Sări la conţinut

Tulceni și panamale…

20 iulie 2018



De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni și luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


Acest titlu chiar este plin de mister. Cu siguranță că nici măcar nu bănuiți la ce se referă și chiar dacă aveți oarecari indicii, pot să schimb subiectul, chiar din rândul următor. Dar nu aceasta este scopul acestui articol, de a vă face confuzi și de a ține onor cititorul în necunoștință de cauză. În primul rând, vreau să vă asigur că articolul de față nu are nici o legătură cu canalul Panama, o conexiune dintre apa acestuia și a Dunării fiind posibilă. În plus, să ne aducem aminte că celebrul canal a fost construit în două etape, la fel ca și canalul Dunăre-Marea Neagră, cu specificația că cel care leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific, în lungime de 77 km, a fost început în 1881, de francezi (după succesul financiar înregistrat cu canalul Suez) și abandonat datorită mortalității de peste 200 de oameni în fiecare lună, din cauza condițiilor extreme (mai ales în sezonul ploios). În anul 1904 este preluat de americani și terminat în anul 1914. Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost început prima dată de comuniști în anul 1949, având ca forță de muncă deținuții politici, și abandonat în anul1954. Lucrările au fost reluate în anul 1976, tot de comuniști, și încheiate în 1984, fiind mai mult o ambiție personală a lui Nicolae Ceaușescu.

Abandonul francez al construcției Canalului Panama a însemnat și un mare scandal financiar, deoarece zeci de mii de investitori, mai mari sau mai mici, și-au pierdut banii în această întreprindere, generând un cuvânt nou pentru afaceri frauduloase de mari proporții și escrocherii în stil mare: panama. Cu toate că subiectul este incitant, adică să discutăm de bani escrocați și panamale, azi vom vorbi de pălării, adică alte panamale. Dacă privim cu atenție cele câteva fotografii cu Tulcea de odinioară, în unele din ele (nu foarte multe, ce-i drept) apar diferiți tulceni cu capul acoperit cu pălării de panama. Cu toate că o parte din aceste instantanee sunt luate în mijlocul verii, care nu erau deloc mai răcoroase ca cele din zilele noastre, tulcenii cu ștaif sunt îmbrăcați în costum, cravată sau papion și nelipsita panama pe creștetul capului. Atmosfera tulceană semăna de foarte multe ori cu cea descrisă de Macedonski: „Bărbații se înghesuiau pe lângă ferestre, făcându-și vânt cu câte o imensă pălărie de panama…” sau Camil Petrecu: „Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri, cu fața ascunsă de umbra unei panamale demodate cu borurile foarte largi…”
Panama este o pălărie din fibre vegetale, de origine ecuadoriană, cu toate că poartă numele statului Panama. O pălărie masculină suplă și lejeră, la modă în anii 1900 (purtată la început de muncitori pentru ca apoi să devină un simbol al eleganței vacanciere). O pălărie care se deosebește de altele prin faptul că are borurile largi și este extrem de fină, unele modele, pentru a demonstra calitatea materialelor, se pot rula și păstra (transporta) în cutiuțe de lemn sau tuburi cilindrice, de mici dimensiuni, din carton tare. În mod tradițional, are culoarea albă, cu bandă neagră, maro sau argintie și este confecționată complet manual, din frunzele de palmier tânăr, cu o înălțime de aproximativ 1 m. Numele de panama nu reprezintă un tip anume de pălărie, ci, de fapt, materialul „țesut” în trei moduri: brisa, cuenca și montecristi, ultimul fiind cel mai apreciat. Așa cum spuneam, unele modele de panama se pot rula, dar altele, la fel de fine, sunt rigidizate, pentru ca pălăria să-și păstreze forma inițială.  
Moda panamalei a fost lansată de președinți de stat și vedete, care la începutul secolului al XX-lea, au început să poarte asemenea pălării ușoare, de vară. Nu a încetat niciodată să fie la modă, fiind apreciate și în zilele noastre, existând modele pentru toate buzunarele, privind prețul de vânzare. Astfel o panama „Montecristi extra fino” poate să coste câteva mii de euro, dar există modele și la 50-60 euro.
Dacă privim însă cu atenție pălăriile de paie ale tulcenilor din perioada începutului de secol al XX-lea, observăm cu mirare că de fapt aceștia nu poartă modelele clasice de panama, de exemplu celebrele „Braselino”, la modă chiar și în zilele noastre. Pălăriile lor sunt cu borurile mai mici, cu calota turtită și rigidă și realizate din pai, purtând numele de canotieră. Acestea au pătruns în moda curentă, venind din lumea militară, făcând parte din uniforma de vară a marinei militare franceze, care a trecut cu repeziciune în ce civilă. Calea s-a părea că a fost prin lumea modei copiilor din înalta societate franceză, îmbrăcați în perioada de care aminteam în mini-uniforme de marinar (modă preluată cu entuziasm și în societatea românească, dacă ne amintim de schița lui Caragiale, „Domnul Goe”). Societatea franceză a preluat această piesă vestimentară cu mult elan și astfel, sora mai mică a panamalei, canotiera are un succes fulminat, răspândindu-se în întreaga lume, în spațiul anglofon purtând numele de „boater”. Dacă în prima fază, canotiera era purtată pentru a arăta că bărbatul sau femeia respectivă aveau un stil de viață sportiv, sau cel puțin apreciau canotajul, ciclismul și echitația, cu trecerea timpului a devenit un obiect vestimentar reprezentând un anume spirit de libertate, mai ales dacă se purta trasă puțin pe ochi și înclinată pe o ureche… ce-i cu mai multă experiență de viață poate își aduc aminte de vedete precum Maurice Chevalier și chiar Fred Astaire, în unele filme.





La Tulcea, cu siguranță că a sosit pe calea apelor, și nu e vorba despre vre-o canotieră luată de valurile Dunării pe la Viena și adusă până la Tulcea, ci de sutele de nave care opreau în portul orașului, de la cele de pasageri – cu călători eleganți care mergeau la Constantinopol sau Viena – sau marinari de toate națiile, unii dintre ei purtând canotiera, așa cum turcii purtau celebrele fesuri tronconice de culoare vișinie.




Pe la mijlocul secolului al XXI-lea, canotiera și-a pierdut farmecul în modă, spre deosebire de panama, care a rămas o pălărie plină de șarm și o piesă grea în vestimentația zilelor călduroase. Canotiera și-a ales la fix momentul când să dispară din peisajul tulcean, odată cu sosirea comuniștilor la putere, purtători de șapcă și bască proletară. Despre acestea, însă într-un alt articol.


Imaginea1- fotografie realizată în perioada 1900, de fotograful tulcean T.T. Nany, având ca protagoniști membrii breslei comercianților de sifon și limonadă din Tulcea. Se pot distinge cel puțin șase purtători de panama și canotieră.

Imaginea 2 și 3 – fotografii cu câte o panama și canotieră

Imaginea4 – fotografie din colecția dnului Constantin Simion, înfățișând un grup de tulceni, în fața unei locande (s-ar părea că „Sub coloane”, fostul bazar). Se pot număra câteva panamale și canotiere, printre pălăriile de fetru

Imagine5-fotografie din colecția dnului Paul Vergoti, în care apare tatăl său, elegant purtător de canotieră, alături de câțiva prieteni, la un pahar de bere neagră

Reclame
One Comment leave one →
  1. 20 iulie 2018 9:04

    Fain!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: