind înființată în anul 1894 și funcționând într-o clădire de pe strada Regina Elisabeta (azi, slct. Gavrilov Corneliu), nr. 148. Pentru că aparținea unei structuri de stat, clădirea nu a fost naționalizată și a continuat să fie sediu de bancă în toată perioada comunistă. I s-a înfundat, dacă putem să ne exprimă astfel, după 1989, când după o perioadă de câțiva ani, au fost desființate sucursalele BNR (rămânând doar 4 regionale și 16 agenții, cu o repartiție aproape stranie).



Cam aceasta ar fi strada 9 Mai, fostă Paul Stătescu, un pavaj din piatră cubică (probabil granit de Greci), cu trotuare și borduri din calcar marmorat (din carierele Tulcei, azi, filon epuizat) și trei case emblematice. Nimic spectaculos privind istoria locului (dar cu siguranță că au fost cel puțin câteva întâmplări, care au fost uitate), o stradă ce pare uitată de timp, care mai păstrează încă parfumul Tulcei de altădată. Dacă nu vă este frică de înălțime, încercați să vă aventurați pe strada care urcă la cer.


Imaginea 1– fotografie actuală cu strada 9 mai, fostă Paul Stătescu… o stradă care duce la cer

Imaginea 2– fotografie actuală cu Casa Elvețiană, supranumită Casa Fantomelor, din cauza stării înainte de degradare

Imaginea 3– ilustrată din perioada interbelică, în care se pot vedea casele Elvețiană și Calafeteanu, cu fostul sediu al Băncii Naționale, acum sediul Muzeului de Etnografie

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: