Sări la conţinut

Uite popa, nu e popa!… la Tulcea, pe la 1896

3 august 2018



Tulcea a fost aproape în permanență un loc al comploturilor, spionilor și agitatorilor. Vorbim mai ales de perioada de după liberalizarea navigației pe Dunăre, adică după anul 1832. Având în dotare un puternic fort otoman, care a existat în prima fază pe Stânca Tulcei (un pinten de piatră ce înainta spre mijlocul Dunării, în dreptul Colnicului Hora) și, apoi pe Dealul Taberei, rușii au fost în permanență curioși să cunoască detalii privind garnizoana de soldați și starea depozitelor de muniții, ascunse în tuneluri săpate în dealurile orașului. Apoi, în preajma războaielor, spioni și agitatori de toate neamurile bântuiau prin oraș, sub masca străvezie că sunt negustori, ziariști, preoți și chiar geografi, toți cu scopul de a afla cât mai multe informații despre starea otomanilor, și să instige, dacă se putea, etniile tulcene să se ridice împotriva acestora. După 1878, când Dobrogea trece alături de România, lucrurile s-au mai liniștit, dar nu de tot, rușii și bulgarii având tot timpul ceva interese prin partea locului, războaiele plutind mai tot timpul în aer . Dar haideți să vedem (citim) mai bine care era atmosfera complotistă tulceană, pe la 1896, desprinsă dintr-un articol din ziarul „Epoca”.


„EXPLUZAREA UNUI AGITATOR

Un preot rus în Tulcea – Intervenire autorităților – Expulzarea preotului – Unde-i popa?

Un preot rus în Tulcea

Înainte de Paști s-a remarcat foarte mult printre lipovenii din Tulcea și din împrejurime un preot rusesc, care nu se prea arăta ci stătea mereu prin casele lipovenilor, rușilor și bulgarilor din localitate. Se pretindea la început că el a fost chemat pentru a oficia în timpul sărbătorilor mai multe slujbe religioase. Nu se știa nimic de unde este și unde merge; se știa numai atât că are sume mari de bani asupra sa și că e fratele secretarului d-lui Popiedonoceff, procurorul general al Sfântului Sinod din Petersburg.
El purta asupra sa o medalie ce se conferă în Rusia doctorilor facultății de teologie și arătând-o mai multora, vorbea de puterea pravoslaviei, de viitorul Rusiei și de soarta pe care în curând o va avea Dobrogea, dacă rușii, bulgarii și lipovenii din această provincie se vor purta bine.

Intervenirea autorităților
Deși preotul cutreiera deja satele din împrejurimile Tulcei, administrația abia după două săptămâni s-a interesat de el și prefectul Toneanu interogându-l asupra scopului vizitei sale, a constatat că venise din Rusia fără pașaport și fără nici un act prin care s-ar justifica identitatea sa.
Ce a căutat acest popă în Tulcea? Aceasta nu s-a putut constata în mod pozitiv. Faptul însă că excursiunile sale misterioase prin împrejurimile Tulcei coincide cu atacurile presei bulgare și rusești în contra României, a dat loc la bănuieli.

Expulzarea preotului
Prefectul a făcut un raport ministerului de interne despre acest preot, conchizând la expulzarea lui. Vestindu-se aceasta prin Tulcea, o deputațiune de lipoveni veni împreună cu popa la București ca să insiste pe lângă ministerul de interne în contra expulzării. Și în București deputațiunea a căzut în ghearele unor samsari de pe la ministere, care făgăduiau că vor face totul în schimbul unui bacșiș bun.
Consiliul de miniștri a semnat însă jurnalul de expulzare și deputațiunea s-a întors la Tulcea fără nici un rezultat. Ordinul expulzării sosise însă mai devreme la Tulcea decât preotul agitator și lipovenii, așa că în momentul în care aceștia debarcară în port, prefectul Toneanu a invitat pe preot să urmeze la poliție pe polițaiul Spirache Georgescu, arătându-i în același timp și ordinul de expulzare.

Unde-i popa?
După câteva ore, el a fost expulzat prin Chilia Veche și a plecat într-o chibitcă locală însoțit de un comisar polițienesc. Comisarul Cernățeanu din Chilia Veche a fost vestit despre expulzarea preotului agitator, având ordinul a-l aștepta și a-l depune pe teritoriul rusesc. A doua zi după expulzare, comisarul din Chilia Veche sosește la Tulcea, raportând că nici preotul, nici comisarul ce-l însoțise nu veniseră la Chilia și fiind îngrijorat a pornit să-i întâmpine vre-o 80 kilometri. Când a ajuns în cătunul Pătlăgeanca, douăzeci de kilometri depărtare de Tulcea, a aflat că preotul a fost furat de o ceată de indivizi necunoscuți. Această răpire dă mult de gândit tulcenilor, deoarece se știa că preotul avea asupra sa mai multe mii de lei.

Undei-i popa?

Diez.”


Din păcate, articolul se încheie brusc și cu toate căutările noastre nu am găsit nici o continuare sau o referință la această întâmplare. Dispariția preotului rus, ( fără să pricepem dacă și polițistul care îl însoțea a dispărut, sau era bine merci la Pătlăgeanca), este mai mult decât misterioasă, mai ales că afirmația ziaristului Diez (un pseudonim pe care am reușit să-l devoalăm, cu ajutorul unui alt articol din presa timpului, în spatele acestei măști ziaristice fiind cetățeanul tulcean N. D. Economu , în mare război cu oficialii tulceni datorită articolelor publicate în presa centrală) induce ideea că preotul ar fi fost răpit datorită banilor pe care îi avea asupra sa. Mult mai plauzibilă pare ipoteza prin care preotul agitator a fost răpit de prietenii săi lipoveni, hotărâți să-l treacă granița în Rusia la fel de incognito cum fusese adus.





Să nu uităm însă că suntem abia în anul 1896 și doar de câțiva ani (din 1892) se înființase „Biroul Siguranței Generale”, în cadrul Ministerului de Interne, fiind un fel de Cenușăreasa sistemului de poliție, în lipsă de legislație clară de funcționare. Abia din martie 1908, după tristele evenimente ale Răscoalei din 1907, va fi adoptată o nouă lege a poliției în care se reglementează activitatea informativă și folosirea personalului acoperit de contraspionaj. Să mai adăugăm că în anul 1917 intră pe scena spionilor și agenților provocatori tulceanul Mihail Moruzov, primul mare spion modern român. Dar aceasta este altă poveste.


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În  următoarele săptămâni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.nariton.ro)


Imaginea1-fotografie cu două chipuri rusești, cu bărbi reprezentative

Imaginea2-fotografie din Primul război mondial, cu un soldat citind ziarul într-o barcă pe malul Dunării

 

Reclame
One Comment leave one →
  1. 4 august 2018 10:21

    Mulțumim pentru articol, frumos!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: