Sări la conţinut

Lipovean in Amur…

10 august 2018


Titlul s-ar putea să vă inducă în eroare, lucru pe care l-am dorit cu bună știință. Astfel, am renunțat la î pentru i, rezultând in în loc de în, iar Amur, pare o greșeală la Amor, sau ceva de genul acesta, încercând să realizăm un fals după un film american, Lipovean in Love… dar articolul de față nu are nici cea mai mică legătură cu dragostea, ba chiar putem spune că dimpotrivă. Totuși, vă asigurăm că vom vorbi și de lipoveni, precum și de Amur.

Nu cu mult timp în urmă, am scris un articol (nepublicat încă) despre emigrarea turcilor dobrogeni în Turcia, pe la 1925, la chemarea noului conducător, a noii republici turcești, Kemal Ataturk. O adevărată rețea de agenți turci, sub formă de negustori sau hogi, bântuiau prin Dobrogea și încercau să-i convingă pe mahomedanii din Tulcea și Constanța, deveniți cetățeni români, din anul 1912 (au trebuit să aștepte acest lucru din 1878, de la terminarea Războiului de Independență, alături de toți ceilalți dobrogeni, pentru a căpăta drepturi depline de români). Nu știm cât de multe familii de turci și tătari au părăsit Dobrogea în perioada respectivă, dar iată că nici după un an de zile (în 1926), o altă echipă de agenți, de data aceasta rusească, începe să bântuie prin Basarabia, racolând emigranți pentru Rusia. Neavând prea multe informații la dispoziție despre modul de acțiune a agenților bolșevici (care s-ar părea că puneau mai mult accentul pe libertatea ideologică anti moșierească și anti burgheză), autorul articolul face un remember al unei situații asemănătoare din Dobrogea, din anii 1909-1910, în care cei vizați erau lipovenii, încercând să-i convingă să-și părăsească căminele și să emigreze pe îndepărtatul Amur. Dar să citim un articol publicat în ziarul Adevărul, din 27 august 1927, pentru a înțelege mai bine ce se întâmpla și în 1926 și în 1910 și, de ce nu, și în 1989-2017.



„Epidemia de emigrări

În România Mică nu există o problemă a emigrărilor. Dintre provinciile alipite ale României mari numai Ardealul furniza emigranți.
Toate țările de emigrare au fost nevoite să facă legi speciale pentru ocrotirea celor care, în dorința oarbă de a părăsi țara, cad în ghearele intermediarilor și agenților de emigrare. La noi nu era nimic organizat cu privire la emigrare. Toți cei care se ocupau cu acest comerț de oameni au operat în voie. Numai după ce s-au ridicat reclamații din partea celor care plătiseră fără să poată ajunge la destinație guvernul a început să ia măsuri de ordine. Formează o comisie specială la ministerul muncii și întocmește o lege pentru reglementarea migrațiunilor. Dacă s-a pus regulă în eliberarea pașapoartelor de emigrare, căci trec prin fața unei comisii compuse din 17 funcționari superiori delegați de diferite ministere a rămas încă un câmp deschis de operație pentru propagandă și pregătirea actelor de emigrare. Agenții companiilor de transport, advocații și o parte din funcționarii de la periferie care trebuie să elibereze diferite acte, fac afaceri bune în jurul acestei chestiuni a emigrării. Comisia migrațiilor din București constată în ultimul timp o creștere deosebită a numărului cererilor de emigrare la fața locului. Și se constată că agenția de transport Cossulich face o propagandă activă în satele din Basarabia. Unii funcționari: primari, preoți, notari, șefi de garnizoane, primesc bani pentru ca să elibereze actele cerute. Iar câțiva avocați din București și-au făcut o profesie rentabilă servind de intermediari pentru transmiterea pașapoartelor. Din cauza secetei din Basarabia, propaganda a găsit teren favorabil, și din această parte a țării de unde nu pleca nimeni s-a pornit un curent serios de emigrare. E de ajuns ca vreo câțiva emigranți să ajungă la destinație și să scrie rudelor din țară; acești pionieri devin cei mai buni agenți de emigrare. Curentul format își urmează cursul ca o boală epidemică.

Am avut ocazia să urmăresc un asemenea curent de emigrare în Dobrogea prin anii 1909-1910.
Guvernul rusesc făcuse trei încercări de colonizare în Manciuria. Nu reușise. A patra încercare o făceau cu populația din Dobrogea, căci din Rusia nu voia să mai plece nimeni. Emisarii ruși, sprijiniți de consulatele din Galați, Tulcea și Sulina, cutrierau satele din Dobrogea, unde găseau teren favorabil. Lipovenii erau nemulțumiți de legea pescăriilor. Locuitorii își vindeau pe nimic locurile și casele plecând în Manciuria, unde nu plăteau dări, li se acordau terenuri și ajutoare în bani, pescuitul liber, nesupărați de legi și regulamente. De la lipoveni s-au molipsit și românii din Dobrogea. Deși județul Tulcea era condus de unul dintre cei mai vrednici prefecți, d. Jean Atanasiu, totuși curentul de emigrare nu putea fi oprit. Toate sfaturile erau de prisos. Mirajul Manciuriei pusese stăpânire pe mințile dobrogenilor. Consulatele ruse, prim emisarii lor, au cumpărat pe câțiva săteni care au plecat singuri și, din Manciuria, descriau rudelor în Dobrogea raiul pe care îl găsise pe meleagurile Amurului. Am fost față la plecare unui transport de emigranți cu vaporul rusesc „Besarabet” în portul Isaccea. Când vaporul s-a desprins de ponton, câțiva lipoveni și-au scos cizmele din picioare și le-au bătut zicând: „praf să se aleagă de țara asta pe care o părăsim.” După o lungă odisee de la Dunăre până la Amur și înapoi, i-am văzut tot în același port întorcându-se. Când au debarcat, pășind pe pământul Dobrogei, au îngenuncheat sărutând țărâna și făcând numeroase cruci. Curentul de emigrare s-a stins îndată ce primul transport s-a întors povestind viața nenorocită de pe malurile Amurului. Pământ pustiu, sterp și inundabil. Pescuitul este liber, dar primul oraș unde se putea vinde peștele era la vreo trei sute de km. Cerealele nu aveau vreme să se coacă. Din august cădea zăpada. Copiii și bătrânii plecați nu s-au mai întors. Mai toți au murit. Au rămas acolo îngropați, fără popă, căci în pustietatea aceea nu era nici o așezare omenească, nici religie, nici lege; fiecare se apăra cum putea. La plecarea din Dobrogea, lipovenii spuneau: „nu putem trăi aici din cauză că avem prea multe legi.” Când erau întrebați de ce nu au rămas în Manciuria, ei răspundeau: „Cum să trăim acolo, dacă nu-i nici lege, ziua și noapte trebuie să stai cu pușca în mână să te aperi singur.

Trotuș”


Rezumând toate aceste întâmplări, am putea spune, pentru toți acești oameni, ca și pentru alții, inclusiv cei care au scris și citit acest articol, că fericirea este acolo unde nu suntem (sigur un citat). Încheiem, nu înainte de a adăuga că Amurul este un fluviu situat în Asia, cu o lungime de 2824 km, mare parte din aceasta constituind granița naturală dintre Rusia și China (motiv pentru cele două țări să se războiască puțin, în anul 1969, în urma schimbării cursului fluviului). Șase luni pe an, navigația pe fluviu este oprită din cauza gheții.


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.nariton.ro)


Imaginea1și 2-fotografii cu lipoveni

Reclame
2 comentarii leave one →
  1. 15 august 2018 13:42

    Pentru dnul Radu Mârza… Mulțumim frumos pentru consecvența urmăririi blogului nostru… După cum vedeți, articolele au un oarecare succes… Numai de bine!

    Apreciază

  2. 11 august 2018 0:05

    Foarte interesante informațiile! Este excelent că le scoateți la lumină! Mulțumesc.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: