Sări la conţinut

Confreria piloților și armatorilor de cârlace de la Dunărea maritimă (episodul 3)

22 februarie 2019


În urmă cu mai bine de un an de zile, scriitorul gălățean Tudose Tatu ne povestea, într-un mini foileton, despre pirații de Dunăre. Acestea erau secvențe din volumul său „Republica piraților de Dunăre. Sulina kesaro-kraiasca”, care între timp a fost publicat (lansat și la Tulcea). Distinsul autor revine, propunându-ne, de data aceasta, rânduri din volumul al doilea al cărții dedicate piraților de Dunăre. Citiți și bucurați-vă de o lectură deosebită.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.wordpress.com


Ionienii, oamenii mării cu proastă reputație

Vom detaila pentru început originea geografică a majorității personajelor ce vor ocupa paginile actualului volum. Ele veniseră și vor veni dinspre amiazăzi odată cu vânturile cele calde și bune pentru pânzele corăbiilor ce căutau Dardanelele, Țarigradul cel bine păzit, orașul sultanilor și Bosforul cel înflorit. Heptanissos sau cele 7 insule din Marea Ionică erau și sunt încă următoarele, cele principale, de la amiazănoapte spre amiazăzi în ordine:Kerkyra (Κέρκυρα) respectiv Corfu, Paxi (Παξοί) ori Paxos ,Lefkada (Λευκάδα) Lefkas , Ithaki (Ιθάκη) Itaca, Kefalonia (Κεφαλονιά)  Kefalonia, Zakynthos (Ζάκυνθος)  Zante, Kythira (Κύθηρα) Cerigo. Migrația  locuitorilor pe unde în vremea veche de care vorbim era sezonieră datorită recoltei de măslini și stafide care acopereau necesarul produselor alimentare de întreținere vreme doar de 3 sau 4 luni dintr-un an.

Astfel populația se orientase spre străvechea ocupație cea a navigației fără a neglija latura sa profitabilă în vreme de conflicte regionale, și au fost destule între 1786 si 1830, anume pirateria. Spre sfârșitul veacului 18 Kefalonia împreună cu celelalte șase insule dețineau estimativ un număr de 200 de vase, fiecare cu o capacitate între 140 și 200 de tone. Între anii 1800-1807 ele se vor dubla ajungând la 400 de unități. Această impresionantă flotă urmând o mai veche tradiție avea să se orienteze în special spre domeniul extrem de lucrativ al comerțului și transportului de grâne din Marea Neagră și de pe țărmurile Dunării de jos. Profiturile realizate din comerțul cu grâne la fiecare voiaj se ridicau la 25% din valoarea mărfii astfel că „în 4 voiaje…se aștepta a obține profit suficient pentru a acoperi costul original de construcție al vasului.” Bună afacere! Ostroavele trecute dintr-o mână în alta de la venețieni la francezii lui Napoleon, ocupate de țariști prin amiralul Ușakov și declarate “Republica celor 7 insule” sub dublu protectorat ruso-turcesc la 1798, cedate iarăși Franței prin tratatul de la Tilsit, aveau să devină “independente” sub protecție britanică. Se va întâmpla în data de 5 noiembrie 1815 prin tratatul de la Paris. În Ianuarie 1817 englezii au binevoit să le binecuvânteze cu o nouă constituție prin care locuitorii cei țâfnoși aveau să aleagă o Adunare de 40 de membri, care toți îl consiliau pe British High Commissioner. Ar fi fost Ali Baba și cei 40 de hoți nu în varianta din 1001 de nopți și zile, cea arăbească, ci una cum zic astăzi engleziții limbii române“reloaded” ortodoxă. Direcția principală a voiajelor flotei ioniene fiind spre strâmtori, Marea Neagră și Dunăre, principala escală al lor era Constantinopolul, cel care asigura o paletă largă de servicii, oricărei flote comerciale. Portul imens al capitalei otomane avea printre altele și privilegiul de a asigura piloți pentru vasele care aveau ca destinație schelele Dunării maritime, prin Gura Sulinei, luîndu-se ca punct intermediar de reper Ilan Adassi sau Insula Șerpilor. Acești ionieni însă extrem de versatili, buni navigatori și comercianți, oportuniști în cel mai înalt grad, profitând de competiția și conflictele dintre imperiile vremii și alegându-și pavilioanele sub care navigau ca și supușeniile în funcție de cum bătea vântul politichiei, erau și extrem de neascultători. Situația este descrisă cât se poate de elocvent într-un raport consular austriac ce poartă data de 9 august 1819 expediat de Edler von Raab din Iași către cancelaria din Viena.

“…în toate celelalte ținuturi ale Moldovei este liniște numai în Galați datorită sosirilor fracvente ale vaselor de la Constantinpol, Zantioți, Corfioți și în general supușii ionieni ca și cei din insula Parga care a fost transferată Englezilor de către Turci, au loc numeroase tulburări pe care prin eforturile mele încerc să le limitez cât pot de bine; oricum datorită numărului lor mare, cunoscut, ei provoacă o mulțime de probleme….”[1] În legătură cu cei din neamul și de teapa lor, Percy Clinton Sydney Smythe, 6th Viscount Strangford GCB GCH (31 August 1780 – 29 May 1855) cel care  a fost nominalizat de vestita The Levant Company  ca ambasador britanic in Imperiul otoman iar numirea a fost confirmată în 1820 deținând importantul post până în 1825, avea să declare exasperat la 26 noiembrie 1823

“…Cele 7 insule – Heptanissos nn. – sunt ele singure suficiente spre a ține ocupate 7 ambasade, timp de 7 zile ale unei săptămâni; toate asasinatele, majoritatea jafurilor și toate falsificările de monedă sunt monopolizate de supușii lui Sir Thomas Maitland – guvernatorul britanic al protectoratului Republica celor 7 insule. [2] La Țarigrad, desigur! Sub amintitul  regim britanic insula Corfu este declarată porto-franco în anul 1825, măsură care avea să ducă la un oarecare grad de prosperitate locală. Privilegiul de regim de port liber avea să fie extins apoi și la celelalte insule în anul 1830, doar, doar s-or astâmpăra ipochimenii. Odată cu deschiderea comerțului liber principatelor dunărene cu lumea cea largă în urma tratatului de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, cea mai mare parte a comerțului și plutirii în zona Dunării de Jos a fost efectuat de Greci, în materie de navigație fluvială și maritimă. Așa vor indica statisticele traficului prin Gura Sulinei mai ales după 1835. Tot ei grecii, urmați de sardinezi și evrei, ultimii cu supușenie austriacă vor domina și exportul de grâne. Din documentele existente reiese faptul că unii dintre Ionieni se credeau a fi nu numai îndreptățiți să domine fluviul european pe porțiunea sa maritimă  dar  deasemenea să monopolizeze tot lanțul navigațional. Scandalagii, mereu puși pe harță, apărându-și interesele adeseori cu cuțitele, marea majoritate a “piraților” de la Dunărea de jos erau ei, cetățeni britanici  cu toate drepturile ce proveneau din aceasta. Nu e de mirare. Printre ei se aflau numeroase “resturi plutitoare și rebuturi ale societății ioniene” în originalul englez “flotsam and jetsam of Ionian society” așa cum sunt caracterizați.[3] Căpitani, piloți, negustori ambulanți, mici comercianți, proprietari de taverne, dar și criminali, hoți, vagabonzi, pești de curve, cocote, falsificatori, escroci, misiți, comis-voiajori, profitori de ape tulburi. Refugiul lor era în porturile imperiului otoman și desigur principate, uzând de legislația existentă doar pe hârtie dar extrem de laxă în aplicare, profitându-se de dubla subordonare față de puterea suzerană a Turciei și cea protectoare, țaristă. Bașca protecția consulară asigurată de vice-consulii englezi rezidenți în schelele Dunării maritime la Galați, Brăila și ulterior Tulcea. [4]  Regimul strict de control, militarizat, polițienesc din porturile rusești și austriece nu le-ar fi fost atât de prielnic cu toată înclinarea proverbială a autorităților din cele două state spre acte de corupție.


[1] Hurmuzaki, Serie Noua, Rapoarte consulare austriece, pag.545-546

[2] Edward Barrington de Fonblanque – Lives of the Lords Strangford: With Their Ancestors and Contemporaries Through Ten Generations 1877, pag. 135

[3] A.A.D. Seymour – How to work the system and thrive; Ionians and Pseudo-Ionians in the Levant, 1815-1864 –  in The Ionian islands; Aspects of their history and culture pag. 80

[4] Spiridon G. FocasThe Lower Danube River: In the Southeastern European Political and Economic Complex from Antiquity to 1948.

 

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: