Conferința internațională „Cazacii dunăreni: origini și conviețuire în nordul Dobrogei”

Misterele Dunării, ca și co organizator, vă invită la Conferința internațională „Cazacii dunăreni: origini și conviețuire în nordul Dobrogei”, în ziua de 6 aprilie 2019, la Biblioteca Județeană „Panait Cerna” Tulcea. Invitațiile sunt disponibile la organizatori. Nu fiți timizi, o șansă de a afla mai multe despre cazaci și existența lor tulceană.


Confreria piloților și armatorilor de cârlace de la Dunărea maritimă (episodul 5)


În urmă cu mai bine de un an de zile, scriitorul gălățean Tudose Tatu ne povestea, într-un mini foileton, despre pirații de Dunăre. Acestea erau secvențe din volumul său „Republica piraților de Dunăre. Sulina kesaro-kraiasca”, care între timp a fost publicat (lansat și la Tulcea). Distinsul autor revine, propunându-ne, de data aceasta, rânduri din volumul al doilea al cărții dedicate piraților de Dunăre. Citiți și bucurați-vă de o lectură deosebită.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.wordpress.com


La 21 august 1834 numărul familiilor ioniene ce locuiau in Galati a atins cifra de 150. În lista nominală alcătuită de consulul general britanic E.L.Blutte figurau numele unor personalităţi marcante ale negoțului gălăţean vreme de decenii in perioada porto-franco precum Athanasie Polihroniade, Panait Combotecla, Atanasie Zisu, Gherasim Dendrino, Dimitrie Sachelarie, Athanasie Diamanadi, Scarlat Gherasim s.a.|21|[1] În decurs de un an de zile mai aveau să sosească încă 34, conform unui raport aparținând lui Robert G. Colquhoun, din 1835  în schela Galaţi trăiau 184 de capi de familii greco-ionieni.   Continuă lectura

Confreria piloților și armatorilor de cârlace de la Dunărea maritimă (episodul 4)


În urmă cu mai bine de un an de zile, scriitorul gălățean Tudose Tatu ne povestea, într-un mini foileton, despre pirații de Dunăre. Acestea erau secvențe din volumul său „Republica piraților de Dunăre. Sulina kesaro-kraiasca”, care între timp a fost publicat (lansat și la Tulcea). Distinsul autor revine, propunându-ne, de data aceasta, rânduri din volumul al doilea al cărții dedicate piraților de Dunăre. Citiți și bucurați-vă de o lectură deosebită.

Nicolae C. Ariton

http://www.mistereledunarii.wordpress.com


Iată ce făceau respectivii ipochimeni în Galați, centrul diplomatic al Dunării de Jos, și asta înainte de înființarea Sulinei după data de 26 februarie 1837. „…să se cunoască anarhia ce domnia în Galaţi pe la 1833 din partea Kefaloniţilor. La multe scene săngeroase amu fostu chiar martur ocular. Aşia într’o Duminică după toacă, de la o crăcimă din mahalaoa Şkelei s’au încinsu o luptă între Kefaloniţi şi miliţia pamântiască încăt strada de lângă casele lui Ioan Cuza, unde este astăzi scoala Primară, era plină de greci şi de soldaţi; Kefaloniţii aruncau cu cuţitele, în căt unul au căzut la picioarele mele. Vînzoleala au fostu mare, încăt maiorul Fotea, spre a linisci Kefalonimea care au fost maltratată de miliţie, au fost silit să satisfacă pe Consulul Vlahuti, ca în curtea Consulatului să pedepsească pe feldbelul Botezatu, care inteţisă astă bătălie. Acesta după timpu au ajuns căpitan, şi sáu retras la Bacău, în casele căruia se află astăzi Tribunalul. În măhălaoa Rîpei, mai în fie-care noapte Kefaloniţii făciau căte o moarte de omu de pe la femeile pierdute. Mi-aducu aminte că grecii având oare-care ciudă pe Prezidentul Eforiei Petrachi Altînovici, s’au ascuns în ograda bisericei Sf.Voevozi, faţă în faţă cu casa Gliki, şi acole asceptând pe Altînovici, ca la eşirea sa din Eforie , să’l apuce la bătaie cu colţuni plini cu năsipu. Bietul Preşedinte au remasu mai mort, şi bătăuşii nepedepsiţi. Theodor Codrescu |[1] Continuă lectura