Sări la conţinut

Misterul pălăriei tulcene…

12 octombrie 2018


În urmă cu puțin timp am scris un articol despre pălăriile panama ale tulcenilor de altădată, fără prea mare succes printre tulceni de azi, să tot fie cam o sută de cititori. Motivele sunt mai multe, din care enumerăm doar câteva: nu prea se mai citește, subiectul este derizoriu și lipsit de interes și așa mai departe. Suntem însă consecvenți și revenim cu un nou articol despre pălăriile tulcene și purtătorii lor. De data aceasta, ancheta noastră detectivist istorică se va învârti în jurul unui exemplar pălăristic autentic tulcean, datând din perioada interbelică, aceasta fiind datată cu anul 1920, fără să putem susține însă cu argumente acest lucru. Pălăria în cauză a fost purtată cu abnegație de un locuitor al Tulcei, s-ar părea din comunitatea bulgară, a cărui descendenți se află acum în Bulgaria, la Plovdiv (sau prin împrejurimi). Am dedus acest lucru din anunțul postat, prin care pălăria era scoasă la vânzare în cadrul unei licitații. Mergând în continuare pe firul epic și ipotetic, ne închipuim că stăpânul pălăriei a părăsit Tulcea la un moment dat, sau a fost expulzat în Bulgaria, în anul 1941, când a avut loc strămutări masive de populație, între România și Bulgaria.

Fotografiile pălăriei care apar însă în acest articol sunt autentice, imaginile respective fiind chiar ale obiectului în cauză.  Având „proba” la îndemână să pornim pe firul detectivist al poveștii noastre.



Pălăria este o „Borsalino” adevărată, fabricată de celebra firmă italiană, fondată în anul 1857, în localitatea Alessandria. De la o producție de  două mii cinci  sute de pălării, aceasta ajunge la peste două milioane anual, după câștigarea marelui premiu la Expoziția Universală de la Paris. Apar însă și problemele, cauzate de moștenitorii fabricii și mărcii create de Giuseppe Borsalino. Pălăriile continuă însă să se comercializează în toate zările lumii, inclusiv la Gurile Dunării, devenind o piesă de bază pentru moda starurilor la Hollywood, gangsterilor și scriitorilor. Dacă vă interesează istoria completă Borsalino, ar mai fi  de adăugat că de prin 1950, marca devine un nume cult, simbolul unui element de modă rafinată. Din nefericire, din 1987, firma alunecă pe panta falimentului, după ce trece prin mai multe mâini, în 2017 fiind acuzată de escrocherii financiare. Totuși, un grup de investiții (Haeres Equita) preia și continuă fabricarea pălăriilor borsalino, s-ar părea cu același succes.



Și mai interesant pentru noi, tulcenii, este faptul că pălăria fabricată în Italia are însemnele Tulcea și Ovanes A. Hacian, un distins negustor tulcean, din numeroasa și bogata comunitate armeană, interbelică, a orașului nostru. Se știe că peste tot, în România, negustorii armeni erau cu cel puțin o clasă deasupra celorlalți, depășindu-i în performanțe economice chiar pe cei evrei. O maximă care circula la timpul respectiv susținea că era nevoie de doi români pentru a înșela un negustor evreu și de opt pentru unul armean. Nu știm cum era tehnologia de fabricare a celebrelor pălării borsalino cu numele comersantului Hacian și cu specificația orașului Tulcea, la fel cum astăzi se trece Paris sau Londra.

Probabil că negustorul comanda la fabrica italiană un lot de câteva sute de pălării personalizate cu numele său și a orașului sau – și mai plauzibil – lotul primit era căptușit la primire cu căptușeală din cea mai fină mătase, inscripționat în imprimerii de lux. Ne-am interesat cine a fost Ovanes A. Hacian și am descoperit că în Tulcea interbelică au existat mai multe persoane care au purtat acest nume de familie, legate prin anumite grade de rudenie. În centrul  orașului, mai bine spus în apropierea portului, pe strada Regina Elisabeta, nr. 9-15, exista un magazin de mobilă, avându-l ca proprietar pe T. (Tacor) A. Hacian, căruia luându-i în considerație inițiala A. putem deduce că cei doi au fost frați.

Tot pe strada în cauză, dar la nr. 51, Tacor Hacian a mai avut un magazin de sticlărie și menaj, într-o clădire cu etaj care a aparținut Elisabetei și Sirana Hacian (despre care nu știm mai multe). Clădirea de la nr. 50, tot cu etaj, a aparținut lui Araxie Hacian, care o vinde în anul 1928, prenumele său indicându-l ca posibil tată a tuturor hacianilor enumerați până acum. În sfârșit, îl descoperim pe Ovanes Hacian, proprietar de prăvălie chiar în capătul de sud al celebrului Bazar tulcean, adică exact în centrul orașului, str. Babadag, nr.3-5, pe care o vinde însă în anul 1925. Probabil că aici a fost celebrul magazin de pălării care vinde și mai celebrele brosalino, inscripționate cu numele comerciantului și ale orașului, ca însemne ale calității, așa cum apare în fotografia alăturată. Dacă locația nu vă impresionează prea mult, ar mai trebui specificat că fotografia este realizată  în jurul anului 1960, când ajunsese într-o fază înaintată de degradare și Bazarul a fost demolat în anul 1963.



Ar mai fi de adăugat multe, poate o mică istorie a comunității armene tulcene, pe o găsiți schițată pe blogul mistereledunarii, https://mistereledunarii.wordpress.com/2015/10/27/misterul-bisericii-armene-din-tulcea , dar și faptul că, dacă țineți morțiș, puteți cumpăra pălăria braselino, care a fost subiectul acestui articol, cu suma modică de 40 de euro, pe siteul de licitații ebay. Și pentru link-ul este destul de complicat, căutați pe google „tulcea hat” și veți ajunge fix (aproape) la locul vânzării.

Cam aceasta ar fi misterul pălăriei tulcene, pe care am reușit să-l dezlegăm parțial. Nu este nimic spectaculos, dar reprezintă un crâmpei din fascinanta istorie a frumosului nostru oraș. Trăiască Tulcea!


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În fiecare vineri, vom scoate din negura uitării un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


Imaginea1,2,3 – pălăria Ovanes A. Hacian și detalii ale acesteia

Imaginea4 – schiță portret a comerciantului T.A. Hacian, fratele personajului nostru principal Ovanes A. Hacian, desenul a fost publicat în volumul „Sfinxul Deltei – Municipiul Tulcea”, autor Sofia Vrabie, 2005

Imaginea5 – fotografie din anul 1960 a bazarului tulcean, str. Babadag, nr.3-5, unde s-a aflat magazinul lui Ovanes A. Hacian

 

Reclame
One Comment leave one →
  1. 14 octombrie 2018 21:21

    Excelentă reconstituire! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: