Sări la conţinut

Tulcea la 1784…(partea a II-a)

14 decembrie 2018


Din când în când, autorul gălățean Tudose Tatu ne încântă cu câte un articol sau un mic serial, în câteva episoade, având ca temă istoria Tulcei. După o absență cam îndelungată, domnia se revine printre pixelii blogului mistereledunarii și paginile cotidianului Obiectiv de Tulcea, cu un foileton alcătuit din 4 părți, în care ne povestește cam cum se prezenta Tulcea în anul 1784, văzută prin ochii unui francez. Având în vedere puținătatea informațiilor din această  perioadă, articolul domnului Tudose Tatu este extrem de interesant, constituind o adevărată pagină adăugată istoriei orașului nostru. Citiți și bucurați-vă de aceste rânduri inedite și frumusețea Tulcei de acum aproape două secole și jumătate. Astăzi, partea a II-a.

Nicolae C. Ariton


În cadrul unei asemenea expediții din1784, André-Joseph Lafitte-Clavé și Joseph-Monnier de Courtois cel care mai târziu va trece și prin Valahia, au predat desenul tehnic și aplicații tehnice în cadrul noii școli din capitala de pe malul Bosforului intitulată  Mühendishâne-I Hümâyûn modernizată de către numitul Halil Hamid Pașa.

Aceasta a fost împărțită în două unități distincte Mühendishâne-i Bahr-i hümâyûn și Mühendishâne-i Berr-i hümâyûn.

Prima educa specialiști pentru domeniul naval, a doua ofițeri de artilerie și fortificații, geniu, ingineri militari.

În cadrul lecțiilor se predau algebra, trigonometria (ilm-i müsellesât), mecanica, tragerile de artilerie (fenn-i remy), hey’et (astronomie), istoria războaielor, desenul tehnic/proiectarea , geografia și lucrările de fortificație.

Ei vor fi asistați de dragomanul Grigore Miran.

Era o școală ce fusese înființată de baronul de Tott în 29.04 1775, numită în 1781 Mühendishâne-I Tersane-I Amire, reorganizată, unde alături de reisii mai bătrâni, căpitanii de corăbii și vase militare aveau să învețe și cadre mai tinere, de sub vârsta de 30 de ani.

Numărul acestora era variabil, în funcție de calendarul săptămânal religios al otomanilor, de vreme, de evenimentele importante, de obicei între 10 și 15 persoane iar acestea erau fie secretari, kiatip pe turcește din cadrul Tersanalei sau Amiralității ori de la turnătoria de la Haskioi, fie hacegan ori secretari șefi, kalfa sau ucenici șagird.[1]

Lume la prima vedere amestecata, dar al carui numitor comun era faptul ca făceau parte din elita administrativa laica a administrației imperiale.

Halil Hamid Pașa a promovat o direcție de modernizare a imperiului abordând în același timp o atitudine conciliantă față de imperiul țarilor, fiind în cele din urmă suspectat de a complota pentru înlocuirea lui Abdul Hamid I cu urmașul acestuia.

În căderea sa un rol important l-au avut intrigile reacționare de palat și creșterea sentimentului  religios, anti creștin și prin extindere și a celui anti-frâncesc, anti-francez.

A fost descoperită chiar o corespondență secretă între viitorul sultan Selim III și Ludovic al XVI lea cât și un presupus complot împotriva sultanului.

Din păcate Halil Hamid Pașa avea să devină o victim de marcă, fiind executat prin tăierea capului iar gruparea dură a elitei otomane, cea fundamentalist, va prelua puterea și va proclama războiul sfânt pentru recucerirea Crimeii, a cărui hanat tătăresc a fost lichidat de împărăteasa Ecaterina a II a în cursul anului 1783.

Pe vremea sejurului său la Constantinopol André Joseph Lafitte-Clavé este făcut cavaler al Ordre Royal et Militaire de Saint-Louis  în1785, ordin înființat în 5 aprilie 1693 și este înaintat la gradul de maior în anul 1786.

Experții francezi în cele din urmă au fost nevoiți să părăsească Turcia aflată în plin război ruso-austriaco-turc în anul 1788.

Unii dintre ei s-au întors însă la Constantinopol, precum a fost cartograful și inginerul Francois Kauffer ce va rămâne în slujba otomanilor și va muri de pneumonie în 1801, dar în cele din urmă toți instructorii galici au trebuit să părăseasca Sublima Poartă odată cu sfârșitul alianței franco-otomane din 1798, atunci când Napoleon avea să invadeze Egiptul.

Dintr-o scrisoare a prințului de Ligne către ambasadorul Franței în Rusia, contele de Segur, cu data de 15 februarie 1788, se poate afla și felul cum a fost obținută această rechemare în patria natală.

Ne-a sosit de la Paris un prinț de Nassau care v-a detartarizat –  “qui vous a detartarise” în original  nn. – îndemnându-1 pe dl. de Montmorin al Dumneavoastră să-l recheme pe dl de La Fitte < Clave> și să schimbe sistemul protector al Franței față de turci „.

André Joseph Lafitte-Clavé va rămâne în capitala de pe malurile Bosforului  până în 12 iunie 1788

La 31 iulie 1788 va debarca la Marsilia

Corespondența purtată cu superiorii săi privind misiunea de la Constantinopol  va cuprinde așadar perioada 1 aprilie 1784-31 iulie 1788.

Lafitte-Clavé a călătorit în regiunea Deltei Dunării și a litoralului occidental și de nord-vest al Mării Negre de nu mai puțin de trei ori.

Prima sa călătorie de la Konstantinopol la Oceakov și retur in 1784 a avut un caracter de recunoaștere, exploratoriu.

Anume taman atunci el ne-a lăsat o descriere extrem de concludentă a Tulcei și Insulei Ceatal, iar apoi a  localităților Ismail, Ceamașir, Pod Șiketai, lacul Kitai, CeȘme, Tatar punar/Tatarbunar, Bairamcea, Hassan kioi, Nurakaș, Akkerman/Cetatea Albă, Palanka, Hadji dere, Krâm, Kodja bei/Odessa, Tatar kioi dermen, Tuzla, Ghiaur kioi, Po berezeni, Oceakov.

În rafturile bibliotecii universității  din Odessa  anume Ilia Ilici Mecinikov  în rusă: Илья Ильич Мечников, în ucraineană: Ілля Ілліч Мечніков  (n. 15 mai 1845 – d. 15 iulie 1916) strănepot al lui Nicolae Milescu Spătarul, în fondul intitulat A.G.Stroganov în rusește Григорий Александрович Строганов  se află micul volum pomenit déjà mai sus având un număr de 92 de pagini intitulat  “Описание пути от Константинополя до Очакова”  apărut la Sankt Peterburg în tipografia Statului Major General al armatei țariste în anul 1821.

În cetatea cea vestită ofițerul de geniu francez va inspecta fortificațiile acesteia și va alcătui la întoarcerea la Constantinopol un raport intitulat Memoire sur Oczakow ets es environs, par Lafitte-Clave, Pera, 9 bre 1784  7 pag.

Ulterior inspecției respective înainte de 28 iunie 1784 el se va îmbarca la Oceakov pe un kirlangik vas cu care va naviga pe Marea Neagră până în luna septembrie, trecând și prin Sulina pe care o descrie în amănunt.

Va vizita gurile de vărsare a Dunării în mare; Chilia (Kili Bogasi), Sulina (Sunne Bogasi), Sfântul Gheorghe (Hidrelias bogasi) şi linia coastei dobrogene până spre lacul Sinoe, apoi tot la vale spre Bosfor.

Specificăm câteva dintre reperele sale nautice, odată cu datele vizitelor.

28 iunie Balabanca

29 iunie Sulina

30 iunie Sulina-Sfântul Gheorghe-Kara Harman/Hirman

1 iulie Kara Harman/Hirman

2 iulie spre Varna…

Tatu Tudose

Va urma


[1] Frederic Hitzel – Les ecoles de mathematiques turques et l’aide francaise

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: