Sări la conţinut

Războiul sării, la Tulcea…

23 noiembrie 2018


La Tulcea au fost, de-a lungul timpului, tot felul de războaie. Cele mai dese și mai pustiitoare au fost cele între ruși și turci, dar au fost și altele și mai mici, între etniile tulcene, care chiar dacă nu au fost la nivelul unor războaie, putem să le încadrăm la categoria bătălii, lupte sau cotonogeli. Astfel, lipovenii s-au bătut în parte cu cazacii zaporojeni, pentru locurile de pescuit, bătaie care a degenerat într-un adevărat război, cu sute de morți, cele două comunități rămânând dușmani până în zilele noastre. Lipovenii cu lipovenii, pe chestii de principii religioase, împărțindu-se în cei cu popă și cei fără popă. Grecii cu evreii, pe  primii apucându-i pofta de bătaie în preajma marilor sărbători, precum Crăciunul și Paștele, când îi lua valul credinței, interpretând Noul Testament mot a mot… și tot așa, exemplele pot continua la nesfârșit.

Printre toate aceste războaie mai mari sau mai mici, cel al sării, de pe la 1883, pare unul lipsit de însemnătate, dar el a existat și putem să-l încadrăm la categoria lupte economice tulcene. Pentru a exemplifica cazul, vom da citire unui articol din ziarul „România liberă”, luna august a anului de care aminteam mai devreme.

 

„LIPSA DE SARE ÎN TULCEA
Cetim în „Tulcea” (din Tulcea):
E necontestabil că din toate orașele țării, acel ce consumă mai multă sare este Tulcea, de aici se exportează în fiecare an cantități însemnate de pește pentru care se întrebuințează aproape două milioane de kilograme de sare; dacă pe lângă acestea adăugăm fabricațiunea brânzeturilor și preparațiunea pieilor, două ramuri însemnate ale industriei dobrogene, nu vom fi departe de adevăr evaluând cantitatea sării ce se consumă anual la trei milioane de kilograme, ceea ce aduce statului un venit de cel puțin trei sute mii de lei. În astfel de condițiune, fiind orașul nostru, ar trebui să fie întotdeauna aprovizionat cu acest articol în mod îndestulător pentru cerințele publicului, pe cât timp din contra nu trece zi ca să nu aud industriași și pescari jeluindu-se că nu este sare în Tulcea, și chiar când din întâmplare vine vre-un transport mai mare, atunci sarea nu se poate întrebuința fiindcă, pe lângă o cantitate neînsemnată de saci cu sare de cea mai proastă, aduce și sare în bolovani care nu se poate utiliza decât pisându-se, operațiune întotdeauna costisitoare și care cere timp spre a se putea transforma formal în sare măruntă.
Această lipsă de sare în Tulce a dat naștere unei industrii cu totul nouă.
Mai mulți izraeliți văzând pe de o parte lipsa completă a sării de care suferă orașul în mod periodic, iar pe de alta știind că sarea așa cum vine nu se poate întrebuința, cum sosește aici un transport de sare, se grăbește a-l cumpăra, îl pisează și apoi îl vinde la pescari cu un preț cu mult mai ridicat decât prețul cu care se debitează sarea în țară, iar industriașii noștri sunt siliți a-l plăti oricât de scump și a supune la toate capriciile acestor gheșeftari[1], în modul că s-au constituit un monopol de a doua mână care exploatează lumea și se îmbogățește în detrimentul publicului.
Aceste considerațiuni ne obligă a ridica vocea spre a cere de la onor Direcțiune a Regiei îndreptarea răului, care după noi, nu se poate îndrepta decât înființând aici un depozit de sare unde să fie totdeauna vr-un milion de kilograme, plus și o cantitate de rezervă pentru cazuri când vor întârzia transporturile spre a nu lăsa orașul lipsit de sare, și tot odată considerând că sarea ce se trimite atât fărâmată este cu totul murdară și nu poate întrebuința la nimic, consiliem pe onor Direcțiune și trimită de aici înainte sarea măruntă de la Slănic în saci, care fiind curată și subțire se poate mai curând întrebuința.
Sperăm că onor Direcțiune a Regiei va lua în considerațiune nedreptul de ni se face și va lua măsuri serioase spre a înceta cu o stare de lucruri ce vatămă interesele particulare micșorând tot de o dată și venitul Statului, venit ce din contră se poarte spori aplicând măsurile propuse de noi.”[2]


Se poate vedea cât de importantă era sarea în Tulcea anului 1883, când aproape toată activitatea de pescuit depindea de cantitatea și calitatea sării care se găsea în magaziile tulcene. La un consum atât de important, întreprinzători evrei au descoperit cu rapiditate un câștig ușor din specula cu sare. Sarea fiind exploatată și vândută prin monopol de stat, la fel ca și băuturile și tutunul, prin intermediul unor Regii, când aceasta sosea la Tulcea, la bordul unor șlepuri, întreaga încărcătură era cumpărată de comercianții evrei, care după ce o pisau și cerneau, o vindeau ca produs de lux.

Articolul publicat a avut ecou, și la puțină vreme, Regia trimite un transport important de sare la Tulcea. Haideți să vedem ce s-a întâmplat.

 

„Gheșeft[3] cu sare, în Tulcea – Citim în „Tulcea” (din Tulcea):
În numărul nostru din 28 august am publicat un articol intitulat: „Sarea în Tulcea”, prin care se aducea la cunoștința onor direcțiuni a regiei lipsa de care sufere orașul nostru și modul cum se exploatează de către o asociațiune de ovrei cari, dispunând de un capital oarecare, cumpără sarea în cantități mari spre a o vinde publicului cu un preț cu mult mai ridicat, și consumatorii sunt siliți a o cumpăra din cauză că nu găsesc sare în depozitul vămii și am denumit această speculă revoltătoare un monopol de a doua mână, cerând ca să se înființeze un depozit aprovizionat cu cantități de sare suficientă pentru cerințele orașului.
Astăzi aflăm că onor direcțiune a regiei în urma acestei înștiințări s-a grăbit a trimite la Tulcea o cantitate mai mare de sare, atât formale cât și în saci, crezând că prin aceasta se va satisface legitima dorință a publicului din Tulcea.
Din nenorocire însă și aceasta s-a dovedit ne suficient, căci după cum suntem informați, în ziua de 12 a lunii curent, sosind aici un transport cu 200.000 kilograme, sare măruntă în saci, gheșeftarii noștri s-au grăbit a o cumpăra, primind-o chiar din șlep, astfel că sarea în chestiune nici n-a intrat în depozitul vămii, iar orașul continuă a suferi de lipsă de sare și pescarii sunt obligați a se aproviziona de la speculanți care au știut să monopolizeze acest articol în detrimentul interesului poporațiunii.
Așa dar, și spre a înceta cu o stare de lucruri atât de vătămătoare intereselor noastre, în numele întregii poporațiuni, rugăm pe Onor direcțiune a regiei să bine voiască a decide de urgență, înființarea unui depozit mare de sare în Tulcea, reglementând totodată că, din momentul ce șeful depozitului va vedea că nu mai rămâne în magazie decât o cantitate de două sau trei sute de mii kilograme și va cere direcțiunii completarea depozitului să se grăbească cu expedierea unui alt transport.”[4]


Cam aceasta a fost povestea Războiului sării, de la Tulcea, de la  1833. N-au fost soldați, tunuri și pistoale,  ci doar gheșeftari, sare și bani. Istoria se scrie însă și cu așa ceva.

 

De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În fiecare vineri, vom scoate din negura uitării un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


[1] Afacerist, speculant

[2] Romania libera, 31 august 1883

[3] Afacere necinstită, speculă… din  germ. Geschäft

[4] Romania libera, 23 septembrie 1883

Reclame
2 comentarii leave one →
  1. 28 noiembrie 2018 12:40

    Domnul Radu Mârza, vă mulțumesc pentru comentariile făcute la ultimele articole publicate, mă bucur că acestea sunt pe gustul dvs. Așa cum poate ați observat, acestea au un succes frumușel printre tulceni, dar nu atât de mare pe cât ar trebui… Apreciez consecvența dvs. și bucuria de a lectura articolele de pe mistereledunarii… de asemenea, nu uitați cărțile publicate și care pot fi o excelentă lectură complementară. Numai de bine!

    Apreciază

  2. 23 noiembrie 2018 12:33

    Frumos articol!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: