Sări la conţinut

Tulcenii între vinul pelin și tulburel… azi, doar despre pelin (adică, partea I)

21 septembrie 2018


Până la urmă viața se socotește în funcție de la ce o raportezi. Cele mai simple repere sunt nașterea și moartea, adică o linie întortocheată, cu două capete, căreia cei care se pricep cât de cât la aritmetică o numesc segment. Pentru o viziune puțin mai detaliată există botezul, căsătoria și înmormântarea, cu o vedere social religioasă asupra vieții. Vă propun, însă, în articolul de azi, viața văzută prin prisma a două repere bahice: tulburelul și vinul pelin. La prima vedere (citire) pare o viziune vulgară, primitivă, făcută de băutori notorii, departe de trăiri superioare precum poezia, filozofia sau știința. Cu toate acestea, ne menținem afirmația că măsurarea vieții tulcenilor (sau a unora dintre ei) folosind ca unitate de măsură paharul și repere cele două soiuri de vin conține mai mult miez de viață decât orice tratat plictisitor de artă sau știință.

Vinul pelin este o băutură de primăvară, care se bea o dată cu renașterea naturii, de 1 mai, sărbătoare numită popular „Arminden” și în care era obiceiul să bei vin pelin, pentru înnoirea sângelui. „Pelinul (artemisia absinthium L.), e o plantă cu miros specific din familia Compositae considerată a avea puteri miraculoase asupra Ielelor şi relelor produse de acestea (,,lovituri de Iele”, ,,luatul din Rusalii”). La Rusalii era purtat la pălărie, la brâu, în sân sau se punea pe mese şi în paturi pentru a alunga spiritele şi duhurile rele. La Armiden, se organizau petreceri câmpeneşti la care se mânca carne de miel fript şi se bea vin Pelin pentru subţierea şi schimbarea sângelui”.

În medicina populară, pelinul era un leac apreciat pentru tratarea malariei, durerilor de stomac, bolilor de ochi…”[1]

După cum lesne puteți observa, odată cu venirea primăverii, pelinul era o plantă extrem de importantă. Numai luând în considerare faptul că era un leac în tratarea malariei (frigurilor) care bântuiau pe la Tulcea, ca vodă prin lobodă, din cauza țânțarului anofel care era rege peste bălțile și smârcurile tulcene, putem să observăm că vinul pelin se putea bea ca tratament natural (și plăcut) împotriva frigurilor. Dar să-i dăm cuvântul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, distins avocat și scriitor, cunoscut mai ales cu numele de Păstorel,  o adevărată somitate în gastronomia și oenologia românească. „Pelinul nu e decât un vin bun, de preferinţă uşor şi sec, aşa cum se face azi (greşeau acei ce-l făceau din vinuri dulcege), în care a macerat planta cu acelaşi nume. Cu toate că formula pare simplă, pelinul din două vii vecine nu e niciodată acelaşi. Şi asta nu numai din cauza vinului, ci şi a modului de pre­paraţie. Fiecare podgorie îşi are tainele ei. In luna mai, i se adaugă periniţa (armonise absinthe), care atunci dă în floare. De asta i se şi spune Pelin de mai şi nu cum afirmă unii, că în această poetică lună pelinul trebuie băut până la ultima picătură (scornitură de beţiv). Cei pripiţi, în adevăr, îl beau, cei cuminţi aşteaptă. Am cunoscut un podgorean care, aplicând pelinului metoda champ­enoise, în al patrulea an a obţinut un pelin spumos, în genul vinului pe care francezii îl numesc Cremant, dar amărui şi c-o aromă din cele mai aperi­tive. Pelinul are toate culorile sub bairacul cărora luptă, de la verzui, auriu şi trandafiriu, până la purpură, rubin, granată şi zamă de mure. În prepararea lui, totul depinde de calitatea vinului, de dozaj… şi de timp. Cunos­cătorii care i-au dat de gust îl aşează pe prima linie a băuturilor cu adevă­rat aperitive (deschizătoare de drumuri şi perspective), pentru că nu supără cu nimic susceptibilitatea vinurilor fine care, eventual, ar sosi după el la o masă (îşi respectă rudele bătrâne). Ceva mai mult: deschide drumul şi pune în valoare vinurile care îi urmează. E destul pentru a-1 impune respectului amatorilor.”[2]

Pentru a vă dovedi că Păstorel Teodoreanu nu era un amator în domeniu și rândurile scrise mai înainte sunt ale unui profesionist, să adăugăm doar că două dintre volumele sale de epigrame se numesc: „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai” și „Vin și apă”.

Dar să-i părăsim pe clasicii în domeniu, inclusiv pe Radu Anton Roman, de la care am putea să luăm câteva rețete de preparare a vinului pelin, pentru a cita în acest sens un tânăr tulcean, de fel și unde și trăiește din Valea Teilor, care ne-a oferit în urmă cu mai mulți ani o asemenea rețetă, pur tulceană. „CUM NU SE FACE PELINUL AMAR SAU DESPRE OENOLOGII DINSPRE LUNCA DUNĂRII SPRE MUNŢII MĂCINULUI, de Cristi Tuzlaru. Rețeta se regăsește in zona Niculițel – Meidanchioi – Izvoarele, adică pe DJ 229. Ce voiam sa spun e ca nu am cercetat dacă spre vestul județului se face Pelin. Dar ce este Pelinul. Pelinul conform informațiilor furnizate de un distins elev de clasa a III-a este o plantă. Din alte informații obținute de la bătrânii satului este un vin preparat cu multă atenție. In speță, vorbim de o soluție prin care orice prostie de vin poate fi salvată de la distilarea în infamul cazan de țuică, dar mai bine căutăm o Feteasca regală din tarlaua 21, parcela 679.

Mai întâi, să spunem ca trebuie sa cumpărăm un butoi zdravăn de 200 de litri. Mai trebuie să cumpărați struguri de viţă nobilă, cei mai aromatici si mai parfumați. Sunt nenumărate soiuri, dar îmi este dor de Afuz-Ali. Cine naiba o fi şi turcul asta că mă obsedează din clasa I, când eram predați CAP-ului pentru munci începând cu ruptul lăstarilor si ajungând până la culesul viilor, când găleata care avea cel puțin 8 kg era carată împreună cu colegul de bancă. Da. Munceam de mici (…) Revenim la vinul Pelin si nu găsesc piesa Mariei Tănase despre pelin-planta. Avem 2 cuvinte de baza: boabe şi zeamă. Boabele sunt multe, desciorchinate, normal, din nenumărate soiuri: Cabernet, Merlot, un soi căruia noi ii spunem șampanie neagră, Ottonel, si Alexandrion. Nu știu precis cum ii zice la felul acesta de strugure, dar așa ii spune doamna tehnician viticol care l-a adus de vreo 3 ani in Meidanchioi, însa eu oscilez intre Alecsandri Vasile si gin ars Alexandrion. Oricum si asta are o membrană groasă şi extrem de aromată. Avem nevoie de circa 150 de kg boabe. Le așezăm cu atenție in butoiul ante menționat de 200 litri. Deasupra putem pune orice must, si roșu, si alb, si nobil si hibrid. Conjuncții sau disjuncții vinicole. Mustul fermentează simultan cu boabele si iese un vin roșu cu un larg buchet de arome, demisec si repede petent de grătar. Pe măsura ce se consumă, se poate completa cu vin. In ultima instanță, cam pe la Paştele creștinilor, că tot veni vorba de vin Pelin, se poate adăuga şi pelinul, fie macerat, din recolta de anul trecut, dacă Paştele pică devreme, sau plante tinere, pentru anii cu sărbătoarea mai târzie, Dar vă zic că e păcat de vin. Se servește cu orice grătar, friptură de purcel, vită, pasăre sau iepure. Am observat unii bătrâni care îl folosesc pe post de pastă de dinți sau pansament stomacal matinal (…)”

Dar ne-am luat cu vorba (scrisul) și am depășit binișor spațiul alocat unui articol, așa că amânăm pentru un episod doi povestea tulburelului.

[1] Ion Ghinoiu – Obiceiuri  populare de peste an, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997

[2] Al.O. Teodoreanu – Gastronomice, Editura Turism, Bucuresti, 1973


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


Imaginea1 – consumator clasic de vin pelin, fotografie realizată într-un sat din Delta Dunării 

Imaginea2 – etichete de sticle de vin pelin, din perioada premergătoare anului 1989

 

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: