Sări la conţinut

Camberi – un hotel cu mistere vechi și noi (partea a II-a)…

9 noiembrie 2018


Un mister mai ușor de dezlegat a fost provenința numelui, „camberi” însemnând în limba greacă „crevete” (în italiană, se pronunță „gamberi”), deci, avem de-a face cu un patron și un nume de hotel ce sună dacă nu depreciativ cel puțin hilar. Adevărul este că în spațiul mediteranian, din care provenea familia Camberi, numele cu legături piscicole erau și sunt extrem de răspândite, legătura dintre oameni și mare fiind cu adevărat profundă, cam același lucru care se întâmplă în spațiul nostru cu nume de genul: Gorun, Brad, Pădure etc.

Nu știm foarte sigur dacă numele mic al domnului Camberi era Pavlo, Paulo sau Pavel, așa cum apare în diferite documente de-a lungul timpului. Susținem ideea, că de-a lungul timpului, Camberi și-a schimbat numele mic în funcție de comunitatea în care trăia, începând cu Pavlo și terminând cu românescul Pavel. Într-o altă notă apărută în Monitorul Oficial, de data aceasta din 10 aprilie 1883, Pavel Camberi este numit garant într-un proces de moștenire și închiriere între familia Grilo, un chiriaș și garantul acestuia. Din păcate, nu se fac prea multe referiri la destinația imobilului în litigiu (cu o chirie de 200 de lei noi pe lună, o sumă importantă pentru vremurile acelea) și dacă este să dezvoltăm un scenariu, de ce să nu ne închipuim că motivul procesului nu este chiar hotelul Camberi, construit de către Nicolai Grilo (decedat la data procesului) și motiv de discordie între cinci moștenitori și doi misiți. Există posibilitatea ca Pavel Camberi să fi preluat imobilul hotelului contra unei sume consistente plătite moștenitorilor. Este doar un scenariu.

Oricum, utilizarea numelor celor doi Camberi rămâne dacă nu un mister, cel puțin o ciudățenie a vremurilor, astfel tatăl și fiul, apar în reclama făcută în presa locală din Sulina, ca Camberi & Parparia, așa cum am găsit într-un ziar publicat în orașul din Deltă, „Gazeta Sulinei – Ziar al intereselor locale”, din 15 aprilie 1906 (bilunar, 20 bani exemplarul). Din publicitatea apărută în ziarele sulinene, reiese că hotelul funcționa sub denumirea de Camberi, iar cel puțin din anul 1906, tatăl și fiul erau asociați, reclama fiind Camberi & Parparia, adică un fel de englezescul Camberi & Son. Misterul se adâncește și mult când aflăm că Parparia a avut și un frate, care nu pricepem de ce nu apare și el în numele asociației. O explicație ar fi aceea că acest al doilea fiu Camberi a fost mult mai mic, la care se adaugă și faptul că s-ar părea că nu a fost atras de afacerile familiei.

Camberi & Parparia nu ofereau însă numai servicii hoteliere, poate și pentru faptul că acestea erau exclusiviste, un „Mare Hotel de primul rang, cea mai bună poziție a portului, str. Carol nr.11”, așa cum era specificat în reclama din Gazeta Sulinei, de care aminteam mai devreme. La parter mai funcționa un „Magazin de coloniale și delicatese, băuturi străine și indigene. Mare depozit de Șampanie calități fine.” Și un „Restaurant și berărie sub administrația dnului Wentzel Schneiberg din Viena.”

Pe lângă prinți, tâlhari și tot felul de spioni, timpurile au adus la Sulina și războaiele, cu figuri noi și obiceiuri necunoscute. Primul Război Mondial i-a găsit pe sulineni cu Dunărea închisă cu un adevărat lanț uriaș, așa cum folosiseră bizantinii sute de ani pentru a bloca Bosforul în fața corăbiilor dușmanilor, de data aceasta fiind un ansamblu de bârne de lemn, legate cu parâme și bucăți de lanț. Hidroavioane germane și bulgare aruncau bombe asupra Sulinei, cele mai multe peste casele civililor, fiindu-le teamă să atace punctele importante care erau apărate de baterii de artilerie românești și rusești. Multe clădiri importante ale Sulinei au fost distruse în timpul acestor raiduri, dar și mai multe în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, de data aceasta sub bombele avioanelor rusești, care în urmă cu două decenii încercaseră să o apere.

Pentru Sulina, loviturile mortale aveau să vină din mai multe direcții. În anul 1938, „Comisia Europeană a Dunării” se desființează, fiind înființată, în 1948, o umbră palidă a acesteia, numită „Comisia Dunării”, cu regim consultativ și sediul la Budapesta. În urma plecării oficialilor CED, Sulina începe să moară încet. Într-o atmosferă de adevărat marasm economic, hotelul Camberi supraviețuise miraculos bombelor, în timp ce alte clădiri, mai puțin norocoase, dispăruseră pentru totdeauna.

Fără să se știe precis când și cum, bătrânul Camberi, Pavlo (Pavel) se stinge din viață, dând viață, dacă putem să ne exprimăm în felul acesta, unui alt mister, de ce nu există un mormânt, în celebrul cimitir al Sulinei, al distinsului patron.

Indiferent cum s-a întâmplat, anul 1950 aduce și la Sulina naționalizarea, astfel încât hotelul Camberi trece în proprietatea statului, care îl botează, cu o imaginație debordantă, Hotel Faru. Dacă este să fim sinceri, numele a fost până la urmă corect, pentru că acesta putea să fie și mai rău, ceva de genul Lenin & Stalin. În urma confiscării hotelului, Parparia Camberi, fiul bătrânului Camberi a devenit profesor de franceză la una din şcolile din oraş. La pensie, părăsește Sulina, pentru a se stabili la Ploieşti, unde s-a şi stins din viaţă.

În povestea vieţii familiei Camberi, ticluite de noi, există multe inadvertențe, datorită surselor confuze pe care le-am avut la dispoziție. Existența celui de-al doilea fiu Camberi ni se pare improbabilă, confuzia fiind generată de faptul că bătrânul Camberi părăsește la un moment dat Sulina, pentru a se reîntoarce în Grecia, în timp ce fiul său Parparia este confundat, din acest moment, cu tatăl său, iar existența totuși a unui fiu îi face să afirme pe unii că a mai existat un al doilea frate, despre care se spune că este cel rămas în Sulina, ca profesor de franceză, când de fapt este vorba despre Parparia Camberi.

Perioada comunistă a scufundat Sulina într-o existență cenușie, făcându-i să dispară farmecul și exotismul de altădată, sporindu-i doar izolarea față de restul țării. Comunitatea greacă, evreiască și armenească părăsește orașul, unii repatrindu-se, cu toate că erau la a doua sau a treia generație stabilită în Sulina, alții risipindu-se prin țară, mai ales în orașele dunărene mai puțin izolate, nutrind speranța că la un moment dat, vremurile bune ale negoțului liber se vor reîntoarce. Cea mai mare parte dintre ei nu-l vor mai vedea niciodată.



Hotelul Faru este exploatat la maxim de Stat, noul stăpân, fără să se preocupe nici măcar de întreținerea lui, fotografiile timpului arătându-ne o clădire anostă, a cărui splendoare fusese pierdută pentru totdeauna. În jurul anului 1975 se construiește complexul hotelier „Marea Neagră” (a nu se confunda cu restaurantul „Marea Neagră”), care absoarbe turiștii care se cazau la fostul hotel Camberi. Sulina este pricopsită cu câteva blocuri din beton, o fabrică de pește și un cămin de nefamiliști, toate proțăpite pe malul Dunării, ca niște adevărate monumente ctitorite de proletariatul sulinean și mai marii lor.

Va urma


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În fiecare vineri, vom scoate din negura uitării un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: